Oarecum atipic dacă ne uităm la rolul unui concept în industria auto, Karin a venit pe lume pentru ca standul Citroen de la Salonul Auto de la Paris din 1980 să nu fie populat doar cu broșuri și pliante.
În lipsa unui model nou pe care să-l etaleze în fața publicului chiar la ei acasă, francezii au improvizat. Mă rog, poate termenul mai potrivit este „s-au reorganizat”, din moment ce lui Trevor Fiore, șef de design la momentul respectiv, i s-a dat mână liberă și o planșă albă de hârtie cu care să inventeze un prototip demn de un salon auto. Ce-a ieșit s-a numit Karin.
Înainte să intrăm în pâine, o scurtă poveste despre Trevor Fiore, designer britanic născut Trevor Frost în 1937. Bunicii din partea mamei erau milanezi. Convins că originile italiene sunt un avantaj în lumea designului auto, Frost s-a mutat la Torino pe la jumătatea anilor ’60, a învățat italiana și a legat o colaborare cu Carrozzeria Fissore, din postura de șef de design.
Cam de atunci începe să folosească numele de fată al mamei, Fiore, în loc de Frost. Mutarea la Citroen s-a parafat în 1980, întâi pe postul de consultant, mai apoi ca șef de design, după plecarea lui Robert Opron (designerul din spatele binecunoscutului Citroen DS). Pentru francezi, Fiore a mai desenat și conceptul Xenia.
Karin
Unele surse spun că inspirația lui Fiore pentru Karin a venit de la Citroen GS Coupe. Cert este că designul trapezoidal rămâne o soluție cel puțin excentrică inclusiv în ziua de azi. În cazul lui Karin, aceasta ascundea un habitaclu cu 3 locuri: scaunul șoferului era poziționat central, flancat ușor din spate de cele două scaune pentru pasageri. O configurație ce avea să fie implementată de Gordon Murray în 1992 pe McLaren F1.
Cele două uși se deschideau în sus, în stil „butterfly”, suspensia era hidropneumatică, iar puterea produsă de motorul cu 4 cilindri mergea doar spre roțile din față. Dincolo de aspect exterior și mecanică – și mai important, relevant pentru scopul acestui articol, Citroen Karin șoca prin doza de futurism imprimată interiorului. În special volanului.
Una din filosofiile volanului era ca șoferul să fie la un vârf de deget distanță de majoritatea comenzilor. De aceea, pe consola în semicerc din spatele volanului erau grupate butoane care controlau fie luminile, fie ștergătoarele, iar în interiorul consolei era montat un computer de bord care indica permanent starea drumului și a automobilului. Pentru că era un concept, Fiore și-a dat frâu liber imaginației și a inclus inclusiv un buton pentru… oprirea timpului.
Din păcate, Karin n-a putut opri timpul și nici nu i-a putut face față. Conceptul nu a ajuns niciodată în producție.
