Gordon Murray a reușit incredibilul a doua oară. Creatorul lui McLaren F1 a construit un hypercar pur, ușor ca o Miata și puternic precum un McLaren 720S.
Trăiești cumva cu senzația că toate supercarurile sunt la fel și că nimic nu e la fel de pur cum a fost odinioară McLaren F1? Asta înseamnă că 1) ai probabil teribil de mulți bani și 2) tocmai ți-ai găsit mașina ideală, pentru că Gordon Murray a dezvelit noua sa creație, GMA T.50.
Cu proiectul T.50, Gordon Murray — creatorul lui McLaren F1, în cazul în care nu ești bun cu numele — a aplicat aceeași strategie folosită și în cazul legendarului supercar din anii ’90: totul să fie cât mai ușor. Practic, asta a fost misiunea principală în dezvoltarea lui T.50. Și cum „nimic nu este mai ușor ca o gaură”, Murray s-a folosit de metodele moderne de testare a rezistenței materialelor pentru a elimina material acolo unde nu este nevoie de el. Uită-te numai la cele trei pedale, care arată ca o lucrătură de macrameu (și zic asta în sensul bun); Murray a „scuturat” 300 de grame prin folosirea acestui pedalier, și fiecare mică astfel de victorie contează.
Și au fost multe victorii, pentru că mașina a ajuns să cântărească 986 de kilograme, cu 26 de kilograme mai mult decât o Mazda MX-5 și cu 400 de kilograme mai puțin decât McLaren P1. Aș putea scrie mai multe referințe aici, însă probabil că ai înțeles ideea: GMA T.50 este mai ușor decât oricare. Spre deosebire de F1, T.50 are o rigiditate torsională de două ori mai bună și este, în același timp, cu 50 de kilograme mai ușor. Este cel mai ușor supercar creat vreodată. Și probabil cel mai compact: are o lungime de 4,35 metri, 1,84 metri lățime și o înălțime de doar 1,16 metri.
Sigur, ținerea sub control a masei totale nu s-a rezumat doar la îndepărtarea materialului, ci mai ales la folosirea unor soluții lightweight pentru orice s-a pus în mașină. Structura monococă și caroseria cântăresc 150 de kilograme. Adică un pic mai puțin decât motorul, care are 180 de kilograme (!), și nu vorbim de un trei-în-linie, ci de un V12 de 4 litri.
Unitatea a fost dezvoltată de specialiștii de la Cosworth și este — surpriză! — cel mai ușor motor montat vreodată pe o mașină de stradă. Blocul este din aluminiu, bielele sunt din titaniu, iar arborele cotit și pistoanele sunt din oțel.
„Am condus toate supercarurile actuale pe circuit și, pe câteva, pe stradă. […] Îți dau senzația că oricine le poate conduce. Fac aproape orice pentru tine. Niciuna nu are un sunet neapărat mișto. Niciuna nu îți dă acel zvâc instantaneu la accelerație ca un F1, pentru că 1) sunt grele și 2) sunt supraalimentate, majoritatea”, a spus Murray într-o discuție cu Jalopnik.
Motorul V12 care animă T.50 este, firește, aspirat, și se laudă a fi unul dintre cele mai rapide (ca răspuns) motoare create vreodată. Trei zecimi de secundă sunt suficiente ca să-și mute acul de la turația de ralanti la turația maximă de 12.100 rpm (!). La 11.500 rpm dezvoltă maximul de putere, 663 CP, iar cuplul maxim de 467 Nm este atins la 9.000 rpm. La acesta este atașat un starter-generator (ISG) care hrănește ventilatorul (ajungem și la el) și sistemele electrice auxiliare. În modul V Max Boost, ISG-ul este decuplat de la motorul termic, deblocându-i potențialul maxim de 700 CP.
Așa cum ți-ai dat seama de la „trei pedale”, T.50 folosește o cutie manuală. Planul inițial a fost să croiască o secvențială pentru acest agregat — pentru că transmisiile cu dublu-ambreiaj sunt lipsite de caracter, spune Murray — însă potențialii clienți l-au convins să opteze în final pentru o manuală.
„Din ce în ce mai des, acești oameni cu colecții de supercaruri și colecții de clasice se întorceau la 911-urile lor vechi, pentru un pic de distracție de weekend. Supercarurile deveneau mai mari și mai grele, cu vizibilitate din ce în ce mai proastă, și toate aveau aceste leviere automate, care pur și simplu nu erau suficient de interactive”, a spus Murray.
Așa, acum să vorbim și de ciudățenia de ventilator din coada lui T.50, care arată ca o glumă în Photoshop. Pentru început, merită menționat că și F1 s-a folosit, la vremea lui, de două mici ventilatoare care să ajute la menținerea unui flux de aer liniar în trecerea sa prin difuzorul spate — tertip tehnologic care îi conferea lui F1 o aerodinamică a părții spate cu 10% mai bună. Conceptul s-a păstrat și la T.50, unde a fost exploatat la maximum. Inițial, și T.50 ar fi trebuit să aibă acest ventilator mascat în caroserie, însă nu a încăput. Rolul lui este de a crea forță de apăsare puternică fără „umflături, orificii sau aripioare urâte”.
Cifrele de performanță nu au fost încă publicate, însă, după tot ce am aflat despre GMA T.50, nici nu ne mai trebuie. Acesta este succesorul de drept al lui F1, deci a devenit automat o legendă pe roți în ochii noștri. Una care probabil merită fiecare cent din cei 2,6 milioane de euro ceruți pe un exemplar. Vor fi construite 100 de unități de stradă și 25 de versiuni de circuit. Murray a spus că i-ar plăcea să-l vadă în competiții și că este în discuții cu lumea pentru crearea unui campionat.
Nu ai cum să nu-l iubești pe omul acesta.
