Acasă Auto Visul unei nopți de izolare – garajul perfect al lui Radu

Visul unei nopți de izolare – garajul perfect al lui Radu

de Radu Gurămultă
0 comentarii

Pornind de la premisa că pe un site auto pot fi întâlniți foarte mulți pasionați, am decis să apelăm la una dintre cele mai sensibile corzi ale omului, anume visurile sale. Fascinația multora dintre noi pentru automobile s-a născut – de cele mai multe ori – din copilărie, când nu puteam decât să visăm cu ochii deschiși. Vremurile pe care le traversăm sunt un moment propice pentru a ne lăsa gândurile libere din nou. Acesta este un proiect al garajelor de vis ale oamenilor care învârt universurile RacingWheels și turboMAG.

E unul dintre puținele lucruri pe care le putem face acum fără niciun fel de teamă: să visăm. Cu multe griji pe cap, cu teama viitorului apropiat ce va să vie, trebuie să ne găsim ancore pentru a nu ne lăsa pradă tristeții. Acesta este motivul pentru care mi-am permis să concep acest material și sper să-mi conving și colegii să vine cu versiunile lor.

Aș fi spus că nu există reguli în visuri, dar, ca să nu ne întindem inutil, am stabilit două criterii. Am decis să alegem maxim 10 automobile plauzibile (care să poată fi achiziționate relativ ușor, nefiind vorba de rarități); sigur, nu stabilim plafon financiar, însă nu sărim nici calul. De asemenea, foarte important, ar trebui ca cele 10 „grații” să-i poată acoperi toate nevoile unui individ pe parcursul unui an. Deci nu trebuie neglijată nici latura practică a familiei.

În celălalt colț al construcției virtuale vom face o înșiruire de (maxim!) cinci automobile care chiar nu sunt la îndemâna oricui. De aceea mi-am permis să le numesc „utopii”. Aici nu există limite atâta timp cât pot circula și pe șosea. Pentru a înțelege mai bine de ce le-am alintat așa, amintesc doar că un Ferrari 250 GTO costă, în medie, zeci de milioane de euro. Deci chiar și pentru unii bogați, tot utopii sunt.

Hai, să călcăm pragul virtual!

Cele 10 grații

Aici vor fi domnișoarele cuminți. Cuminți, în sensul că nu devalizează total nici măcar un cont virtual. Ca idee, la o evaluare grosieră, acest grup valorează în jur de 1,5 milioane de euro. Adică undeva la valoarea unui hipercar contemporan. Însă, dacă l-aș fi neglijat pe Singer, am fi scăzut automat aproximativ 500.000 $. E important acest aspect.

Porsche 911 GT3 (991.2)

Deși pare o nebunie, ultimul GT3 (simplu, nu RS) ar fi – în viziunea mea excentrică – automobilul perfect de zi cu zi. Am de multă vreme chestia asta în minte, știu că pentru mulți ar fi de neconceput să bată orașele cu o mașină fugită de pe circuit, că e prea rigidă, prea gălăgioasă, prea nepractică… prea, prea. Nu am ajuns la vârsta la care un Porsche 911 purist să mă nemulțumească în vreun fel; ba din contra! Singura problemă ar fi alegerea culorii (între galben și roșu), dar și configurarea din punct de vedere al transmisiei.

PDK-ul Porsche este divin, însă GT3 poate fi echipat și cu o transmisie manuală, iar asta i-ar da un farmec în plus. Mai nepractic în oraș, ar avea o valoare mai mare (ca și automobil de colecție) pe termen lung. 500 CP și punte motoare spate, adică nu e chiar pentru oricine.

Lancia Delta Integrale EVOLUZIONE II

Este, fără doar și poate, una dintre legendele care s-au șters de noroiul de pe probele de raliu și au intrat în showroom-urile dealerilor auto. O compactă cu sistem de tracțiune integrală, care a avut versiuni ce au gravitat în jurul valorii de 200 CP. Se spune că dacă-ți cumperi o Delta trebuie să te abonezi și la mecanic. Asta e, trebuie luat în calcul și acest aspect. Avantajul modelului este că încă poate fi considerat accesibil, cu prețuri de zeci de mii de euro (pentru exemplare în stare bună). Edițiile speciale Martini joacă în altă ligă, ce-i drept.

Am avut norocul să condul un EVO II și pot spune că nu este o interacțiune care să te dea pe spate, din punct de vede al performanțelor, dar aura mașinii este, fără doar și poate, specială. Probabil ar fi a treia cea mai utilizată mașină din acest evantai, după GT3 și Singer.

