Să fi avut unul în timpurile lui, înseamnă că erai un pic de barosan. Să ai unul astăzi, într-o condiție excelentă, la fel, înseamnă că ești barosan. În sensul bun, desigur. ARO M461 fascinează mai mult ca niciodată, mai ales dacă ai ocazia să dai peste unul recondiționat dumnezeiește.
Probabil că sunteți uimiți de culoare. De fapt, dacă nu sunteți familiarizați cu modelul, mai mult ca sigur că sunteți. Deși o să pară ciudat, să știți că nu este o găselniță nebună a timpurilor moderne, iar culoarea aceasta a fost oficială pentru ARO M461. Mai ales pentru export.
Derulând puțin, foarte pe scurt, istoria este cam așa: în 1941 rușii lansau un automobil botezat GAZ 64, un vehicul de teren (pentru că vremurile tulburi justificau o așa realizare) care a făcut ochi în vreo 684 de exemplare. Era doar începutul. În ’43 apărea GAZ 67, iar un an mai târziu GAZ 67B. Boom, 92.843 unități produse! În 1953 se lansează urmașul, GAZ 69, care va realiza record de unități produse până în 1973: 634.256 bucăți. Versiunea aceasta ne interesează și pe noi, pentru că multe exemplare au fost importate și în România, unde au intrat în serviciul instituțiilor statului.
Proiectul modelului a fost „împrumutat” de la ruși. O manevră neortodoxă, o minusculă compensație pentru atâtea și atâtea…
Fiabilitatea nu era chiar un atu pentru GAZ 69, așa că Întreprinderea Metalurgică de Stat din Câmpulung Muscel a primit misiunea de a fabrica piese și repere; din ce în ce mai multe. Până când, mai mult neoficial decât oficial, s-a ajuns la performanța de a se replica motoare complete și chiar cutii de viteză.
Acesta a fost doar primul pas până la conceperea primului automobil 100% românesc: IMS 57, lansat, după cum îi spune și numele, în 1957 și produs vreme de doi ani și ceva (numele venea de la abrevierea uzinei din Câmpulung). Cifra nu e sigură, dar se știe de vreo 917 exemplare produse, motorizate de o unitate alimentată cu benzină, de 3,2 litri, raport de compresie hilar (4,6:1), care producea 50 CP în vreme ce consuma în jur de 24 l/100 km. Nu e tocmai de râs, pentru că „Zimbrul din Carpați” (porecla primită în timp) putea transporta până la 650 kg și putea urca pe terenuri cu adevărat dificile. Iuțeala maximă era de 80 km/h.
Exemplarul de față a fost restaurat la prietenii noștri de la Oldtimer Studio. Atenția la detalii l-a transformat într-o realizare impecabilă!
Între 1959 și 1964 a fost produs al doilea model, botezat M59 (în versiunile A și B). Vorbim deja de un vehicul care s-a dovedit de succes, cu aproximativ 21.000 de unități fabricate. Între ’64 și ’69 s-a produs modelul M461 (M de la Muscel, 4 pentru că era al patrulea prototip conceput la Î.M.S., iar 61 era anul începerii dezvoltării de produs). Pentru că s-a dovedit destul de rapid a fi un pas tehnologic important în față, iar fiabilitatea devenise de luat în seamă, încă din 1965 a început să fie exportat. S-a vândut în 33 de țări, pe patru continente.
În 1969, odată cu lansarea unei noi evoluții, s-a considerat că modelul avea nevoie de un nume mai carismatic, în special pentru export. Așa apare denumirea ARO (automobil românesc), odată cu lansarea lui M461 C. S-a construit până în 1975. Datele privind împărțirea producției pe ultimele două evoluții sunt destul de confuze, însă, în total, M461 și ARO M461 C au contorizat 80.233 exemplare. Prețul în România era de 80.000 lei, în timp ce la export pleca având o etichetă de 3.600 USD. La finalul producției acestei serii de modele, 52% dintre exemplare fuseseră trimise peste granițe, în special pentru a intra în serviciul militar al beneficiarilor.
Prezență scenică remarcabilă
L-am văzut prima dată când caroseria i se întorsese de la vopsit. Și pe mine m-a intrigat culoarea aleasă. A durat câteva luni până a fost gata de proba drumului, pentru că prietenii noștri de la Oldtimer Studio lucrează cu o minuțiozitate care le-a atras mulți admiratori.
Este un exemplar despre care se știe că a fost produs în 1970, însă este un model de tranziție între M461 și ARO M461 C (are elemente care au fost montate pe ambele serii). Pe indicatoarele de bord tronează inscripția „made in Romania”, ca un garant al lucrurilor de calitate decentă care se construiau odată pe aici și ca simbolistică pentru primul automobil de concepție 100% românească.
Are o nebunie de motor. În sensul că cineva a considerat că este o idee bună să „taie” un bloc de camion „Carpați”, un V8 Ford la bază, pentru a obține un 4 în linie de puțin peste 2,5 litri (2.512 cmc). Simplu și eficient, destul de înapoiat tehnologic, producea undeva în jur de 77 CP, consuma cam 14 l/100 km și putea repezi dihania de 1.550 kg până la 100 km/h.
Exemplarul restaurat are echiparea de serie pentru armată, cu două canistre de câte 20 de litri la purtător (misunile prin munți nu scoteau prea des PECO-uri în cale), cazma și târnăcop. Astăzi sunt doar pentru decor, altădată erau „preferatele” soldaților îngrămădiți pe banchetele din spate, într-un confort de invidiat, mai ales grație arcurilor lamelare de pe puntea spate.
M461 era gândit pentru șofer de meserie, dovadă în acest sens fiind faptul că portiera din stânga este mai mică, din pricina montării roții de rezervă pe lateral. Tot sub scaunul șoferului este montată și bateria, accesul nefiind tocmai simplu. În drepta avem o portieră mai generoasă, pentru că ofițerul căruia îi era destinat locul avea nevoie de un confort sporit. Fiecare detaliu de pe acest automobil care cucerește tocmai prin gradul de primitivitate pe care îl emană este fascinant, odată descoperit.
Năbădăios
Aro M461 (C) este o provocare pentru cel de la volan. Nimic din ceea ce ai experimentat la un automobil modern nu are corespondent. Sigur, manevrarea volanului este similară, însă răspunsul primit de șofer este total relativ. Ținuta de drum este rudimentară, antifonarea inexistentă, așa că o călătorie undeva spre 40 km/h pe macadam poate da senzații mult mai tari decât oferă unele automobile super-sport.
Cândva un cărăuș prin definiție, astăzi s-a transformat în vedetă a paradelor susținute de automobilele de colecție.
Logica elementară nu te-ar împinge vreodată să îți dorești o plimbare cu „Zimbrul”. Totuși, dacă ai ocazia, vei experimenta o trăire aparte. Noroc de faptul că parte dintre exemplarele pregătite de armată pentru casat au putut fi salvate de pasionați, iar unii le-au recondiționat pentru a nu ne pierde și această fărâmă de istorie auto.
IMS 57, M59 (A și B) și M461 (inclusiv versiunea C) sunt comori de care nu am știut să ne bucurăm la timp, dar pe care ar fi bine să nu le lăsăm să se piardă de tot. În cadrul Retromobil Club România activează și secția ARO M461 România. Membrii organizează întâlniri și participă mai mereu la parade, ca un frumos tribut pentru Zimbri. Am ținut să elogiem și noi încă o dată modelul, că prea frumos a renăscut. Vă sfătuiesc să nu ratați o așa întâlnire. Chiar e altceva.
Text publicat în revista 4x4Wheels numărul 26.
