M-am gândit să fac o plimbare prin arhiva foto turboMAG, să aleg fotografii deosebite care au fost făcute pentru catalogul RacingWheels și să le grupez într-un material care sper să vă încânte vizual. Pentru că aceste cadre sunt meritele celor care le-au tras, vom face cunoștință și cu cei cinci autori.
Probabil că ați observat deja că pe website-ul nostru există o secțiune botezată RacingWheels, Aceasta este oglinda online a catalogului RacingWheels, un produs media anual, care în 2020 ar fi trebuit să ajungă la cea de-a patra ediție. Planurile inițiale prevedeau ca prima ieșire în public să se desfășoare pe 18 mai, numai că noua orânduire mondială sanitară ne-a obligat să ne regrupăm și să refacem planurile pentru lunile care urmează.
Ediția 2020 este într-un punct înaintat al producției și așteaptă undă verde pentru a porni spre tipar și mai apoi spre rafturile pasionaților. Pentru că așteptarea e grea chiar și pentru noi, iar oricât am încerca, nu prea avem stare în casă, am început să navigăm prin arhivele primelor trei numere (edițiile 2017, 2018 și 2019). Așa am făcut o selecție de fotografii pe care le vom expune virtual în fața voastră.
Catalogul RacingWheels este o colecție de povești cu automobile pe care nu ai ocazia să le întâlnești foarte des, vehicule de competiție, mașini clasice ori de performanță, pe care am încercat să le așezăm într-un context cât mai frumos în România și să le aflăm parte din secrete. Ideea de la care am pornit a fost simplă: să încercăm realizarea unui produs la standarde înalte, care să se apropie conceptual de publicațiile de gen din occident. Una dintre cheile reușitei pentru cele 220 de pagini ale fiecărei ediții a fost latura vizuală, fotografiile folosite pentru exemplificarea grafică a poveștii.
Numărul 3 al catalogului RacingWheels (ediția 2019) poate fi comandat online de pe site-ul librăriei Cărturești. CLICK AICI
Am apelat la unii dintre cei mai buni fotografi de automobile din România, profesioniști alături de care lucrăm și pentru revistele 4x4Wheels și EcoWheels și considerăm că am reușit să atingem un anumit standard de calitate. În cele ce urmează vă vom prezenta câte o selecție de imagini pentru cei patru titulari ai secțiunii foto din catalogul RacingWheels – Adrian Cobzașu, Bogdan Paraschiv, Dragoș Savu și Andrei Toboșaru – dar și câteva cadre cu totul și cu totul speciale ale invitatului nostru, Radu Chindriș, care a reînviat o tehnică foto istorică și ne-a permis să publicăm pentru prima dată fotografii realizate exact la fel cum se făceau în anii de pionierat ai acestei arte.
De menționat că, pentru a fi mai simplu pentru mine, din postura de autor al acestui articol, i-am aranjat pe băieți în ordine alfabetică. I-am rugat pe cei cinci să-și spună și opiniile în ceea ce ține de arta fotografică, aspecte plăcute dar și unele neplăcute, tocmai pentru a înțelege mai bine viziunea unui fotograf. Așadar, haideți să ne bucurăm ochii!
Adrian Cobzașu – cunoscut de prieteni drept „Ursu”
Cu Adrian am lucrat și lucrez încă din 2010, de când am pășit pe tărâmul fascinant al presei auto. Este o fire năstrușnică, deși atunci când îl cunoști nu rămâi cu această impresie, Adi având „darul” de fi tăcut oricât ar fi nevoie până când altcineva inițiază dialogul. Urcă-l la volan și s-ar putea să-ți arate unde era ascunsă pasiunea nebună, Adi fiind un conducător auto pe cât de bun, pe atât de eficient și rapid.
Este și motociclist pasionat, iar pentru 2020 pregătea un debut nebun în cea mai dură competiție enduro din lume, celebrul concurs Red Bull Romaniacs. În cazul în care acesta nu va mai avea loc, Adi are un an în plus la dispoziție pentru a-și sculpta trupul de Adonis la sala de forță în vederea cuceririi definitive a tuturor ursoaicelor care bântuie pe lângă traseele de la Romaniacs.
Aspecte plăcute în arta fotografică:
– Încerc să creez povești pe diferite planuri în imaginile mele. Așa că, dacă mă întrebi ce îmi place la o fotografie, primul răspuns e puterea de a provoca o reacție privitorului. În era vitezei, în care suntem bombardați cu imagini din toate direcțiile, asta nu înseamnă doar să oprească o persoană din acțiunea scroll-ului distant pe telefon, ci să nască măcar nevoia de o vedea mai mare, de exemplu pe un monitor.
