Acasă Auto O lună cu Bijoux, o Honda e Advance

O lună cu Bijoux, o Honda e Advance

0 comentarii

Am botezat-o abia după ce am rămas fără ea, după o lună de conviețuire zilnică. Nu era prima dată când ne întâlneam, dar timpul petrecut pe îndelete ne-a făcut să o înțelegem mai bine pe Honda e. O mică anduranță.

Recunosc că prima dată când s-a conturat acest „mariaj” de o lună m-am temut – pentru că e de notorietate că autonomia nu este tocmai punctul ei forte – că va trebui să-mi programez câteva sesiuni bune la stațiile de încărcare. Știți cum e, de multe ori, la un test simplu, dacă bateria este plină iar traseul nu foarte lung, nu este nevoie să mai încarci. Acum era altceva. Din capul locului, va trebui să admit că m-am înșelat. Am exploatat Honda e fix în scenariul pentru care a fost dezvoltată, iar viața alături de ea este chiar simplă.

Concret! Nu cred că există nimeni de la Honda, dintre cei care au dat cu pixul pe foaie în momentul proiectării, care să fi văzut în „e” altceva decât un model eminamente urban. Acesta fiindu-i scopul, cei între 150 și 200 kilometri de autonomie (totul ține de condiții atmosferice, stil de condus, etc.) sunt arhi-suficienți. Pe cuvânt de pionier!

Sincer, odată cu avalanșa de Dacia Spring ce va urma, aș recomanda achiziționarea unui „e” doar dacă există acces la o sursă proprie de energie, pentru a nu exista dependență de stațiile de putere.

În primul rând, nu am ieșit la drum lung, dar am tras de ea pentru toate activitățile cotidiene pe care eu sau colegul meu, Tudor, le-am avut. Iar niciunul dintre noi nu este tocmai sedentar. Nu s-a întâmplat să nu mă descurc timp de o săptămână cu un „plin” de baterie. Pur și simplu! Ei, e drept, nici nu am ieșit la plimbări inutile, că nu mai am nici vârsta și nici răbdarea. Am urmat un „scenariu” al vieții cât se poate de real.

De asemenea, de menționat și că nu am avut niciodată porniri de condus eco, tocmai pentru că am vrut să las totul în jurul meu să curgă în ritmul normal pe care îl are zi de zi (am profitat din plin, însă, de modul de rulare B, care are capacitatea de a recupera energie cinetică și a o refolosi inteligent). Chiar și așa, revin, plinul pe săptămână e suficient; sunt, totuși, +/- 200 km…

De ce „Bijoux”?

Aici e super simplu! Honda e are o personalitate aparte, de-a dreptul debordantă. Ești un individ discret de fel? Uită de ea, efectiv! Nu ai cum să cobori dintr-un e și să fii ignorat. Este genul de automobil pe care îl parchezi între vehicule care pornesc de la 100.000 de euro și tot se face remarcat. Dar nu într-un mod ostentativ.

Liniile de design, pe cât de simple, pe atât de repede își fac intrarea către sufletul privitorului. Dacă adaug la luna de zile menționată anterior și restul testelor efectuate, o singură dată am auzit o părere cum că n-ar fi frumoasă. Culmea, neașteptat pentru mine, de la o doamnă. Faptul că toată lumea o găsește drăguță și interesantă, mai ales copiii, m-a determinat să-i atribui această poreclă.

Și acum m-am raportat doar la aspectul exterior, dar odată pătruns în habitaclu vei observa că tendința de bijuterie se prelungește, măcar în cazul pasagerilor față. Planșa de bord este pur și simplu frumoasă, cu gust, chiar dacă pare gândită exclusiv pentru super fanii tehnologiilor de top.

Cu bonificațiile oferite de stat pentru vehicule electrice poți reduce cu mai bine de 25% prețul oficial al unei Honda e.

Acum, ca să nu aveți impresia că o să o ridic în slăvi, doar, să punctăm și aspecte care necesită adaptare. În primul rând, pe banchetă nu se stă extraordinar de confortabil, profilarea acesteia fiind aproape inexistentă. De la copii de 10-12 ani în sus, nu cred că este cel mai tentant loc pe care să stai, garantat nu mai mult de jumătate de oră.

