Măi, sincer, nu s-a petrecut chiar de Ziua Copilului, pe 1 iunie, însă desfășurarea de forțe benefice dintr-un eveniment cu automobile Porsche pe circuit te face să-l scoți pe puștiul ăla care se bucura la mașinile admirate prin filme, din tine, și să-l lași să-și facă de cap.
S-a nimerit în această ediție să vă povestesc despre două evenimente desfășurate pe circuit: unul moto, unde mi-am pus stângăciile de la ghidon în valoare, apoi, cronologic, căci acesta a fost cel de pe urmă, unul cu automobile. Mă rog, cu visuri, căci n-ai cum să te raportezi altfel la niște Porsche care-și freacă nervos anvelopele de asfalt cam cum fac taurii cu picioarele, în arenă, înainte de un atac hotărât la coridă.
Arena noastră a fost autodromul Academiei Titi Aur (ATA) și n-am cum să nu apreciez că începe să se construiască frumos o tradiție ca o dată pe an să avem parte de această zi specială, o injecție bine dozată cu adrenalină Porsche în mediul perfect pentru așa ceva. De altfel, poate chiar ați mai citit materiale pe la noi despre evenimentele anterioare.
Sau ca la BAC?
Că m-am simțit ca cel mai fericit puști e una, dar a fost și cu emoții. Constructive, ce-i drept, căci evenimentul – unul croit pe un tipar utilizat și pentru întâlnirile cu proprietarii și pasionații Porsche – a avut și câteva ateliere, probe de evaluare, să le spunem, în care ne-am testat abilitățile la volan și ne-am măsurat, s-o spunem pe aia dreaptă, puțin și ego-urile; noi, prietenii din presa auto.
N-am trăit încă ziua în care să fiu dezamăgit, în vreun fel, de un Porsche. Mi-e cam limpede că-i imposibil!
Iar pentru ca paralela cu unul dintre cele mai de temut examene din viața unui om să fie completă, comisia de evaluare a fost alcătuită din instructori Porsche de la academia de pilotaj a mărcii de la Istanbul, care-și desfășoară cursurile și evenimentele pe frumosul circuit Istanbul Park, coordonați de Paul Robinson.
Voi puncta toate cele patru „examene” pentru a explica mai bine desfășurarea unui astfel de eveniment. Grupa din care am făcut parte a început cu testul de îndemânare, unde am luat contact cu un Cayman cumințel; o foarte bună încălzire, de altfel. Un traseu cu jaloane nu foarte complicat, dar cu accente tehnice, ne-a dezmorțit bine și ne-a făcut să ne reamintim importanța circulației corecte a mâinilor pe volan. Este una dintre tehnicile esențiale care se predă la cursurile de conducere defensivă ori la cele de pilotaj. Din motivul logic că fără un control desăvârșit asupra unui automobil nu ai cum să îi provoci limitele și să te bucuri de tot ceea ce are să ofere, din punct de vedere dinamic.
Ne-am strecurat cum am știut mai bine printre jaloane, ne-am mai și fâstâcit, am mai doborât și conuri – automat, penalizări la timpii obținuți – însă una peste alta mi-am reamintit de cât de plăcut și de bine echipat tehnic este Cayman. Baby Porsche îți poate oferi niște senzații inaccesibile unor automobile cu mult mai mulți cai putere. Căci rețeta sa a fost întotdeauna una care a pus mare accent pe echilibru, gabarit și masă reduse, putere suficientă și exploatată dibace. Cumva, am mai spus-o, cred că Ferdinand Porsche s-ar fi simțit excelent la volanul unui Cayman, căci este croit exact pe tiparul care a pornit o legendă odată cu 356.
Cu nod în gât
Al doilea atelier l-a avut în centrul atenției pe cel mai instagramabil model de la Porsche on Track 2022 – 911 Turbo, într-o haină de gală electrizantă. Și nu doar prezența celui mai puternic model termic de la eveniment a impresionat, cât mai ales „vocea și talentul”, ca să plătesc tribut clasicilor cinematografiei. Vocea, căci sunetul unor plecări de pe loc în forță n-are cum să nu cucerească – să mă scuze fanii automobilelor electrice, dar asta-i realitatea! Iar talentul, ei bine…
Dac-aș fi pus în postura de a scrie o nuvelă pe principiul visului unei nopți de vară, mă rog, o zi, mai degrabă, Porsche ar avea rol principal. De Oscar!