– Creativitatea, dintr-aceea care folosește programele de editare pentru ușurința muncii pe teren. Lucrările multor fotografi făcute acum mai bine de 40-50 de ani și-ar găsi astăzi locul într-o galerie de artă modernă.
– Fotografiile cu elemente și culori bine proporționate.
Aspecte mai puțin plăcute în arta fotografică:
– Mă deranjează imaginile în care conceptele bune sunt executate prost.
– Nu-mi plac imaginile care sunt făcute să mimeze naturalul deși sunt editate slab și în exces.
– Mă amuză și deranjează în același timp: cadrele făcute de cursanți în timpul unui workshop, sub îndrumarea unui fotograf/artist/lector sau cum vrei să-l numești, publicate apoi ca fiind creații personale. Plus că multe sunt semnate ca atare. Inevitabil, toți oamenii folosesc idei și concepte împrumutate și trecute prin filtrul personal, dar copierea ține cumva și de proprietate intelectuală. Mă opresc aici pentru că acesta este un subiect mult prea larg.
Bogdan Paraschiv aka „PARA”
Este foarte rapid în tot ceea ce face. Are o experiență impresionantă în spate, a fotografiat ani de zile competiții automobilistice, dar și pentru cele mai importante publicații auto din România. Practică și fotografia de produs, având o aplecare către ceasurile de mână create de case de prestigiu. Este fost practicant de arte marțiale și ascultător de muzică de calitate. Iar mie-mi place să beau bere cu el!
Opinia lui Para:
Nu aș enumera chestii care-mi plac și unele care-mi displac în domeniul vizual, ci mai degrabă aș pleca de la primele și aș spune că se pot transforma, cu ușurință, în ceva mai puțin de admirat.
Îmi place că poți descoperi cu ușurință în mediul online un număr mare de fotografi prolifici, fotografi atât de buni, că-ți vine să te lași de meserie, fotografi ce pot constitui o sursă inepuizabilă de inspirație. Însă, nu orice fotograf foarte bun poate fi catalogat ca fiind „artist”. Am văzut folosit acest termen cu o ușurință supărătoare. Artistul chiar „inventează apa caldă”, iar aceștia sunt doar câțiva. În domeniul „automotive” nu cred că am văzut vreunul în lume. Din nefericire, sunt mulți care se consideră și sunt considerați artiști prea lesne. Artistul e greu de înlocuit, în timp ce un fotograf bun poate fi înlocuit imediat de alte zeci sau sute.
Sunt fanul „cosmetizării” imaginilor și îmi place că există softurile cu care poți face asta. Nu e nici o problemă câtă vreme transformarea e de bun gust și veridică. Îmi place și CGI-ul (computer generated imagery). E clar că peste ceva vreme, fotografia va fi înlocuită în totalitate de CGI peste tot în lume. Mă refer la fotografia comercială. Dar va mai dura, după părerea mea. Nu-mi place dacă întreaga imagine e fabricată, dacă nu există nimic la bază sau mai cu seamă dacă subiectul principal e „fabricat” exclusiv de computer, fără ca fotografia să aibă vreun rol.
Mă bucură impactul și importanța recunoscută a fotografiei, la pachet cu numărul mare de „consumatori” de imagine. Instagramul, cu toate „bubele” sale, are un rol important în privința asta. Din păcate, am văzut că există foarte mulți consumatori de conjunctură, ca să-i numesc așa. Sunt oameni care am observat că nu pot privi, aprecia sau critica o imagine pentru ceea ce este și atât. Ca să mă fac înțeles, aș da un exemplu din zona „automotive”. Sunt oameni care sunt fani… Wartburg sau lucrează la Wartburg sau știu pe cineva care știe pe cineva posesor de Wartburg și nu pot recunoaște că le place o fotografie cu un …Trabant.
Dragoș Savu – fără alias, dar un om blând
Probabil cel mai calm dintre noi toți. În câțiva ani de zile nu am reușit să-i descopăr latura nervoasă. Ca și Paraschiv, Savu a bătut ani de zile probele speciale ale competițiilor de raliu din România, chiar și în perioada în care fotografiile se trăgeau pe film și nu era loc de prea multe greșeli. Îi plac compozițiile și nu are o problemă să lase automobilul mic în cadru în detrimentul unui peisaj frumos.
