Acasă Auto Trăiri mari cu mașini mici

Trăiri mari cu mașini mici

0 comentarii

Dragostea pentru automobil a dat naștere unui univers alternativ cu vedete miniaturale. Un univers care nu pierde niciun dram din esența acestei pasiuni. Te invităm în lumea automodelelor!

„Mașinuțe de jucărie”. Aceasta este denumirea generică dată tuturor machetuțelor care fie imită un model de automobil, fie întruchipează mașina într-o formă fantezistă. Însă articolul acesta nu este dedicat jucăriilor, ci automodelelor. Te gândești, probabil, că ambele descriu același lucru — eu știu că am făcut-o — dar, așa cum am descoperit în pregătirea acestui material, și așa cum o să afli lecturându-l, există o diferență considerabilă între o jucărie și un automodel. O diferență dictată de pasiune. Automodelele nu sunt doar niște nimicuri mici și simpatice, care doar îți stimulează imaginația.

Istoria automodelelor ne trimite la începutul secolului trecut, când au apărut primele exemplare propulsate de mecanisme cu cheiță — în 1920 se organizau deja evenimente ale căror staruri erau chiar aceste automodele. Competițiile erau cât se poate de simple: mașinuțele erau lansate în linie dreaptă, câștigătoarea fiind cea care reușea să se deplaseze pe distanța cea mai mare. În următorul deceniu, „tehnologia” a progresat la mecanisme cu bandă elastică, iar performanțele au crescut considerabil. Cele mai de seamă exemplare atingeau și 60 km/h și o făceau repede: în trei secunde.

Din cele 1,3 kilograme, cât cântărea o mașinuță propulsată de bandă elastică, circa 700 de grame era doar elasticul.

În anii ’40 a avut loc prima explozie! Atunci s-a produs un prim salt tehnologic major al automodelelor: au primit motoare, replicând veridic vedetele Grand Prix-urilor vremii. Primele propulsoare au fost cele cu ardere internă, cu motorașe în doi timpi și cilindree de până la 10 centimetri cubi. Viteza maximă a sărit de 100 km/h și putea fi acum menținută constant, așa că o modalitate de ghidaj devenise imperios necesară.

Automodelele cu pripon ajung, în zilele noastre, și la viteze de 320 km/h.

Astfel au apărut circuitele cu șină și cele cu pripon. Primul este strămoșul circuitelor pe care le găsim în seturile din magazinele de jucării din vremea noastră. Al doilea, în formă circulară, are în mijloc un punct central de ancorare; mașinuțele sunt prinse de el printr-un fir. Există mici și rare comunități care încă împing limitele automodelelor pe acest tip de circuit; în acest moment, un automodel cu pripon este capabil să meargă la fel de repede ca un Bentley Continental GT Speed.

RADIO-CONTROL = LIBERTATE

Modelul care a rămas în istoria mașinuțelor controlate prin unde radio este Ferrari 250 Le Mans creat de Elettronica Giocattoli (ELLEGI), în 1966. Pentru că a fost primul de acest fel. Sigur, ca performanțe, era departe de cifrele vremii: viteza sa maximă era de 3,6 km/h. Mergea încet, dar mergea în ce direcție voiai tu!
Telecomanda sa era formată din patru întrerupătoare similare cu cele pe care le ai în casă și de care te folosești ca să aprinzi becurile în camere. Două dintre întrerupătoare, dispuse pe orizontală, controlau bracarea roților. Celelalte două, direcția înainte-înapoi. În cazul în care ai încercat să joci, de pe tastatura PC-ului, jocuri de tip simulator, atunci știi cam cât de nesatisfăcătoare este experiența. Să controlezi primul Ferrari teleghidat din lume era probabil și mai frustrant.

20 de metri era distanța la care putea transmite telecomanda primului automodel RC.

Ferrari 250 LM de la ELLEGI poate fi numit cu indulgență automodel. Pentru ca o mașinuță să fie automodel, trebuie să se poată meșteri la ea. Trebuie să se poată modifica, îmbunătăți. Această mașinuță electrică, la scara 1:12, nu oferea nimic în afară de libertate în deplasare. Dar acesta este un atribut care o transformă într-un pionier telecomandat al universului automodelelor RC așa cum îl știm acum, așa că își merită pe deplin mențiunea în acest articol.

