S-a tot vorbit în ultimii ani despre noi tipuri de abordări din partea BMW, ba chiar despre „modele altfel”. Ei bine, cum ai putea cataloga un BMW care are punte motoare față dar se vrea și sportiv, dacă nu drept… altfel?
Există o poză care se dorea amuzantă cu un BMW Seria 1 din prima generație, care avea montat un lanț pentru drumuri greu practicabile pe una dintre roțile din față. Râuri, râuri au curs glumele de-a lungul vremii, majoritatea făcând referire la cât de neștiutor este șoferul în privința automobilului pe care îl conduce.
Ei, oare cum ar reacționa marii „pasionați” dacă ar vedea mașina de față cu lanțuri montate… în față? Probabil că s-ar prăpădi de râs, iar, doar că de data aceasta ar fi în eroare maximă.
Da, știu că e ciudat – chiar și mie îmi vine un pic greu să scriu asta – avem aici un BMW cu valențe sportive cu roți motrice față: BMW 128ti. Cum s-a ajuns aici? Păi, e relativ simplu: în primul rând, noul Seria 1 venea cu o arhitectură cu punte motoare față la bază, deci era cumva natural să se dezvolte conceptul. Apoi, erau ceva felii de furat dintr-un cozonac împărțit de modele precum Volkswagen Golf GTi, Ford Focus ST sau, de ce nu, Renault Megane RS. Cu atâtea nișe auto inventate în ultimii ani, orice segment, oricât de exclusivist, contează.
Așa am ajuns ca în 2021 să conducem un BMW care aruncă 265 CP dintr-un motor cu 4 cilindri, de doi litri, către față. Încă un moment în care fanii tatuați până în măduva oaselor cu emblema bazareză au strigat că asistăm la o blasfemie. Au dreptate? Poate da, poate nu.
Căci da, e drept, 128ti se îndepărtează de la rețete făcute celebre de casa din Munchen, dar, în primul rând, să nu uităm că Seria 1 este un model de dată relativ recentă în istorie, deci se poate trece mai ușor cu vederea adaptarea la nou. Apoi, mai e un aspect, e incorect să arunci cu pietre dacă nu ai experimentat, la propriu. Acum, după test, nu mi se mai pare o idee deplasată, pentru că m-am împrietenit destul de repede cu 128ti, ba chiar mi-a plăcut.
Pure driving machine?
Un BMW trebuie să fie plăcut de condus, sunt perfect de acord cu acest considerent. Se poate și atunci când se schimbă paradigma? În primul rând, despre 128ti cred că le va da mai mult curaj celor care se tem de punțile motoare spate. Nu curaj nebun, de colțul blocului. Curaj, de exemplu, de a nu se mai teme că au de conviețuit cu o punte motoare spate iarna, pe zăpadă.
Din tot ce am experiementat în zilele în care am interacționat, 128ti îți poate ierta anumite stângăcii, fiind pretabil să devină subvirator, nu supravirator – moment în care multe reflexe șoferești se pierd instant. Bine, asta dacă dorești să profiți de toți căluții din dotare, căci altfel nu te-ai urca „pe scara socială” tocmai la această versiune, nu?
Ce mi-a plăcut cel mai mult, iar nici la asta nu m-aș fi așteptat până acum – să apreciez o, să-i spunem, anomalie – a fost efectul de torque steer.
Pentru că încă de la 1.750 rot/min îți sunt serviți 400 Nm către roțile față, volanul are tendința să-ți fugă din mâini. Nu foarte agresiv, doar cât să te anunțe care-i marea noutate la mașina asta, de fapt. Inginerește, am convingerea că specialiștii BMW ar fi putut păcăli, până la a anula complet, acest comportament caracteristic pentru puterile mari livrate doar către față, dar am o bănuială personală că nu s-a vrut. Expre s-a lăsat să fie clar că 128ti are apucături de golănaș. Iar după ce treci peste șocul primului moment când volanul are personalitate, începe să-ți placă; cel puțin la mine așa a fost.
În rest este cât se poate de BMW, în sensul că ținuta de drum este impecabilă în marea majoritate a scenariilor posibile pe drumurile publice. Ba mai mult, am convingerea că nici pe un circuit nu te-ar dezamăgi, dar nu am avut ocazia. Transmisia se mișcă dumnezeiește, dar asta a devenit o constantă a modelelor BMW „automatizate” din ultimii ani.
Direcția, despre care am precizat că este îndrăzneață, cumva rebelă, are grijă să răspundă foarte prompt la apel, dar iar bifăm o chestie comună în cazul mărcii (a se citi „de lăudat!”). Așa că, da, îndrăznesc să spun că și dacă se învârt alte roți decât te-ai aștepta, 128ti rămâne o „pure driving machine”.
Accesorizată cu ștaif
Așa aș descrie modul în care a fost echipat exemplarul pe care BMW România îl are în parcul de presă. Detalii exterioare portocalii, contrastante într-un mod aparte cu un ton de gri despre care pot spune franc, atipic iar, că-mi place mult (adică, nu sunt un fan al automobilelor gri, dar acum e alt caz). Logo-ul „ti” este marcat pe prag, nici discret însă nici ostentativ, apoi reproducerea sa de pe cotiera centrală, ca parcă să nu uiți că ai o mașină specială, totuși. La fel, scaunele sport te îndeamnă să o tratezi cu respect, cel puțin eu așa am interpretat.
Sunt, așadar, mai multe elemente care te pot prinde în mrejele unui ti. Dar cel mai important rămâne, cred, acela pe care l-am amintit mai sus, că poate fi un BMW fix pentru cei care se temeau de un BMW. Și da, în ciuda faptului că 265 CP nu sunt de ici-colo, împachetați în versiunea de față pot fi îmblânziți destul de ușor, mai ales de către cei care preferă, clar, reprizele de accelerație pe drept în detrimentul virajelor desconspiratoare de curaj la volan.
A mers BMW prea departe? Nu mi se pare, chiar deloc. E și un soi de declarație de forță, că s-a făcut ceva atipic tocmai pentru că se putea, pentru că existau resurse. Va mușca noul tip de Seria 1 din concurenți? Aici rămâne de văzut, căci, totuși, ieftin nu ieși cu el, deși este prima serie din portofoliul BMW.
Date tehnice BMW 128ti
1.998 cmc, benzină, 265 CP, 4×2, automată 8 trepte
6,9 l/100 km, 157 g CO2/km
0-100 km/h în 6,1 s, 250 km/h
de la 43.137 euro, cu TVA
