Test cu Ford GT: Pedigree de campion

În 1966, Ford își asigura locul în cărțile de istorie, obținând un podim integral în cursa de 24 de ore de la Le Mans. Arma celor de la Ford era modelul GT40. Mulți ani mai târiu, Ford marca acea victorie legendară prin lansarea unui model de stradă inspirat de GT40: Ford GT.

În 1966, Ford venea la cea mai celebră cursă de anduranță din lume și reușea să supere pe toată lumea. Cele 24 de ore de la Le Mans fuseseră mereu o afacere europeană, unde mărci precum Bentley, Alfa Romeo, Delahaye, Jaguar, Ferrari, Aston Martin ori Mercedes-Benz făceau legea.

Iar în decada anilor ’60, Le Mans a aparținut italienilor de la Ferrari. Încă de la ediția din 1960 și până în 1965, modele ca Ferrari 250 TR, Ferrari 330 TR sau Ferrari 275P și-au împărțit victoriile în cursa de 24 de ore desfășurată în departamentul Sarthe, în Franța.

Ferrari producea automobile ce păreau imbatabile și nimeni nu părea că le poate face față în cursele de anduranță. Lucrurile aveau să se schimbe radical începând cu ediția din 1966, când americanii de la Ford aveau să își rezerve un loc special în cărțile de istorie.

Modelul care urma să le dea de furcă celor de la Ferrari era Ford GT40. Un automobil sport cu motor V8 amplasat central și care avea să le aducă celor de la Ford patru victorii consecutive în cursa de 24 de ore de la Le Mans. În ’66, ’67, ’68 și ’69, nimeni nu a putut face față dominației Ford.

Nu doar o rivalitate de moment

Însă povestea rivalității dintre Ferrari și Ford are rădăcini adânci. Și un substrat bazat pe răzbunare. Cu câțiva ani în urmă, cele două companii au fost aproape de o uniune. Ford, unul dintre cei mai mari producători auto din America, negociase luni de zile cu Enzo Ferrari achiziția companiei din Italia. În mai 1963, un acord era redactat și ar fi creat o alianță între cele două mărci.

Din motive neștiute până astăzi, Enzo a refuzat în ultimul moment să semneze actul și i-a trimis pe americani acasă cu mâna goală. Întors la Detroit cu coada între picioare, Don Frey, reprezentantul mărcii americane, primea ordine de la Henry Ford: „Vom merge la Le Mans și îi vom bate pe cei de la Ferrari!”; sau cel puțin așa spune legenda.

Așa se năștea, pe scurt, Ford GT40, arma americanilor împotriva performantelor modele Ferrari. Un monstru propulsat de un V8 de 7 litri cu două carburatoare și un sunet impunător, împotriva motoarelor V12 de 4 litri, din aluminiu, cu injecție de carburant și sunet de soprană.

În 1966, Ford șoca întreaga lume a sportului cu motor obținând victorii la Daytona, Sebring și un podium integral la Le Mans cu modelul GT40 Mark II. Iar victoria din urmă a fost repetată consecutiv apoi trei ani, până în 1969. În 1970, seria lui Ford era întreruptă de Porsche, care câștiga cursa de 24 de ore cu ajutorul modelului legendar 917K.

Cu o asemenea realizare în spate, Ford trebuie să își respecte istoria și eroii. Iar modelul GT40 a rămas mereu în imaginația pasionaților de toate vârstele așa că gigantul american i-a adus acestuia nu unul, ci două tributuri.

GT, doar „GT”

Ambele poartă numele de Ford GT și sunt versiuni reimaginate pentru uzul stradal ale eroului de la Le Mans din 1966. Prima generație a fost lansată în 2004, iar a doua în 2016.

