Cu ocazia împlinirii primului veac de existență, Mazda ne-a făcut un cadou extraordinar: plimbări cu unele dintre clasicele sale cu motor rotativ.

„Știți… când plouă afară, noi nici măcar nu o scoatem din garaj…” îmi spune unul dintre oamenii de la Mazda, așteptând probabil să mă răzgândesc. „Promit să am grijă!” i-am răspuns cu o deliberată întârziere, sperând că ploaia care turna peste el să-l convingă mai repede să mă lase să plec.

Cât de rău poate să fie? Sunt într-o mașină din ‘80 cu 200 de cai-putere proveniți de la un motor rotativ și trimiși exclusiv către puntea spate, printr-o manuală cu cinci trepte, pe care trebuie să o operez cu stânga, pentru că volanul este pus pe partea greșită; e prima oară când conduc așa ceva. În plus, merg pe un traseu pe care am mai mers fix de două ori. Doar că acum e scăldat de o ploaie instantanee. După cum ziceam: cât de rău poate să fie?

Odată ieșit din parcare, am intrat în modul GT — un atribut nativ pe care RX-7 Convertible îl posedă — și m-am mulțumit cu o plimbare liniștită pe Straße. Mă simt stăpân pe ce fac când sunt la volan, dar așa credeam despre mine și acum nouă ani, cu RX-8, până când i-am blocat puntea spate printr-o retrogradare nefericită. Mai bine în siguranță decât înfipt în vreun regret, nu? Mă gândesc că oricum nimic nu m-ar mai impresiona la fel de tare cum a făcut-o Mazda Cosmo. 

Mazda care a dat tonul 

Cosmo a fost primul model Mazda de serie cu motor rotativ și totodată unul dintre primele autoturisme cu motor rotativ bi-rotor. (Cealaltă mențiune notabilă a fost NSU Ro80, una dintre primele dovezi că și nemții știu să facă chestii distractive.) În 1965 a apărut prototipul, în 1966 existau deja 80 de exemplare pre-producție, iar în 1967 a început producția. Lucrurile s-au mișcat cu aplomb pentru Cosmo, așa cum a escaladat și cursa spațială dintre SUA și Rusia; un eveniment cu puternic impact cultural, care a inspirat designul și denumirea celei dintâi Mazda cu motor rotativ. 

1.176 de Cosmo au fost produse în total. Au fost fabricate manual, câte una pe zi de lucru.

Producția a durat cinci ani și a fost împărțită în două serii. Exemplarul pe care l-am condus eu, din 1971, făcea parte din a doua serie, îmbunătățită. Motorul de 1 litru a ajuns la 130 de cai-putere, transmisia manuală a căpătat o treaptă în plus (a cincea) și ampatamentul a crescut cu 40 de centimetri. Practic, cu Series II Mazda a transformat Cosmo într-o mașină în care chiar poți să intri. Mai mult, poți să operezi comenzile fără să te calci cu o talpă pe cealaltă. Este user-friendly chiar și pentru cei mai înalți. Și… ăăă… corpolenți.

Cosmo nu este rapid: prima sută o atingi după 9,3 secunde. E clar că nu a fost construit să se dueleze cu o Cobra by Shelby. Cosmo s-a născut pentru a arăta că și motorul rotativ poate fi exploatat fiabil. Pentru asta, la un an după lansare, două exemplare au fost înscrise în cursa de anduranță Marathon de la Route, de 84 de ore, desfășurată pe Nordschleife. Una dintre ele s-a retras după 82 de ore din cauza unor probleme la trenul de rulare, cealaltă a terminat cursa pe locul al patrulea. 

Numele și designul lui Cosmo au fost inspirate de cursa spațială care a debutat în anii ’60.

Câteva lucruri mi-au rămas în minte după experiența Cosmo. Unul dintre ele este că motorul rotativ a fost o minunăție încă de la prima apariția sub capota unei Mazde. Să vezi, să auzi, să simți un motor de 50 de ani cum urcă jovial către zona roșie de 7.000 rot/min — care lasă loc de negocieri, pentru că se întinde până la 9.000 rpm — este argumentul irefutabil aici. Apoi, nu cred că am să uit vreodată cât de satisfăcător de agil este Cosmo, cât de ușor și elegant își mută de pe o parte pe cealaltă cele 940 de kilograme. Cât de compact se simte atunci când îl stârnești la joacă. 

Cosmo a trebuit să fie suficient de convingător pentru ca publicul să-l vadă ca alternativă la motorizările deja existente. Iar prezența acestei motorizări de-a lungul deceniilor care au urmat este dovada succesului său, în primul rând. 

Mazda Classic Automobile Museum Frey, cel mai bogat muzeu Mazda din lume

Clasicele japoneze fac parte din colecția familiei Frey, probabil cei mai înfocați fani Mazda din lume; și au cifre care să susțină această afirmație. În Augsburg găsești muzeul Frey, care te așteaptă tot timpul cu peste 50 de exemplare restaurate impecabil.

Peste 200 de exemplare are colecția Frey, dintre care jumătate sunt restaurate.

În total, Frey a reușit să restaureze circa 110, cam jumătate din mașinile pe care le-au colecționat până acum. Dacă vrei să-i urezi „La Mulți Ani!” producătorului japonez cu ocazia împlinirii centenarului, acesta este locul unde să o faci. O să pleci de acolo cu cardul burdușit de fotografii și cu capul împuiat de povești, care mai de care mai spectaculoase. 

Text publicat în revista EcoWheels numărul 19.