Turbo a avut misiunea de a ne saluta stomacul, de a-i da binețe și de a-l întreba dacă e bine, dacă duce la probă. Căci Turbo a avut plăcerea de a ne arăta ce înseamnă un „launch control” veritabil, adevărat. Ce înseamnă să atingi borna de 100 km/h, cu plecare de pe loc, în doar 2,8 secunde sau cum poți ca în mai puțin de 100 de metri să citești o viteză de 119 km/h, tot pornit de pe loc. Este pur și simplu fascinant și bine de încercat doar în medii controlate și clar nu de oricine, căci o așa accelerație nu ține cont doar de posibilitățile financiare ale celui care o inițiază, cât doar de abilitățile sale la volan.
Și aș punct ceva aici. Personal am fost impresionat, chiar mai tare, de altceva: exemplarul condus și de noi face parte din flota școlii de la Istanbul. Misiunea lui e clară, la fiecare eveniment în parte face aceste teste pentru sistemul launch control. Se întâmplă des ca într-o zi să facă peste 100. Iar într-un tur prin mai multe țări să depășească 2.000. Acum, pentru cineva care stăpânește cât de cât detaliile tehnice, realizarea inginerească Porsche este absolut fabuloasă. Alte modele de performanță limitează la doar câteva sute, cel mult, pornirile de genul în intervalele de revizie pentru transmisie, iar Porsche…
Frână! Urmează circuitul…
Al treilea atelier a fost o demonstrație de frânare eficientă. L-am mai efectuat de câteva ori, chiar la ATA. M-am reîntâlnit cu SUV-ul meu preferat din gama Porsche, simpaticul Macan. Iar pe cât de simplu pare exercițiul care presupune o frânare pe suprafață udă, dublată de o evitare de obstacol (pentru a simula o situație dificilă de trafic) pe atât ai șanse să nu-l faci corect. Chiar și când cunoști binișor teoria.
Iar frânarea hotărâtă a fost pregătirea perfectă pentru ultima rundă a zilei, ultima probă la care, exact ca la BAC, după ce te-ai descurcat frumos la toate cele de dinainte, ai emoții parcă mai mari (dacă nu dai proba sportivă, desigur), ca să nu strici media; vorba aia.
Știu că sunt pur subiectiv, că, trăindu-mi visul automobilistic, nu pot avea o părere echidistantă, însă Porsche 911 GT3 este pur și simplu o creație divină!
Pe circuit am testat o suită de cinci modele. Acum, nu vreau să fiu arogant, nu vreau să generez animozități, nu vreau să nedreptățesc. Însă, nici Carrera 4S, nici două exemplare 911 GTS și nici măcar Taycan Turbo S, cu a lui accelerație uimitoare, un fuleu îmbâcsit cu adrenalină, n-au cum să te bulverseze atunci când știi că acolo, în grupul ăla, aștepta ștrengarul promoției, veritabila cireașă de pe tort: 911 GT3!
Și parcă toate planetele ți se aliniază la apel atunci când te îmbraci cu scaunele scoică și apuci cu sete volanul. Singura motorizare aspirată de la acest examen, un 4 litri de 510 CP, transmisie PDK năucitor de rapidă, punte motoare și directoare spate, sistem de frânare care-ți replică trăirile stomacale de la proba de launch control, totul conlucrează ca să-ți tatueze modelul ăsta fix pe inimă!
Clipele alea, tururile de la ATA cu 911 GT3 s-au scris și se vor păstra în filmul vieții mele. Am fost actor principal, pilot, bogat, sărac, priceput, stângaci, fericit (foarte fericit!), timorat, speriat, împlinit, de toate, efectiv… de toate! Am fost și supărat, când ne-am oprit. Apoi am coborât, am redevenit muritor de rând, am oftat și mi-am reamintit de unul dintre gândurile care mă macină de mult: cum, da’ cum să ai posibilitatea, să îți permiți, să-ți fie la îndemână și să nu-ți iei un GT3? Cum e posibil? Cât de tare să greșești în viață?