CELE MAI MICI SUPERCARURI DIN LUME

Universul actual al automodelelor telecomandate, așa cum l-am cunoscut eu într-o duminică ploioasă de noiembrie 2019, se laudă cu o gamă intimidant de variată de oferte, una mai atrăgătoare ca alta. Spre exemplu, „contactul” meu, Gabriel Marinescu, a venit la întâlnire cu Hoonitruck-ul lui Ken Block — un automodel electric de la ARRMA, capabil să atingă și 120 km/h; în două-trei secunde. Cătălin și-a adus Traxxas-urile Revo Nitro — automodele monster truck care vin în standard cu motoare termice. Pe unul dintre ele l-a convertit la electric. Bogdan a venit cu un crawler Land Rover Defender la care lucrează acum și care va costa, în final, cam 4.000 de euro. OK, nu vreau să las toate informațiile acestea aruncate aici pur și simplu, așa că dă-mi voie să-ți explic măcar marile categorii de automodele radiocomandate.

Motorul monocilindric al unui automodel de competiție ajunge și la 30.000 rpm.

În primul rând, acestea se împart, ca ansamblu propulsor, între nitro (cu motor termic) și electric. Apoi, în funcție de natura sa/modul de utilizare, este încadrat într-una dintre următoarele clase: touring/drift, mini-z, short course, buggy, truggy, monster truck și crawler. Primele trei sunt dedicate asfaltului. Short course sunt replici după camionetele Baja, adică se descurcă de minune pe orice tip de teren. Buggy, truggy și monster truck aleargă cel mai bine pe teren accidentat. Iar automodelele crawler nu aleargă, dar se pot aventura în off-road extrem; și când spun „extrem”, mă refer la rampe cu înclinație de până la 45 de grade.

DIMENSIUNI MINI, PERFORMANȚĂ MAXI

Însă, spre deosebire de automodelele de performanță de acum câțiva zeci de ani, care erau prinse de șină sau pironite, cele din zilele noastre dispun și de control direcțional, ceea ce înseamnă că puterea trebuie pusă jos în mod eficient. Exact ca într-un automobil. Și tot ca în cazul unui automobil — îmi explică Mihai Șulea, unul dintre cei mai înfocați fani ai automodelismului de la noi din țară — performanța se obține prin muncă. Atât în spatele telecomenzii, cât mai ales în înțelegerea modului de funcționare a agregatului.

Piața aftermarket pentru mașinile radiocomandate este foarte bogată. După cum scriam mai sus, poți să cheltui mii bune de euro pentru a-ți face modelul cât mai pe placul tău. Zeci de modele de jante, accesorii cu care să adaugi veridicitate crawler-ului tău, amortizoare adaptive (mecanic), anvelope pentru toate tipurile de suprafețe, module de sunet — toate acestea și multe altele îți sunt puse la dispoziție, însă ceea ce face automodelul tău special este relația pe care o dezvolți cu el.

Cu cât este mai mic (automodelele de competiții sunt la scara 1/10) cu atât și marja de eroare este mai mică. O deviație de 0,3 grade în geometria roților poate compromite cu totul experiența la rulare. O amortizare prea moale, sau prea tare, într-o mașinuță cu propulsie și ampatament mai mic de 30 de centimetri înseamnă pierderi însemnate de tracțiune la ieșirea din viraje. Adică tête-à-queue-uri.

CEA MAI ACCESIBILĂ FORMĂ DE MOTORSPORT

În România există un campionat național, organizat de Federația Română de Modelism, care își dispută câte o disciplină pe etapă: short course, buggy, crawler și mini-z sunt cele înscrise. Pe lângă acesta, există și cupe care se desfășoară independent de campionat. Una dintre acestea este Cupa Melcului, organizată chiar de Mihai. Aici se pune accent pe crawling, probabil cea mai spectaculoasă formă de competiție, atât prin estetica mașinilor (aici poți vedea acele replici impecabile) cât și prin dificultatea traseelor cu obstacole pe care trebuie acestea să le parcurgă.

1.600 de lei este prețul estimativ de pornire pentru un automodel RC eligibil de competiții.

Cu 2.000 de lei, îmi spune Mihai, poți intra în lumea competițiilor cu automodele prin achiziționarea unei astfel de minunății. Iar costurile pentru fiecare etapă sunt mici, în special dacă optezi pentru o electrică; motoarele alimentate cu nitro-metan sunt mai pretențioase și mai scumpe de întreținut.

Nu există alegere proastă, atâta timp cât înțelegi că acest hobby, la fel ca mai toate, aduce satisfacții nu prin numărul de trofee etalate pe polița din living room, ci prin drumul pe care îl parcurgi către primul tău trofeu. Sunt multe lucruri pe care poți să le înveți de aici. Trebuie doar să înțelegi că aceste mașinuțe nu sunt „de jucărie”.

Text publicat în catalogul RacingWheels numărul 4.

Citește și

Lasă un comentariu