Lexus LC este un model din cale afară de spectaculos. Pentru că discutăm despre o marcă mereu în ton cu tendințele, are și o versiune hibridă, bazată pe cel mai popular sistem de acest fel, din lume. Dar este, oare, LC 500h pe cât de supercar arată a fi?…
Am avut un deja vu după testul meu cu Lexus LC 500h. Este pentru a doua oară când sunt bulversat de un model, când așteptările mele sunt zdruncinate. Prima astfel de senzația am avut-o la ieșirea inaugurală pe stradă cu un BMW i8. Ce au în comun cele două modele, în afară de faptul că sunt automobile hibride? Păi, după mine, ambele sunt excepțional de spectaculoase, cu alură de supercar-uri, ba chiar tușe de hipercar-uri. Totuși, ambele se dovedesc a fi mult mai cumințele decât le recomandă aspectul exterior c-ar fi.
Din orice unghi îl privești, LC 500h pare că te întâmpină cu artificii. Mă gândesc la satisfacția nemărginită pe care mai mult ca sigur că au avut-o membrii echipei de design atunci când li s-a dat mână liberă pentru a introduce așa ceva în producția de serie. Poate că pentru cei mai clasici în gândire este prea mult; poate că pare un vehicul întors dintr-un viitor relativ apropiat. Poate…
Cert este că e imposibil să te lase indiferent. Aș mai puncta doar multitudinea de finisaje ce pot fi observate la exterior, ornamentele cromate, cele satinate, elementele din fibră de carbon, precum cupola. Pare un mix haotic, dar eu aș zice că reprezintă oglinda nivelului tehnologic atins de industria auto.
Interiorul este spectaculos. Dacă alegi culoarea corectă, precum în cazul vehiculului de test din România (adică Ochre, ca să știți ce să cereți), este șocant de spectaculos! Lexus ne-a obișnuit deja cu materiale de cea mai bună calitate. Spre exemplu, pielea folosită de japonezi este incredibilă.
Desenul este foarte fluid, planșa de bord este atipică, la fel cum sunt panourile portierelor, diferite ca aspect. Scaunele sunt foarte bine profilate și te îmbie să te apuci cu încredere de volan pentru a face chestii năstrușnice.
Ergonomia pad-ului de comandă a sistemului multimedia este ciudată. Cei de la Lexus au vrut să fie mai catolici decât Papa și nu au folosit un touchpad, ci un dispozitiv mai elaborat. Totodată complicat, pentru că și atunci când staționezi e destul de provocator să navighezi prin meniu. Dacă vrei să faci asta în mers, nu prea ai șanse. În rest, tot interiorul este adorabil, mai puțin cele două selectoare plasate la nivelul cozorocului instrumentelor de bord. Arată așa, a urechi de Shrek.
În carte are patru locuri. În realitate sunt două locuri și două locșoare. Pentru mine, la 181 cm, și să pătrund în spate e o provocare. Să parcurg vreun kilometru acolo e imposibil. Poate doar dacă m-aș chirci cumva pe ambele locuri. E clar că ele sunt rezervate fie pentru mignone, fie pentru copii. Doar că și aici e o mică problemă.
Umerii laterali ai caroseriei sunt foarte bine pronunțați, iar geamurile din spate sunt minuscule. E probabil că cei mai mulți copii să se simtă stingheri, chiar speriați, acolo. Și tot din detaliile spectaculoase de design rezultă și faptul că vizibilitatea înspre înapoi este problematică. Noroc de camera montată, care te scoate din dificultate.
Multi Stage Hybrid
Este momentul să devenim sofisticați. Lexus LC 500h nu este un hibrid oarecare, ci este un Multi Stage Hybrid. Sună complicat? Păi, este complicat! Grupul propulsor este format dintr-o motorizare clasică, alimentată cu benzină, de 3,5 litri, care produce 354 CP și 348 Nm, un motor electric de tracțiune care produce 132 kW/179 CP și 300 Nm și o transmisie ceva mai complicată – o pereche formată dintr-o transmisie cu raport variabil continuu (CVT) și una automată cu 4 trepte de viteză, care conlucrează.
Ele pot simula împreună 10 trepte de viteză pe care șoferul le poate selecta și manual, folosind clapetele din spatele volanului (acest mod M este disponibil pentru prima dată la un Lexus hibrid). Puntea motoare este cea spate, așa cum se cade în cazul unui coupe. Bateria litiu-ion are 84 de celule, este foarte compactă și produce 310 volți.
Problema este că fix această transmisie complicată pare să știrbească din farmecul pe care îl afișează LC la prima vedere. Pentru un automobil hibrid, este extraordinar de capabil. Dacă îl raportăm la automobilele cu sisteme de propulsie clasice, aici încep mofturile evaluatorilor. E foarte important, părerea mea, ca cel care se va orienta către un LC 500h să înțeleagă foarte bine încă de la început ceea ce-și dorește.
Mașina poate rula doar electric, dar dacă lași sistemul de management să decidă acest aspect, omițând modul EV, e limpede că nu te vei putea abține să te porți prea delicat cu pedala de accelerație, iar imediat ce ești mai ferm cu ea vei fi întâmpinat de V6-le ce-ți cântă de sub capotă.
Practic, cu acest sistem hibrid complicat, Lexus a vrut să livreze performanțe de motor V8, dintr-o arhitectură V6.
Cinstit vorbind, la o cilindree de 3.456 cmc, puteam discuta din prima despre un V8. 354 CP par a fi mulți, doar că ei sunt rezultatul unui algoritm pe care îl procesează sistemul hibrid. Mașina este foarte eficientă. Nu îți va rupe capul, nici măcar atunci când accelerezi brutal în modul Sport+ (celălalte ar fi: Eco/Comfort, Normal/Custom, Sport). Nu aceea este menirea ei. Simți, în schimb, că ai rezerve generoase de putere și cuplu. Asta e cumva liniștitor.
Dinamic, LC 500h se prezintă bine. Este echilibrat, în ciuda faptului că se simte destul de masiv, ba chiar greoi pe succesiunile de viraje rapide – are o greutate de 2.020 kg. Este, însă, închegat, iar asta îți dă încredere să îl provoci. Sistemul de direcție nu îți oferă chiar cel mai bun răspuns posibil, fiind ambiguu uneori, însă nu e ceva de speriat.
Revin la ideea de mai înainte, anume că nu trebuie să uităm că înainte de a fi un automobil de performanță, este unul prietenos cu mediul. Aici își aduce aportul și consumul care nu atinge 10 l/100 km nici în timpul exploatării ceva mai animate (oficial promite 6,4 l/100 km).
Ca să n-o mai lungesc, LC 500h este un super GT, de preferat la drumuri lungi și mai puțin la escapade precum excursia noastră de pe Transfăgărășan. Sau, dacă luăm cazul de față, este numai bun pentru o plimbare lejeră, promenadă prin natură. O să mai punctez o dată că nu este o sportivă pur-sânge. Cu un proprietar care știe precis ce vrea și ce poate obține, LC 500h se poate împăca de minune. Cu cei care se lasă vrăjiți doar de mirajul prezenței realmente deosebite mai are câte ceva-ceva de negociat.