Portbagajul de 171 litri este suficient pentru activități urbane (asta dacă nu ești practicant de golf și ai un teren aproape de casă). Chiar și așa, e bine să nu pleci la aprovizionare generală decât dacă ești singur și ești dispus la a sacrifica spațiul de pe banchetă pentru cumpărături.

Ce nu mi-a mai plăcut, sau, mai corect, mi-a plăcut parțial, sunt camerele care înlocuiesc oglinzile clasice. În marea majoritate a timpului sunt foarte OK și realmente ușor de utilizat. La manevrele de parcare, mai cu seamă seara, aș fi preferat oglinzile clasice. Dacă și plouă, cum am experimentat, picăturile de apă pot denatura serios informația pe care o primești în ecranele altfel simpatice.

Impresiile lui Tudor Rus

Honda e este un experiment frumos și în același timp foarte serios. Honda putea foarte ușor să meargă pe calea bătătorită a adaptării unei platforme deja existente pentru propulsie pur electrică. Ceea ce nu s-a întâmplat.

De ce serios? Japonezii au mers pe ideea de platformă dedicată, dezvoltată de la zero pentru o aplicație cât se poate de sportivă: motor electric amplasat în spate, roți motrice spate și masă distribuită egal între cele două punți.

Remarca auzită cel mai des: aproape că nu-i deosebești spatele de față. Urmată de: zici că-i o jucărie.

Rezultatul este un generator de zâmbete, ce-i drept ancorat în străzile orașului de bateria cu o capacitate relativ redusă, dar cu ajutorul căreia te poți mișca fără probleme pe oriunde ai treabă, iar dacă ești un pic atent la accelerație, poți „scoate” o autonomie reală de 200-210 km.

De ce frumos? Cu greu mai găsești în trafic o apariție care întoarce capete ca o Honda e, al cărei design, trebuie să recunoaștem, ne place foarte mult. Apropo, mai țineți minte conceptele care ne promiteau mașini cu interioare desenate ca un living? Ei bine, cu e, Honda chiar a livrat asta. Pe un model de serie. Cine-a zis că electricele nu pot fi distractive se înșela amarnic.

De la Casio la Rolex

Eu n-am Rolex, dar am Casio, deci mă încadrez. Cunosc, însă, oameni care sunt cel puțin la nivel de Rolex și care au fost încântați de Honda e. Pentru că atunci când înțelegi că în mediul urban nu are niciun rost să cari peste 5 metri de automobil după tine, care abia se strecoară pe străduțe, atunci poți lăsa vehiculul prețios acasă pentru altfel de deplasări și să mizezi pe un e în oraș. Raza de bracaj este minusculă, ceea ce face ca e să fie foarte manevrabil, ușor de pitit în locurile de parcare trufașe.

Dinamica este excelentă, direcția prietenoasă, cuplul motor îți poate oferi reprize care-ți permit să nu stai niciodată după colegii de trafic mai mocăiți. E drept, așa arunci consumul chiar și la peste 20 kWh, unul cu vreo 33% mai mare decât ar trebui să fie în cazul unui vehicul de un așa gabarit, dar balanța dintre economicitate și performanță nu are cum să stea nemișcată.

Și o să insist cu asta, gradul de satisfacție pe care îl poate genera pentru utilizator este invers proporțional cu dimensiunile sale exterioare. Unii vor spune că nu este un model ieftin? Raportat la ce? Poate doar la gabarit, căci la cum arată interiorul, la cât de eficient din punct de vedere al mobilității poți fi și la câte priviri admirative poți colecta, Honda e devine premiant. Dar, sunt de acord că ar trebui să fie privită întotdeauna drept (cel puțin!) a doua mașină, da.

Cât despre sceptici, i-aș îndruma către un test drive; dar tare mi-e că se vor îndrăgosti. Fără să fiu cel mai mare fan al „electricelor”, atunci când sunt întru totul concepute să urmeze un principiu, mă cuceresc. Pur și simplu!

Date tehnice Honda e Advance

113 kW (154 CP), 4×2, 1 treaptă de viteză, 315 Nm

Consum mediu: 18 kWh/100 km

Capacitate baterie: 35,5 kWh

Capacitate maximă de încărcare: 50 kW

Autonomie: 210 km (mixt)

Accelerație: 8,3 secunde

Viteză maximă: 145  km/h

De la 25.990 euro, cu TVA (cu bonificații!)

Citește și

Lasă un comentariu