Acasă Auto V12 LMR și singura victorie BMW la Le Mans

V12 LMR și singura victorie BMW la Le Mans

de Tudor Rus
0 comentarii

BMW a participat pentru prima dată la Le Mans în 1939, cu legendarul 328, în vreme ce ultimul dans s-a consumat 60 de ani mai târziu, când era lansat în luptă V12 LMR.

BMW V12 LMR a luat startul la cursa de 24 de ore de la Le Mans din 1999 cu un dublu rol. Pe de o parte, misiunea noului prototip era să spele din rușinea sezonului 1998, în care BMW și al său V12 LM au fost forțați să abandoneze de un cumul de probleme tehnice. Pe de altă parte, V12 LMR era obligat să câștige prin simplul motiv că blazonul îi cerea asta.

Pentru dezvoltarea lui V12 LMR, BMW a lucrat cu echipele Williams F1 și Schnitzer Motorsport. Șasiul din fibră de carbon și aluminiu folosit pentru V12 LM a fost păstrat, dar conceptul în sine a fost simplificat. În mare parte pentru că în 1998, cu un an înainte, V12 LM abandona cursa de la Le Mans după doar 6 ore din cauza unor probleme de aerodinamică însoțite de alte defecțiuni la sistemul de răcire, la cutia de viteze și la puntea față.

În cazul lui V12 LM, conductele sistemului de răcire, de exemplu, au fost proiectate să treacă pe sub mașină, ceea ce a produs un efect de captare a aerului încins prezent la nivelul suprafeței pistei, fenomen care practic a dus în timp la o supraîncălzire. Pentru V12 LMR, aceste conducte au fost mutate în partea superioară a mașinii pentru o răcire cu adevărat eficientă. Mai mult, sistemul de frânare a fost conceput în așa fel încât să reziste întreaga cursă, fără să necesite reparații sau schimbarea completă.

Într-un interviu pentru Motorsport Magazine, John Russell, fost șef de design și dezvoltare la Williams, vorbește despre cum BMW a reușit să întoarcă soarta lui V12 LM și să se revanșeze cu V12 LMR, un prototip îmbunătățit considerabil:

„BMW l-a adus în echipă pe Peter Stevens, cel care avea să ne ofere consultanță pe partea de design și aerodinamică. Din acest punct de vedere, prototipul din 1998 și cel din 1999 erau foarte asemănătoare, însă cel din 1999 suferea la capitolul forță de apăsare, lucru care a trebuit corectat. Motorul nu s-a schimbat aproape deloc pentru sezonul 1999 pentru că oferea deja un nivel fantastic de cuplu, eficiență și fiabilitate. Vorbim practic de același motor pe care McLaren l-a folosit pentru F1 GTR. Datorită consumului redus [în condiții de anduranță] și a aerodinamicii bune, puteam parcurge 14 tururi de circuit până să fie nevoie să realimentăm, iar asta ne-a oferit un avantaj strategic imens în timpul cursei.”

Apropo de motor, la fel ca V12 LM, V12 LMR utiliza un V12 aspirat natural, practic o versiune modificată a unității S70 (redenumită S70/3). Puterea era estimată la 590 CP, în vreme ce cuplul maxim atingea peste 670 Nm, ceea ce a făcut ca V12 LMR să poată atinge viteze maxime de 344 km/h.

În cursa de 24 de ore de la Le Mans din 1999, BMW a participat cu două prototipuri. Unul dintre ele (cel cu numărul 15) a fost condus de Pierluigi Martini (cel care a și terminat cursa din postura de învingător), Yannick Dalmas și Joachim Winkelhock. Pierluigi Martini a fost cel care a trecut linia de sosire după 24 de ore și 365 de tururi de pistă, cu un tur în fața Toyotei GT-One. Al doilea prototip V12 LMR (numărul 17), condus de Tom Kristensen, JJ Lehto și Jörg Müller, a fost nevoit să abandoneze, deși până la momentul respectiv s-a aflat la conducerea cursei.

BMW a construit doar patru prototipuri V12 LMR. Primul dintre ele a fost distrus complet de un accident în cursa de 12 ore de pe circuitul Sebring International Raceway din Florida, iar din cele trei rămase, unul a fost transformat ulterior în al 15-lea BMW Art Car.

V12 LMR rămâne, totuși, un punct cardinal important în lunga și frumoasa relație dintre BMW și motorsport. Din păcate, BMW nu a mai continuat la Le Mans în 2000 și nici nu avea să o mai facă până la redactarea acestui articol. În mare parte pentru că mai-marii bavarezilor ochiseră deja o revenire în Formula 1, intenție care s-a și concretizat în sezonul 2000 sub forma motorului E41, un V10 montat în monopostul Williams FW22. Dar aceasta este o poveste pentru altă dată.

 

Citește și

Lasă un comentariu