S-au avut ca frații pe același podium de premier, chiar dacă au luptat pentru aceleași miimi de secundă. Un BMW și un Mitsubishi împinse către performanță extremă au îmbrăcat hainele prietenilor noștri de la Yacoo și au făcut spectacol, iar acum am regizat noi o reprezentație.

Am ținut să facem un material comun cu cele două automobile, asemănătoare și totuși atât de diferite, pentru a plăti tribut ideii de colegialitate și de camaraderie în motorsport. Doi foști adversari, deveniți prieteni și apoi colegi, cu două mașini care se duelau crâncen, dar care adunau puncte în aceeași tolbă.

Îmi amintesc perfect un start, la o etapă de viteză în coastă, la Rânca, atunci când oficialul din post a vrut să-i comunice o chestie pilotului unui Mitsubishi Lancer EVO VIII. S-a dus la geam și a început să vorbească, doar că s-a deschis portiera din partea opusă, din dreapta. Ovidiu Zaberca, Cangurul, pilotul cu volan pe „partea greșită”.

A copilărit la Reșița, iar parte din timpul de atunci l-a petrecut printre fiare. Cum, care fiare? Ale tatălui, Nicolae Zaberca, fost pilot în competițiile automobilistice autohtone. Dacia era la putere atunci, dar cei care aveau Dacii de concurs erau speciali – mecanici, piloți, șoferi, uneori chiar inventatori, tinichigii și orice altceva era nevoie. Automobilismul sportiv se practica din pasiune pură.

Așa a crescut Ovidiu, învățând că dacă nu ai, trebuie să încerci să-ți faci. La un moment dat a fost cuprins de mirajul vieții pe alte meleaguri. A emigrat tocmai în Australia și a luat viața de la capăt, practic. Mașina devenise în acel moment doar un mijloc de locomoție, dar în adâncul sufletului ardea cumplit focul motorsportului.

După câțiva ani, când liniștea financiară s-a instalat, și-a achiziționat un Mitsubishi Lancer Evolution VIII, cu care a început să participe la competiții de tip time attack, popu- lare printre „canguri”.

Importăm cangur. Rugăm seriozitate!

Dorul de casă l-a mânat înapoi în 2012. Visul australian se terminase. Și-a luat câteva bagaje și a lăsat o viață exotică în urmă. La ea nu a putut să renunțe, însă! „Pisi”, căci așa o cheamă, a fost încărcată într-un container și după câteva săptămâni a fost lăsată la vatră în România. Ajunsese un EVO VIII cu destule modificări tehnice, dar după aducerea în România a primit și mai multe.

La Reșița este o școală foarte importantă de viteziști în coastă (costași). Influențat de poveștile de succes ale lui Werner Hirschvogel, Lucien Hora, Eugen Peteanu sau Mir- cea Pădureanu, Zabi, a hotărât să se convertească din pilot de circuit într unul de viteză în coastă. Încă de la primul start a dovedit că este mult mai mult decât un sportiv cu volanul pe partea greșită; a început să adune trofee, clasări pe podium și chiar victorii, s-a bătut la titlul național, iar caracterul său l-a ajutat să-și facă, foarte repede, o bază considerabilă de fani.

A împins cât de mult a putut mașina din punct de vedere tehnologic, profitând de permisivitatea Clasei H (automobile fără omologare, cu foarte puține restricții în privința modificărilor ce le pot fi aduse). Nu și-a permis cele mai scumpe componente, iar de cele mai multe ori a fost nevoit să îmbrace salopeta de mecanic împreună cu tatăl său și să piardă nopți la rând în garaj pentru a-i da de cap lui Pisi.

În momentul de față cântărește 1.130 kg, are un motor de 2,2 litri, supraali- mentat, care dezvoltă 637 CP (la o presiune de 1,8 bar în turbosuflanta Garrett GTX30/76R); galeria de evacuare custom ascunde în elementul final un Z stilizat, semnătura autorului, iar diferențialul față este Cusco, în timp ce spatele este stock (ca și cutia de viteză, care i-a luat locul uneia mai performante, dar care a cedat).

Și BMW și Mitsubishi au mare tradiție în motorsportul românesc.

