Acasă Auto Jerrari!

Jerrari!

de Știrbu
0 comentarii

Iată povestea celei mai bune glume făcute vreodată cu un Ferrari, rezultată din juxtapunerea unui Jeep Wagoneer cu un Ferrari 365 GT.

Și când spun „cea mai bună glumă” nu mă refer în sensul necuviincios, ci mă refer la calitatea ei. Pentru că și gluma, și mașina au fost produsul unui om care iubea mașinile. William Harrah, creatorul lui Jerrari (așa cum a ajuns să fie cunoscută mașina) îi ceruse lui Enzo Ferrari să-i facă un SUV 4×4. Nu există o documentare oficială a momentului, deci nu știu dacă Enzo a râs când a auzit propunerea, însă îmi imaginez că cel mai probabil a făcut-o. Erau anii ‘60, Ferrari era preocupat cu altele, de exemplu cum să facă să nu fie cumpărat de Ford. S-a făcut și film după acea poveste.

Însă William (cunoscut și ca Bill) Harrah nu s-a lăsat descurajat de răspuns, așa că și-a încropit el, cu prima oportunitate, un SUV 4×4 Ferrari. Mă rog, un fel de. Totul a început cu bușirea unui 365 GT de către unul dintre mecanicii săi – un eveniment care nu a fost documentat, dar care pare foarte plauzibil, ocazie cu care motorul V12 „Colombo” (unul dintre cele mai renumite V12-uri din istorie) a fost transplantat într-un Jeep Wagoneer. Acesta-și trimitea cei 320 de cai-putere către toate patru roțile printr-o transmisie manuală cu patru rapoarte. 

Având în vedere cum își protejează Ferrari imaginea de brand în zilele noastre, probabil că te întrebi acum cum a reușit Bill Harrah să facă asta fără să fie trimis prin sălile de judecată. Păi, Harrah era dealer Ferrari (și Jeep) în SUA. Și fondatorul unui lanț de cazinouri. Era multimilionar. Și îi plăcea să colecționeze automobile. 

E greu de spus cu exactitate câte mașini avea colecția sa, însă cifra oficială era de 1.500. Unii spun că 1.800. Și aici nu mă refer la flotele din showroom-urile de dealer, ci la o colecție cu unicate, cu mașini rare, cu mașini scumpe. Exemplarele care intrau în colecția sa – culese, efectiv, din toate statele Americii de Nord, și nu numai – erau tratate individual cu respect; cu respectul cu care tratezi o pepită istorică pe care vrei să o păstrezi impecabilă, pentru generațiile care vor urma. Acesta era Bill Harrah, printre altele. 

Așa că Jerrari, în ciuda naturii sale altoite, a fost construit ca la carte. Mecanicii – și Harrah avea mulți, având în vedere colecția sa – care s-au ocupat de mașină au făcut totul nu doar să meargă impecabil, dar să și arate impecabil. Mașina era recunoscută peste tot. Mă rog, aproape peste tot. 

„Oamenii încă râd la cum tinerii teribiliști din mașini puternice opreau în dreptul Jerrari-ului lui Harrah. Adolescenții își ambalau motoarele și se aliniau la trecere, pregătiți să-l umilească pe domnul cu păr grizonat din cutia aia de Jeep. Harrah își punea Jerrari-ul într-antâia, apoi schimba a doua. Vruuuum! Copiii erau lăsați cu ochii-n soare. Jerrari a fost foarte special pentru Harrah.

Warren Brown, jurnalist auto la Washington Post / via

Dar așa cum îți poți da seama din imagini, mașina nu era făcută pentru performanță dinamică. În afară de motor, restul era original. Adică avea suspensii, frâne și diferențiale de Wagoneer. 

„Stabilitatea la viteze mari nu este, um, impresionantă”, scria jurnalistul Ron Wakefield într-un articol, în urma unui test cu Jerrari publicat în revista Road & Track din august 1971. Viteza maximă a mașinii era de 210 km/h. O cifră estimativă, pentru că nimeni nu avea curajul să o descopere pe pielea sa. 

Atunci când s-a plictisit să explice oamenilor la ce se uită când îl văd în Jerrari – o altă teorie este că era foarte ușor de recunoscut în mașină, așa că echipa sa de securitate i-a cerut să treacă într-o mașină mai subtilă –, Harrah a construit un succesor al acestuia, care era mult mai subtil: arăta ca un Jeep Wagoneer, doar că avea motorul V12 de pe 365 GT. Același 365 GT. Astfel, Jerrari 1 și-a primit motorul original. 

Între timp, Ferrari a decis că e timpul să intre în segmentul SUV-urilor de performanță. Primul lor model, Purosangue, va debuta în 2022. Dar e bine să știi – și să le spui prietenilor la bere, eventual – că acesta nu este chiar primul-primul SUV Ferrari. Nici măcar al doilea

Citește și

Lasă un comentariu