Acasă Auto Il Mostro – Alfa Romeo SZ

Il Mostro – Alfa Romeo SZ

de Invitat Special
0 comentarii

Ni s-a întipărit în minte, cumva, că toate modelele Alfa Romeo sunt exemple de frumusețe în lumea auto. Iată că de data aceasta venim către voi cu o excepție. SZ a fost o… altfel de prezență. A intrigat mereu, însă nu a uitat ce era cel mai important: performanța pură.

Text: Cătălin Cedric Ghigea / Foto: Bogdan Paraschiv

Deseori mergem în magazine pentru a ne cumpăra ceva de îmbrăcat. Pășim agale pe lângă rafturi și privim croieli, culori, și, la un moment dat, ceva ne sare în ochi. Luăm acel obiect, mergem într-o cabină de probă, suntem mulțumiți de cum ne simțim în el și îl cumpărăm.

La fel se întâmplă și cu automobilele. Le zărim la o prezentare, citim despre ele într-o revistă, le observăm trecând pe lângă noi pe stradă. Însă nu foarte des avem bucuria unei cabine de probă. În lipsa acesteia, imaginația noastră umple spațiile libere și parcă deja știm cum ne-am simți în scaunele lor, cum s-ar simți volanul la atingere, cât de precis ar fi schimbătorul de viteză.

De ce vă spun toate acestea? Pentru că inițierea mea în lumea Alfa Romeo s-a făcut fără „cabină de probă”. Am fost sfătuit să cumpăr un anume model. Era un automobil istoric de competiție, din 1975, un Alfa Romeo GTV de Grupă 2, a cărui poveste v-a fost prezentată în prima ediție a catalogului RacingWheels.

L-am cumpărat și am început restaurarea lui. În fiecare zi, în timp ce se muncea la el, și în fiecare seară, când rămâneam singur, îl priveam din toate unghiurile și încercam să îmi imaginez cum se va auzi motorul, cum va schimba treptele de viteză, cât de solicitant va fi volanul, cât de elastică va fi accelerația, cât de mult se va înclina pe viraje.

Test Alfa Romeo Alfetta GTV: Nici urmă de cenușă!

Apoi, când automobilul a fost finalizat și am mers cu el pentru prima oară, mi-am dat seama că îmi vine bine. A fi parte din lumea Alfa Romeo este ca și cum ai locui pe o planetă perfect de imperfectă, ca și cum ai avea pe tine haine ce se potrivesc ție, dar poate nu și altuia. Este ca și cum ai bea un espresso împreună cu zecile, sutele, miile de ingineri și designeri italieni care, răspicat și aparent în glumă, rosteau iar și iar „ce ar fi dacă?…”.

O ALFA PE CARE NU O IUBEȘTI DIN PRIMA

De-a lungul întregii istorii Alfa Romeo, acest „ce ar fi dacă?…” a creat automobile fantastice, inovații interesante, forme inconfundabile, povești de neuitat. Este și cazul automobilului despre care scriu astăzi. Alfa Romeo SZ sau Sprint Zagato este un automobil care a apărut la numai 3 ani după ce Alfa Romeo a fost achiziționată de grupul FIAT. Intenția inconfundabilă a fost aceea de a readuce în prim plan o denumire folosită cu atât de mult succes în anii ’50, atunci când Giulia Sprint Zagato era un automobil la care tânjeau toți.

E o discrepanță uriașă între cele șase faruri – semnătură a modelului – și spatele care nu emană prea multă eleganță…

Deși poartă denumirea Zagato, designul automobilului a fost rezultatul cooperării dintre centrul de design al Alfa Romeo, Centro Stile Fiat și Carrozzeria Zagato. Impactul achiziției de către FIAT s-a reflectat în designul acestui automobil, întrucât cele mai multe schițe care arată automobilul în forma sa finală sunt semnate de Antonio Castellana, la vremea respectivă junior în cadrul echipei de design FIAT.

