Acesta este un prag psihologic pentru unii dintre cumpărătorii de automobile noi din România, din ce în ce mai complicat de cucerit. Acesta este motivul testului nostru cu Fiat Tipo, un automobil de 10.000 euro.
Pentru foarte mulți, Dacia Logan rămâne cea mai accesibilă mașină din România, chiar dacă nu este întotdeauna și cea mai ieftină. Tot pentru mulți, există praguri financiare, iar cel de 10.000 euro a ajuns să fie extrem de sensibil, din moment ce nu prea mai sunt multe oferte care să se învârtă în jurul acestei sume.
Fiat are o propunere interesantă în acest joc (în urma unei oferte speciale): Tipo, motorizat de un propulsor pe benzină, de 1,4 litri și 95 CP. Normal că am sărit pe el să vedem cum își joacă șansa. Ca să fim cinstiți, Tipo pleacă din start cu avantajul aspectului, mai rafinat decât cel al unei Dacia, să zicem, dar și cu faptul că emblema Fiat este mai respectată decât alte mărci născute peste noapte prin vreun cotlon de Asia și care-și permit luxul de a fi low cost.
La interior nu e greu de înțeles că bugetul chibzuit nu putea permite materiale costisitoare, Tipo fiind un model care inspiră soliditate, mai mult, iar rafinament mai puțin. Pentru că se știa că va trebui să mulțumească și piețe emergente, oferă spațiu din belșug pasagerilor și un portbagaj de 520 litri.
Motorizarea este una clasică, să-i spunem așa. Fără implementări tehnologice de ultimă oră, fără mofturi care sună pompos, este un motor de cursă lungă. Din 1.369 cmc sunt produși, cu aspirație naturală, 70 kW (95 CP) la 6.000 rot/min, pentru că da, deși ne-am obișnuit în ultimul timp cu motoare supraalimentate, care au vână încă de la regimuri mai joase de turație, în cazul de față trebuie să lași unitatea să urce în ture.
Nu putem spune că este o motorizare economică, dar nici una care să nu țină cu casa. Este, dacă vreți, o rețetă cu care părinții noștri au trăit ani și ani. Oficial, consumul mediu este de 5,7 l/100 km, iar cel extraurban este de 4,6 l/100 km. Pentru că am făcut și un drum București-Constanța, tur-retur, pe autostradă, nu prea ne-am putut apropia de aceste cifre, dar ne-am dat seama că dacă se adoptă un ritm de conducere moderat, fără pretenții dinamice, se poate obține un echilibru apreciat de buzunar.
Ca și automobil de cursă lungă, Tipo este destul de confortabil. Insonorizarea nu este minunată, iar suspensia lucrează zgomotos uneori, dar trebuie să fim cinstiți și să ne reamintim prețul acestei versiuni. Și mai ales că vine cu o serie de dotări care îl fac să fie un automobil destul de cizelat.
De Tipo nu te îndrăgostești, sincer acum.
Dar te poți îndrăgosti foarte ușor de faptul că ai descoperit o mașină onestă. Una care nu are pretenții mai mari decât este cazul. Și costă puțin, iar asta e important; în momentul de față, 10.000 euro și un pic este puțin în lumea auto.