Sistemul de frânare este de serie, iar suspensia este BC ER. Pachetul aerodinamic a fost proiectat și construit de către BD Tunning, iar elementele de siguranță de la interior au fost furnizate de BT Performance.

La Câmpulung Muscel, în 2015, în timp ce simțea că poate face un rezultat mare, a fost trădat de sistemul de frânare. Un viraj de stânga ratat și un pom gros care l-a frânat nenatural. A făcut mașina praf, iar de acolo a plecat în ambulanță. Sunt chestiuni pe care un pilot care a crescut cu acest microb în vene le știe, riscuri pe care le acceptă. Printre primii ajunși la fața locului a fost și tatăl său, cel care-l urcase întâiași dată la volan și care atunci îi strângea mâna pe targa medicilor.

L-a spital a aflat că are leziuni la coloana vertebrală… a fost sfătuit să se lase, că din acel moment devine mult mai periculoasă joaca asta cu secundele. Doctorii i-au prescris repaus pe termen lung. La începutul stagiunii 2016 s-a întors la start. Cangurii n-au stare, pur și simplu!

ADRENALIN

Dincolo, în BMW, în stânga de data aceasta, a stat până de curând Costi Strat- nic. De această mașină mă leagă multe amintiri speciale. În primul rând este primul „bolid” cu care am făcut un material special dedicat automobilelor de competiție. Oricât de prieten mi-este Costi, am avut noroc să-mi dea pe mână acest BMW când era abia adus în țară. A ieșit o ședință foto la ale cărei cadre mă uit cu maximă plăcere și acum. Tot cu BMW-ul silențios (motorul diesel nu face la fel de mult zgomot pe cât te-ai aștepta când vezi evazările supradimensionate ale aripilor sau eleronul gigant) am avut ceva peripeții pe traseul de viteză în coastă de la Voina, de lângă Câmpulung Muscel, deci mă leagă o relație mai mult decât specială de el.

A fost construit pentru întrecerile pe circuit, iar avantajul său de consum era evident în cursele de anduranță, când putea trece mai rar pe la boxe. Stratnic a avut nebunia să-l aducă la start în Campionatul Național de Viteză în Coastă Dunlop. Un BMW cu 800 Nm livrați punții spate, o mașină pentru cei cu mână fină, dar și una dintre preferatele fotografilor de motorsport. Este o bestie parșivă, nu încape îndoială, pentru că dacă o calci pe coadă, scutură. Cum spune o expresie simpatică în limba engleză, este „tail happy”.

BMW-ul a fost construit de către Kuepper Racing, în Duren, Germania și este animat de un diesel BMW de 3 litri, dublu supraalimentat și cu două pompe de combustibil ce pot funcționa individual sau concomitent, în funcție de solicitările dinamice. Transmisia secvențială cu șase trepte a fost importată din Statele Unite ale Americii și are rădăcini în NASCAR. Sistemul electronic de control a tracțiunii are setări racing și ajută enorm bestia să stea pe drum.

În ciuda greutății considerabile a pachetului motor-transmisie, acest Seria 1 Coupe cântărește aproximativ 1.300 kg. Îmi amintesc ocaziile în care am avut șansa de a mă urca la volan și de a o plimba de colo-colo. Senzația aceea pe care ți-o dau centurile de siguranță cu prindere în șase puncte și scaunul care-ți devine, brusc, un soi de frate mai mare protector, este divină! Și mai mereu m-am autoproiectat cu gândul în documentarul Adrenalin, istoria companiei BMW în cursele de turisme, o epopee care-ți trezește în nici două ore o dragoste aparte pentru marcă. Ce pasiune, ce sport frumos! Ce marcă încărcată de istorie specială!

Ovidiu Zaberca este un mereu-zâmbitor. Dar, când cronometrul o cere, scoate flăcări pe nas.

Frații de față se vor duela din nou anul acesta. Vor avea una-alta de împărțit pe traseu. Dar când cortina se va lăsa, amiciția dintre ei va triumfa. Exemplu luat de la stăpâni, care odată lepădați de combinezon, dau mâna și destupă câte o bere. De multe ori, la curse este vorba și despre altceva în afară de secunde comparate. Despre camaraderie și respect.