Schițele au fost transformate în forme de lut, iar acestea au fost testate îndelung în tunelul aerodinamic al constructorului, definitivându-se forma finală. La scurt timp de la prezentarea automobilului la Geneva Motor Show, în anul 1989, a fost asemuit unei prezențe extraterestre, primind titulatura de „Il Mostro”.

Bordul înșiră doar comenzile strict necesare, iar scaunele foarte înguste au elemente pentru suport lateral. Practic, invitație la pilotaj.

Să fie această titulatură una laudativă? Pentru un amator al condusului sportiv aș spune ca da. Automobilul a fost creat pe platforma tehnică Alfa Romeo 75 Group A/IMSA care, la rândul ei, continua soluția tehnică cu punte de Dion pe spate și bare de torsiune în loc de arcuri pe față. Această evoluție a părții mecanice timp de 15 ani a dus la performanțe remarcabile în ceea ce privește ținuta de drum. Automobilul a înregistrat forțe laterale de 1,1 G în viraje, sub comanda unor piloți experimentați. Ulterior, s-a spus că s-a obținut chiar și 1,4 G accelerație laterală.

Dar nu numai construcția punților și a sistemului de suspensie contribuiau la bucuria de a conduce acest automobil, ci și faptul că locul cutiei de viteză se afla pe puntea spate, automobilul era echipat cu un motor V6 de 3 litri, capabil să elibereze 210 cai putere, iar caroseria era produsă din fibră de sticlă pentru a reduce masa totală până la 1,25 tone. Întrucât era construit și pentru folosirea pe circuit, toate sistemele electronice de asistare ale șoferului au fost eliminate. S-a obținut o legătură directă a pilotului cu pata de contact a anvelopelor.

ZAGATO

Majoritatea exemplarelor Alfa Romeo SZ (nume de cod ES-30) au fost vopsite în roșu, în timp ce acoperișul era gri, iar interiorul era bej. Se spune că un singur automobil a fost configurat altfel, el fiind în întregime negru. Acesta i-a fost livrat chiar lui Andrea Zagato. La sfârșitul producției, care a durat între 1989 și 1991, trei automobile au fost vopsite argintiu, în timp ce unul a fost alb.

Toate cele 1.036 de bucăți (deși producția inițială era fixată la 1.000 de exemplare) au fost zămislite de Zagato la Terrazzano di Rho, în apropierea fabricii Alfa Romeo din Arese. 100 dintre acestea au fost exportate în Japonia, iar automobilul pe care am avut plăcerea să îl conducem este unul, care, între timp, a fost reimportat în Europa și circulă pe șoselele românești.

Așa cum era normal, modelul SZ a fost acompaniat pe piață și de o variantă decapotabilă, care a primit denumirea Alfa Romeo RZ, prescurtarea de la Roadster Zagato. Numai 284 de RZ au fost produse până în momentul în care fabrica Zagato a intrat, din păcate, în insolvență, în 1994.

Acolo unde crezi că s-ar găsi portbagajul, după ce deschizi în jos „oblonul”, nu găsești decât roata de rezervă. Loc de două genți potrivite ai în spatele scaunelor, unde nu există banchetă.

La începutul anilor ’90 trebuia să fii pregătit să blochezi traficul dacă erai la volanul unui Alfa Romeo SZ. Automobilul a fost gândit pentru o producție limitată, iar aspectul era atât de neobișnuit, încât orice martor al acestei apariții trebuia să se oprească și să privească această formă rară.

Am condus acest automobil rarisim, care se află acum într-o colecție din România, prin pădurile din nordul Bucureștiului și am încercat să îmi imaginez că sunt în Toscana, în anii ’90. Emană crezul dintotdeauna al mărcii: „Evoluăm nu prin putere, ci prin stabilitate și ținută de drum”. Vă garantez că după treizeci de ani de la producția acestui model, acest crez se simte mai actual ca niciodată.

Text publicat în catalogul RacingWheels numărul 4.

Citește și

Lasă un comentariu