Ambele au gene de Gran Tourer educat la Le Mans, dar în această poveste ne vom concentra pe modelul din 2004. Ford GT și-a început viața încă din 2002 sub forma unui concept prezentat la Salonul Auto de la Detroit. Inițial, ar fi trebuit să poarte același nume ca originalul. Apropo, cifra 40 din denumirea GT40 face referire la cei 40 de inch cât măsura în înălțime modelul original. Denumirea nu a putut fi însă păstrată, Ford pierzând drepturile de folosire pentru marca GT40 către o companie din Ohio, care comercializează piese de schimb.

Ford-ul GT de serie păstrează liniile modelului original, dar este mult mai mare și mai lat. Mai mult, este cu 3 inch mai înalt față de cei 40 inch ai modelului original. Ford GT a fost fabricat doar doi ani, 2005 și 2006, iar producția totală depășește cu puțin cifra de 4.000 de exemplare, ceea ce îl face un model destul de rar astăzi.

În România există cel puțin două exemplare, iar automobilul din imagini aparține colecției domnului Ion Țiriac. Este unul dintre cele mai interesante modele din colecție, fiind în expoziția permanentă de ceva vreme. Exemplarul Țiriac Collection a fost fabricat în 2005 și beneficiază de toate dotările opționale care erau oferite pentru modelul GT, inclusiv sistemul audio high-end McIntosh și cele două dungi racing vopsite pe întreaga lungime a caroseriei.

Inima centrală a modelului Ford GT este un motor V8 de 5,4 litri, supraalimentat cu ajutorul unui compresor mecanic Eaton. Cutia manuală cu șase trepte transmite cei 550 CP și 678 Nm către puntea spate.

Cota de piață a unui GT este din ce în ce mai mare, modelul dovedindu-se deja o piesă interesantă pentru colecționari.

Este un automobil brutal, cu un sunet pe măsura celor opt cilindri și a evacuării duble centrale cu ornamente finale generoase. Dacă reușești să pui puterea jos așa cum trebuie, Ford GT va accelera de la 0 la 100 km/oră în 3,8 secunde, iar până la 200 km/oră în 12,3 secunde. Viteza maximă ce poate fi atinsă este de 330 km/oră.

Bineînțeles, toate aceste cifre vin cu un preț. GT-ul este un automobil foarte însetat, consumul mediu fiind undeva în jurul cifrei de 17 l/100 km. GT-ul lui Ford este un automobil care impune respect, la limită fiind dificil de controlat, iar dimensiunile exterioare ridică o provocare deosebită în a negocia traficul de zi cu zi într-un oraș aglomerat.

Interiorul modelului din 2005 este unul aparte, un mix format din materiale exotice precum magneziul, care acoperă o bună parte din consola centrală și elemente de plastic preluate de la alte modele Ford ale vremii, ca de exemplu manetele pentru semnalizare și ștergătoare sau butonul pentru reglajul oglinzilor retrovizoare, toate fiind identice cu cele de pe prima generație a modelului Ford Focus.

Însă, cel de la volan se bucură de scaune sport dintr-o bucată, cu spătar perforat și o planșă de bord imensă cu numeroase indicatoare analo- gice, inclusiv un turometru supradimensionat amplasat chiar în fața volanului. Pedalierul este din metal, cu o pedală de accelerație subțire, în stilul automobilelor de competiție, iar o serie de butoane inspirate din aviație completează tabloul de bord. Pe consola centrală, alături de schimbătorul cu nucă de metal al cutiei manuale cu șase trepte, se află și butoanele pentru controlul climatizării amplasate total atipic între cei doi ocupanți ai vehiculului.

Exemplarul din imagini poate fi admirat oricând în cadrul galeriei Țiriac Collection, din Otopeni.

Portierele joase au o caracteristică specială, ele deschizându-se cu o bună bucată din plafon, astfel că atunci când sunt deschise, mașina are o alură stil Targa. Însă, atenție la cap, atunci când închidem portierele, mai ales dacă ocupanții locurilor sunt ceva mai înalți. Măcar dacă asta ar fi singura problemă în a circula cu un Ford GT…