Ar fi putut fi un profesor bun de matematică, dar a devenit un exemplu perfect că pasiunile pot triumfa în fața pregătirii didactice. Îi plac drumețiile montane și aventurile prin natură, unde-și duce cu plăcere cei doi băieți pentru a le împărtăși din tainele păstrate temeinic prin codrii seculari. Are darul de a surprinde ipostaze deosebite cu personaje. E mai greu să scoți multe vorbe de la el.
Lui Dragoș îi place:
– Concurența în domeniul fotografiei.
– Stilul minimalist.
– Situația în care se succed rapid evenimente și care îl „obligă” să realizeze cadrul cel mai bun și mai creativ în câteva fracțiuni de secundă.
Lui Dragoș nu-i prea place:
– Prelucrarea excesivă a fotografiei și transformarea ei într-un „document” digital.
– Când intervin pozele „la kilogram” (cantitatea și nu calitatea); și atunci când sunt cerute de beneficiar dar și atunci când sunt oferite de fotograf.
Andrei Toboșaru, zis și… „Foto”
Cu Andrei am întreprins câteva aventuri de-a lungul timpului, deși aparițiile lui în presa auto în ultima perioadă sunt sporadice. Cea mai mare parte a carierei „automotive” a petrecut-o în redacția ediției românești a revistei Top Gear. Între timp s-a specializat în colaborări cu importatorii auto din România, fiind de ani de zile fotograful oficial Mercedes-Benz România.
A învățat „fotografia” la Școala Populară de Arte, unde l-a avut profesor pe domnul Paul Agarici. A lucrat în primă fază ca fotograf în presa generalistă, specializându-se pe foto-reportaje. În 2004 a avut neșansa de a fi printre primii ajunși la locul tragediei de la Mihăilești, când un autocamion încărcat cu azotat de amoniu a avut un accident, iar intervenția pompierilor care au ajuns la fața locului a produs o explozie care s-a soldat cu mai multe persoane decedate. Scenele găsite acolo l-au marcat pe Andrei și din acel moment s-a decis să se reorienteze. Așa am ajuns să ne bucurăm de încă o lentilă talentată în presa auto. Este motociclist, îi place să-și scoată rulota la plimbare și iubește câinii.
Andrei nu agreează:
– Formatul RAW pentru fotografii și tot ceea ce ține de editarea excesivă, care sacrifică de multe ori realitatea.
– Faptul că odată cu noul val de fotografi percepția asupra acestei meserii s-a diluat, de multe ori pe bună dreptate. Fie din cauza onorariilor ce frizează ridicolul doar pentru a „progresa”, fie din cauza stilului vestimentar abordat în anumite situații (ca de exemplu purtarea pantalonilor scurți la un eveniment oficial).
– Imposibilitatea digitalului de a trece proba timpului. Mai toată lumea are fotografii fizice la vedere, unele poate și de 50 de ani vechime. În schimb, câte DVD-uri sau CD-uri cu fotografii vom mai avea/păstra pentru 50 de ani, oare?…
Dar, agreează:
– Meseria de fotograf mi-a permis să am timpul necesar pentru a crește trei câini și un copil.
– Faptul că nu știi niciodată unde vei fi mâine.
– Zâmbetul oamenilor care îți apreciază munca.
Radu Chindriș a răspuns imediat pozitiv la invitația noastră de a publica catalogul RacingWheels fotografii realizate prin tehnica ambrotipiei (fotografii pe sticlă sau pe suport metalic, fixate cu substanța colodiu). La prima noastră ședință foto am folosit un obiectiv din 1860, iar de la plecarea de la studio și până la întoarcere am petrecut aproape 12 ore. În tot acest timp am tras doar 7 fotografii…
Radu Chindriș – tipul cu Ambulanța
Radu conduce un vehicul care a servit drept Ambulanță și care păstrează, parțial, însemnele. Nimic nu te-ar duce cu gândul la ce se ascunde în interiorul acesteia, unde Radu a amenajat un studio foto mobil – o cameră obscură. Cine mai are nevoie de așa ceva? Ei bine, cineva care, mânat de atacul telefoanelor mobile echipate cu camere foto din ce în ce mai performante, s-a reorientat parțial către originile fotografiei. Dacă știți aparatele cu burduf care apăreau în primele filme alb-negru, ei bine, Chindriș profesează exact la fel și în 2020.
Bine, asta e mai mult o pasiune, pentru că are și trusă foto digitală iar una dintre îndeletnicirile sale constante este cea de fotograf al publicației „auto motor și sport” (AMS).
Lui Radu Chindriș îi place că în fotografie:
– Poți fi creativ.
– Poți încălca regulile (de compoziție, tehnică), iar asta îți dă satisfacție.
– Înveți încontinuu ca să te autodepășești.