Subaru Impreza 22B STi

Probabil cel mai vânat model Subaru din istorie (mă refer la automobilele de stradă). O versiune construită doar datorită nevoii de a omologa o variantă de competiție (după regulile vremii, care impuneau un număr minim de exemplare de stradă). Au fost doar 424 de exemplare, aproape toate cu volan pe partea dreaptă, produse în perioada martie-august 1998. Aveau un kit de caroserie modificat față de un STi serie, o altă nuanță de culoare, jantele aurii căpătau un inch în plus în diametru, iar sistemul de suspensie era unul dezvoltat special de Bilstein.

Oficial, producea un maxim de 280 CP, dar unele voci spun că motoarele erau „fine tuned”. A fost un model care marca cele trei titluri de Campioni Mondiali ai constructorilor, în WRC, cucerite până la acel moment. Puțini știu că a existat un exemplar și în România, cu volanul „pe partea corectă”. Raportat la zilele noastre nu este tocmai o bestie, dar povestea sa este intrigantă.

Rolls-Royce Ghost

Am ținut să fie și un automobil în care să pară că știu să mănânc utilizând toate furculițele și cuțitele pe care le poți găsi înșirate pe o masă cu ștaif. La modul serios acum, sunt momente în care ai nevoie de un sedan (în cazul de față de lux, limuzină, cum ar cataloga-o mulți). Am ales, ca pentru mai toată listă, subiectiv.

Pentru mine luxul cu gust este (încă!) Rolls-Royce. Phantom este prea mare și nu înțeleg posesorii care omit șoferul și îl conduc singuri. Phantom, pe de altă parte, este un Royce ce poate fi condus și de proprietar, fără a stârni dezgustul fețelor nobile din Regatul Unit. Ca să îl poziționați corect în lumea auto, este un Seria 7 sau un Clasa S cu dotări mult mai scumpe. Și se conduce intrigant, fiind o creație cu rădăcini BMW.

Volkswagen Golf GTD (Mk II)

Aici mulți vor fi bulversați. Ce caută un automobil atât de anost într-un garaj ce se vrea de vis? Un model fabricat îi prea multe exemplare pentru a deveni, cu adevărat, de colecție și care nu are nici 100 CP?

Ei bine, măcar automobilistic, prima dragoste nu se uită niciodată. Prima mea mașină a fost un Golf Mk II GTD (pe care, din fericire, încă o posed). Locul în acest garaj de vis a fost câștigat strict din rațiuni emoționale, iar logica a fost sfidată. N-aș putea spune că există atribute care ar putea să-i cucerească pe ceilalți și sunt convins că ar rămâne ultima într-un top făcut de cei din exterior. Pentru mine este mult mai sus.

Porsche Macan GTS

Am condus, deja, cea de-a doua generație a versiunii GTS a lui Macan (2,9 litri, 380 CP, 4×4). Din punctul meu de vedere, Macan este SUV-ul perfect, pentru că are comportamentul dinamic al unui hot hatch. GTS nu este vârf de gamă, dar îl percep ca pe versiunea perfectă ca raport al performanțelor, costurilor și al comportamentului rutier.

Nu excelează la capitolul spațiu interior, fapt ce m-a determinat să mai introduc un SUV în acest grup de 10 automobile care ar trebui să acopere toate nevoile unui om cu dare de mână. Însă Macan GTS ar fi prima opțiune când, din diverse motive, drumurile de zi cu zi nu s-ar putea face cu 911 GT3 (unii ar spune că iarna, de exemplu…).

Renault 12 Gordini

Alegerea asta este strict rezultatul nostalgiei mele pentru anii în care eram înconjurat de Dacii 1300. Renault 12, modelul care a stat la baza Daciei noastre „13sute”, a primit în anul 1970 o versiune de performanță, dezvoltată sub atenta supraveghere a „magicianului” Amédée Gordini. Inspirația a venit din varianta de competiție (raliu), iar noutatea era montarea unui motor de 1,6 litri sub capotă.

După modificările întreprinse de talentatul Amédée, inclusiv montarea a două carburatoare Weber bi-corp, 12 Gordini producea 125 CP. S-au mai adăugat o transmisie manuală cu cinci trepte și un sistem de suspensie recalibrat. Am avut ocazia în câteva rânduri să admir, chiar în competiții, acest model, iar a-i cădea în mreje nu este deloc greu. Sigur, pentru mulți nu este decât o Dacia 1300 vopsită ciudat, dar discuțiile de genul nu trebuie alimentate.

