Blasfemie. Am îndrăznit să asociez cultului JDM (Japanese Domestic Market) termenul „diesel”. Cineva îmi pregătește un rug, pe undeva, dar până când va lua foc, ia să vedem cum se achită Honda de sarcina de a furniza și o motorizare diesel pentru noul Civic.
O spălătorie auto din provincie. După ce termină treaba, băiatul simpatic concluzionează: e făcută frumos. Îi explic faptul că nu e nimic făcut la ea și că este 100% stock. Mă privește cu îndoială maximă. E pentru a doua oară când încerc să conving pe cineva că noua generație Civic doar pare că are elemente de tuning, dar că acesta este design-ul civil. Într-un fel, asta e bine, pentru că mașinile cu personalitate pregnantă sunt din ce în ce mai rare.
Dacă la exterior ai nevoie de o mică perioadă de adaptare, dar devii foarte repede fan, la interior ai nevoie tot de o mică perioadă de adaptare. Însă asta pentru a pricepe de ce japonezii ăștia care mereu s-au străduit să ofere doar ce e mai bun prin produsele lor, fac acum economie fix în locul în care pasagerii își petrec viața. Materialele sunt prea dure, chiar și în locuri în care ai fi crezut că dai peste o textură moale. Iar problema nu e că alte compacte sunt mai bine finisate, ci chiar faptul că Honda făcea interioare mult mai atent lucrate cu doar câțiva ani în urmă.
Spațiul, în schimb, impresionează. Genunchii pasagerilor de pe banchetă pot juca în ritm de swing. Fără Accord în gama europeană, Civic trebuie să mai ciupească și de pe la clienții claselor superioare. Bine gândit! Surprind însă unele decizii ce nu sunt chiar în ton cu ingineria japoneză. Poți opta pentru sistem de încălzire al banchetei, dar nu ai aeratoare pentru locurile spate. Nu știu ce să zic… o fi iarna frig, dar și când te coci vara în mașină…
Deși este o compactă, Civic (5 uși) oferă un spațiu de-a dreptul uriaș în portbagaj: 478 litri. Și apropos de caroserie; este disponibilă și o versiune sedan, cu patru portiere, doar că cele două seamănă atât de mult încât nu văd de ce ai opta pentru cea din urmă, când aceasta de față oferă un plus de versatilitate datorită hayonului.
Probabil ultimul diesel Honda
Cumva convenabil pentru trecutul celor de la Honda, cu puțină experiență în lumea motoarelor cu aprindere prin comprimare, lumea se orientează preponderent spre motorizările pe benzină, în cazul noului Civic. Totuși, există unii încăpățânați neclintiți în gândire de Dieselgate, care pun banul jos pentru un diesel pe Civic, așa că niponii s-au conformat și pentru ei. 1,6 litri, 120 CP și o transmisie automată cu 9 trepte.
O rețetă care acum ceva timp ar fi părut imbatabilă.
300 Nm sunt disponibili la 2.000 rot/min, iar transmisia automată schimbă lin și rapid treptele, asigurând un rafinament bun modelului, în exploatare. Surprinde faptul că în comparație cu „oficialul” 4,1 l/100 km pentru automata cu multe trepte, manuala promite chiar un 3,5 l/100 km în regim mixt. Noi am staționat pe la 6 l/100 km, dar cu marea majoritate a traseului parcursă în regim alert, pe autostradă.
Pachetul transmisie-motor a fost optimizat pentru un grad sporit de confort, iar dovadă este faptul că sprintul până la 100 km/h este mai lent cu 8 zecimi de secundă comparativ cu versiunea cu transmisie mecanică (10,9 s în cazul modelului testat).
Probabil că acesta va fi ultimul motor diesel dezvoltat de Honda, din moment ce focusul este acum pe sisteme alternative, care să vină complementar în gamă motoarelor pe benzină. O ultimă încercare de succes, aș spune, chiar dacă prețul în România nu este chiar accesibil în cazul lui Civic.
