Dacă am învățat ceva în ultimii ani marcați de febra downsizing, a fost să am mai multă încredere în motoarele mici. Ca și în cazul de față, în care un Seat din clasa compactă vine la control cu o unitate de doar 1 litru și 115 CP.
Mie mi-a plăcut mereu Seat Leon. Întotdeauna a fost pe cât de Golf a trebuit, cât să-i mulțumească inclusiv pe cei mai pretențioși clienți de compacte, dar a știut să vină cu tușa iberică de design și de căldură. După originile și orientările mărcii, Leon era însărcinat și cu pusee de sportivitate.
În cazul de față nu putem discuta despre sportivitate, dar, după cum veți vedea, avem o rețetă foarte plăcută. Leon 1 litru TSI a venit la evaluarea noastră cu o transmisie excelentă. DSG-ul deja celebru în împărăția Volkswagen, cel cu șapte trepte de viteză. Iar tocmai acest aspect a ajutat foarte mult mașina, părerea mea.
Dacă capacitatea motorului nu impresionează nici pe departe, iar cuplul motor de 200 Nm este doar decent, judecând după standardele zilelor noastre, exploatarea resurselor de către transmisie este excelentă.
Leon se simte ușor, parte datorită greutății de aproximativ 1,2 tone și parte rezultând din modul aproape natural în care se mișcă. Mașina este preponderent confortabilă, dar în excursia noastră ce a avut punct terminus zona Bâlea Lac, de pe Transfăgărășan, ne-a dovedit că are ceva colțișori și pentru cei care vor o mașină cât de cât dinamică.
Secretul este să nu te bazezi pe accelerări bruște și să nu aștepți reprize impresionante. Mai mult decât să facă viteză, Leon știe să țină viteza, cum se spune. Faptul că se ține bine pe viraje, că sistemul de direcție este comunicativ și destul de precis, îl îmbie pe șofer să lase mai multă viteză acolo unde cu altă mașină poate că ar simți neapărat să frâneze mai tare. Remintind de greutatea destul de mică, schimbările de direcție și jocurile pe succesiunile de viraje rapide sunt, astfel, destul de plăcute.
Bilă albă pentru DSG
Transmisia DSG se mișcă foarte, foarte bine, având ani grei de experiență în spate. Sincer vorbind, consumul nu va fi foarte mic. Chiar dacă e un motoraș, ca să miște cu talent Leon-ul, are nevoie de combustibil. Într-un ritm alert te poți apropia chiar și de 8 l/100 km, cam tot unde ajungi și dacă rulezi la limita legii pe autostradă. Într-un oraș înăbușit, așa cum este Bucureștiul, vei dansa pe la „zece și ceva la sută”.
Dacă pornirile destul de fâșnețe pe care le-am amintit până acum te lasă rece, ei bine, Leon poate deveni mult mai chibzuit cu rezervorul. Doar că nu cred că vor fi foarte mulți clienți de Seat care să-și achiziționeze o mașină pe care să o exploateze doar din perspectivă eco…
Din tot ce-am spus pare că Leon, deși trecut bine de prima tinerețe – mai corect spus, foarte aproape de sfârșitul ciclului de viață – este o nucă tare pentru adversari și o variantă de luat musai în calcul de cei care plănuiesc cucerirea segmentului compact. Motorul TSI este bun, transmisia DSG foarte bună, design-ul interesant, ținuta de drum surprinzător de bună. Chiar nimic de reproșat?
Ei bine, eu m-aș lega nițel de atmosfera interioară, prea sobră, cu prea puțină viață, parcă. Mai toți constructorii încearcă acum diverse artificii, materiale îmbinate ingenios, jocuri de lumini, orice pentru a crea o atmosferă cât mai plăcută. Seat s-a mulțumit să folosească materiale trainice, o linie ușor prea rigidă pentru planșa de bord și o lipsă de neînțeles de imaginație în ceea ce privește rețeta cromatică. Practic, a fost prea neamț acolo unde omul petrece majoritatea timpului.