Cu 12 Gordini m-aș plimba în weekend-urile liniștite de vară pe bulevardele mari din București; chiar și fără aer condiționat…

Mercedes-Benz G Class

Mulți îl tratează ca pe un rege. Are avantajul că încă mai poate fi considerat un tot-teren, deși ultima generație s-a cizelat considerabil, devenind mult mai armonios cu simțurile obrazelor fine. Are prestanță (multă!), spațiu interior (e limpede că nu poți folosi supercar-uri 365/366 de zile) și emană o doză importantă de rafinament. Ar fi greu de ales motorizarea.

Dacă ne-am arunca înainte cu capul (mânați de faptul că nu am stabilit limite financiare în jocul nostru) am fi tentați să mizăm pe un AMG. Are rost? Nu neapărat. Aș prefera, totuși, o motorizare alimentată cu benzină, lăsându-i astfel GTD-ului „onoarea” să fie singurul diesel din acest garaj pur-ipotetic.

Ariel Atom

Am iubit creatura asta de la prima ei apariție în presa auto. Culmea, are o vârstă, cam 20 de ani, deja (bine, discutăm de evoluții ale modelului inițial, dar conceptul a fost păstrat cu sfințenie). I-aș spune kart, dar e un clișeu gigant. Ariel Atom este doar ce ai nevoie și nimic mai mult. Este proiectat pentru a-ți croi zâmbete largi pe față. Bine, ideal ar fi să porți cască, pentru că nu vrei să colectezi chiar toate gâzele de pe drum între dinți, nu?

În același timp, Atom îți lasă impresia că te duce mult prea aproape de șansa unei întâlniri cu poarta Raiului. E clar că n-ai vrea să provoci limitele dinamice altundeva decât pe un circuit, dar avantajul mașinii este că poate fi condusă pe stradă. Și, credeți-mă, veți avea probleme imense în a nu atrage atenția. Deci, Atom pentru călătorii în doi, fără bagaj, ideal și fără ploaie.

Singer (Porsche 911 Restomod)

Poate cel mai frumos automobil din lume. Bine, aici e o mică problemă. Anume, faptul că deocamdată nu există două Singer la fel, pentru că toate sunt super-personalizate. De asta consider că, unul comandat după bunul plac într-ale configurării, devine pretendent fără prea mulți rivali la titlul de la care am pornit. Singer este un constructor din Statele Unite specializat în vehicule de tip restomode (adică, modele clasice sunt reinterpretate, modificate tehnic și discret estetic, aduse cât mai în zilele noastre ca și performanțe).

Prețurile unui Singer variază între 350.000 și 500.000 de dolari. Însă compania a dezvoltat un model împreună cu inginerii Williams F1, iar acolo se inițiază discuții de la multe peste 1 milion. Pe lângă liniile absolut superbe, detaliile inginerești pe care le descoperi și care au avut ca unic scop să facă un Singer să se conducă precum un automobil super-sport modern, fascinează la culme grija deosebită la detalii. Habitaclul unui Singer este poezie pură. Fără doar și poate.

Am vrut expré să nu vă încarc mintea cu date tehnice și să păstrez un aer de poveste pentru acest articol. Alegerile sunt 100% subiective și vor rămâne utopice pentru totdeauna (din păcate!).

Cele 5 „utopii”

Trecem la partea a doua a articolului/garajului. Aici renunțăm la orice fel de limită. Lăsăm frâu liber total. Poate că pentru mulți aici ar fi fost loc de hipercar-uri, însă am decis să ascult tot inima. Se găsește, totuși, automobilul care a deschis calea către renunțarea la orice fel de limite pentru mașinile care pot circula pe stradă. De asemenea, trebuia să fie și un Ferrari undeva…

Bugatti Type 35

Am o fascinație pentru marca Bugatti. Culmea, nu este „rezultatul” modelelor recente ci este strâns legată de istoria impresionantă a constructorului. Familia Bugatti a marcat calea automobilului și a pus mereu preț pe competițiile dintre aceste vehicule minunate. Deși aș fi putut opta pentru elegantul Type 57 (în diferite variante de caroserie) sau pentru incredibilul Royale (Type 41), mi-aș da banii pe un Type 35. Doar că sunt rare și foarte scumpe.

Type 35 a dominat autoritar competițiile auto în anii ’20 și la începutul decadei a 3-a. Are peste 1.000 de victorii. Practic, nu exista săptămână în perioada competițională în care un „35” să nu câștige câte ceva. Printre marii piloți care au gustat victoria la volanul frumosului Type 35 se numără Louis Chiron sau Albert Divo (dacă vă par cunoscute numele este pentru că modele moderne Bugatti le poartă numele, un frumos tribut al mărcii).

Închei prin a spune că nici aici nu este o fascinație legată de caii putere; 100 și ceva (în funcție de evoluția Type 35) nu sunt mulți; erau doar în perioada respectivă.

Porsche 959

Probabil cel mai spectaculos Porsche din istorie. Desigur, este recomandat să îl raportăm la momentul apariției: anul de graței 1986. 450 CP (și 500 Nm, din 2,85 litri, dublu-supraalimentați) nu erau nici pe departe puțini, iar nivelul tehnologic înglobat de acest model l-ar putea recomanda și în zilele noastre drept exemplu de studiu în universitățile tehnice cu profil auto de pe tot mapamondul. Echiparea cu sistem de tracțiune integrală, derivat din lumea rally (Grupa B) părea o ciudățenie, dar a reprezentat baza pentru adoptarea sistemului și în gama 911 (devenind chiar dotare standard pentru Turbo).

300 de bucăți au fost construite pentru comercializare, plus alte 45 pentru diverse stadii ale dezvoltării și testării. A fost un model care se vindea în pierdere, însă în zilele noastre are prețuri cu șase zero-uri în coadă.

McLaren F1

Tata lor! Un moment de cotitură al industriei auto, decizia McLaren de a construi un automobil de stradă. Numele nu putea fi mai inspirat, iar cel mai frumos detaliu, pentru mine, este că cei de la McLaren au ales un tribut pentru expertiza în Formula 1 și au montat scaunul șoferului central (bine, era vorba și de distribuirea eficientă a maselor, ce-i drept). F1 era animat de un motor V12 dezvoltat special de BMW. 627 CP aveau de urnit doar puțin peste 1.100 kg, de unde performanțele deosebite. Să nu uităm că momentul era anul 1992.

Doar 64 exemplare de stradă au fost produse, valoarea lor este din ce în ce mai mare. Unul dintre cei mai cunoscuți proprietari a fost Rowan Atkinson, iar notorietatea „cuplului” a crescut pentru că Mr. Bean a reușit să-și lovească de două ori mașina. Măcar nu o ținea de bibelou. Părintele lui McLaren F1 este Gordon Murray.

Lancia 037 Stradale

Sunt fan Lancia și nu puteam să las această secțiune fără o… Lancia. 037 este o prezență, fără să fi fost vreodată o apariție de talia altor italience notorii. Mă refer la versiunea de stradă, care a fost lansată doar pentru a permite construirea versiunii de raliu. 200 de Stradale au fost construite, ca mai apoi, 037 Rally să devină ultimul automobil cu punte motoare spate care a câștigat tilul de Campion Mondial (1983).

Pentru conceperea acestui model și-au dat concursul nume grele din industria auto italiană: Lancia, Abarth, Dallara și Pininfarina. Deși are doar puțin peste 200 CP, mi se pare o creație absolut fascinantă. Mai apare din când în când la licitațiile importante, dar mereu aflu prea târziu…

Ferrari 250 GTO

Cel mai vânat Ferrari din istorie, de către colecționari. Cel puțin ca valoare oficială. Un obișnuit al concursurilor de eleganță, a fost subiectul unor tranzacții de multe zeci de milioane de euro. Doar 36 au fost construite între 1962 și 1964. Am admirat în special exemplarul deținut de Nick Mason, fostul toboșar al grupului Pink Floyd. Asta pentru că domnul Mason nu îl ține ascuns, ci iese cu el în lume, la festivalurile auto.

GTO-ul său este un obișnuit al Goodwood Festival of Speed. Apreciez asta pentru că asemenea fiecărui Ferrari construit sub atenta îndrumare a lui Enzo, 250 GTO a fost gândit să concureze, nu să fie admirat. Totuși, îți trebuie un curaj nebun să îl scoți pe circuit.

În cei câțiva ani frumoși de presă auto am avut tot felul de întâlniri care mi-au zguduit serios gusturile și visurile. Au rămas multe modele cu potențial pe lângă lista de 10 + 5.

 

Îndemnul turboMAG ar fi să dați frâu liber imaginației și să vă construiți propria listă de automobile de vis, păstrând doar regula de 10 vehicule plauzibile și 5 utopii. Așteptăm comentariile la postarea pe care o vom face pe pagina Facebook.

Citește și

Lasă un comentariu