Deși le știam doar de la televizor, întrecerile pe circuit încep să se dezvolte simțitor și în România. Printre ele și cursele de anduranță. Dar care e farmecul și care sunt implicările unei astfel de competiții?
Dacă în primul număr al catalogului nostru am intrat cu pași timizi pe teritoriul karting-ului de performanță, baza motorsportului, în mod normal, de această dată vom încerca să aflăm câteva taine din altă disciplină foarte spectaculoasă – anduranța. Competițiile de anduranță se desfășoară pe tot întinsul globului și au o sumedenie de fani. În plus, pentru foarte mulți împătimiți ai automobilismului sportiv, cea mai importantă cursă din lume este cea de 24 de Ore de la Le Mans. Cea mai cea!
În afară de celebra întrecere care se aleargă în luna iunie în Franța, mai există câteva competiții similare aproape la fel de celebre, dar și concursuri de 12, 6 sau chiar mai puține ore. Pentru a pune câteva cărămizi la baza cunoștințelor am participat într-o zi la un antrenament susținut de prima echipă de anduranță care s-a închegat la noi în țară, Endurance Team Romania.
Întâlnirea a avut loc, cum altfel, pe circuitul Motorpark România (în apropierea localității Adâncata). Tocmai inaugurarea acestui loc a condus către organizarea primelor competiții de tip sprint și, de câteva sezoane, concursuri de anduranță. Dialogul a fost purtat cu Viorel Nicolae, omul din spatele dezvoltării acestei mișcări sportive și pe la noi. Dar să nu-l strigați niciodată Viorel, că nu va ști să răspundă. Toată lumea îl cunoaște ca „Willi”.
E unul dintre personajele cu cea mai mare experiență în motorsport, în România. A fost implicat în principal în competiții de karting și motocros, dar odată cu apariția circuitului Motorpark, Willi a putut să se concentreze din ce în ce mai serios pe ceea ce găsește a fi cel mai spectaculos tip de cursă auto: anduranța.
„Chiar și până să avem un circuit adevărat la noi în țară, am ieșit des la competiții internaționale și am avut chiar ocazia de câteva ori să iau pulsul unor întreceri chiar din paddock și din boxele echipelor. Așa mi-am făcut o oarecare bază de la care să pornesc să organizez și la noi curse și chiar o echipă de anduranță. Iar acum a venit acel moment.”
PRIMII PAȘI
Primele curse de sprint (aici trebuie făcută o precizare, sprinturile sunt concursuri ce se desfășoară pe parcursul unei ore sau maxim două; de la două ore în sus se poate considera a fi anduranță) s-au desfășurat la noi cu modele Dacia Logan în prim plan. La scurt timp Motorpark a fost invadat de niște simpatice Volkswagen Lupo Cup, ca mai apoi paleta de automobile preparate special pentru circuit să se diversifice considerabil.
După ce s-a format un oarecare mediu pentru acest gen de întrecere, foarte populară înainte de 1989, când se alerga pe circuite stradale urbane, nu a mai fost decât un pas până la organizarea primei anduranțe. Astăzi avem un campionat în toată regula, botezat „Romanian Endurance Series”. În 2018 se aleargă patru etape, toate pe Motorpark: 29 aprilie (2 ore), 24 iunie (3 ore), 23 septembrie (4 ore), 14 octombrie (6 ore).
După primele „alergări” pe tărâm natal, piloții pionieri formați pe Motorpark – aici i-aș aminti pe frații Bianca și Eduard Anton, Sergiu Nicolae (fiul lui Willi), Ștefan Unchiașu sau Fabrizio Broggi – au început o frumoasă serie de participări la competiții internaționale din ce în ce mai valoroase. În primă fază sprinturi, iar mai apoi chiar și la anduranțe.
Ștefan Unchiașu va concura cu superbul Porsche GT3 Cup (470 CP) în RES. Planul pe termen scurt este să formeze echipaj chiar cu fiul său.
E momentul să atingem puțin și latura financiară acum, pentru că este un aspect esențial. Se știe despre motorsport că este costisitor, fără doar și poate. Vă dați seama că o competiție internațională este cu atât mai mult. Iar costurile unei participări peste hotare țin, în primul rând, de nivelul la care este cotată acea întrecere.
„Să știi că diferențele între sprinturi și anduranțe nu sunt colosale. Ai fi surprins ca, de multe ori, între totalul unei întreceri de sprint foarte bine cotată și o anduranță să nu fie un ecart impresionant, la nivel de bani. Sigur, la sprint se folosesc maxim resursele, într-un interval de timp comprimat, în timp ce la anduranță trebuie chibzuit foarte bine fiecare aspect.”
Antrenamentul la care am participat noi avea ca rol să pregătească primele două întreceri oficiale pentru cei ce gravitează în jurul grupării Willi Motorsport. Prima etapă de RES (Romanian Endurance Series) și anduranța de 12 ore de la Navarra (20 22 aprilie).
ÎNGER ȘI TARTOR
Team managerul are o misiune grea, poate cea mai grea. Sigur, piloții duc greul în lupta cu ceasul, dar mecanismul echipei este mult mai complex de atât. Cineva trebuie să aibă grijă de tot și de toate, să păstreze calmul – esențial – și să ia decizii ce se pot dovedi câștigătoare. Sau nu…
L-am rugat pe Willi să ne descrie delegația care participă la o anduranță de 12 ore. Din ea fac parte aproximativ 20 de persoane. 2 sunt piloții, doar 2. Restul echipei trage pentru cei 2. Sigur, ideal ar fi fost să fie 3 piloți, pentru o mai bună împărțire a ieșirilor pe circuit, dar optimizarea costurilor a împins către soluția aceasta.
Un pilot poate face o sesiune (stint) de maxim 2 ore. Apoi trebuie schimbat, conform regulamentului. În strategiile gândite de Willi, de obicei, piloții săi fac stint-uri de 1:30 – 1:40 ore, adică exact atât cât permite combustibilul ca mașina să fie ținută pe pistă fără a fi alimentată. Pericolul atunci când sunt doar 2 piloți la o întrecere de durată este ca între stint-uri, cel care a stat pe margine să nu se fi odihnit suficient sau să nu se simtă bine, din orice motiv. Dacă ar fi 3, oricare dintre cei doi de pe margine ar putea prelua volanul, fiind mai ușor pentru manager să gândească o strategie câștigătoare.
Tocmai pentru că orice neajuns pentru un pilot poate determina eșecul unui concurs întreg, în staff-ul deplasat la o etapă se găsește un bucătar personal pentru cei doi piloți (acesta are și rol de nutriționist și se va asigura că toată alimentația nu va influența în nici un fel tonusul pe care îl au în cursă). Unul sau doi maseori îi vor prelua pe piloți atunci când coboară din mașină, pentru a-i ajuta să-și facă o recuperare fizică fulger. De asemenea, cei doi au la dispoziție un cort unde pot trage câte un pui de somn.
Alimentarea automobilelor în competițiile internaționale nu se mai face la boxă, ci într-o zonă comună de pompe de combustibil. Acolo, fiecare automobil aflat pe pistă va avea în permanență doi oameni, gata să alimenteze în timp cât mai scurt („alarma” se dă în cazul unui cod G60, adică un „full yellow flag”, atunci când Safety Car-ul pătrunde pe pistă, iar piloții pot profita, trecând pe la pompă). Ei au la dispoziție două tipuri de vouchere, unele pentru o cantitate de 50 litri, iar altele pentru 100 litri de benzină. Aici intervine tot creierul, adică team managerul. În cazul nostru, Willi.
El va fi cel care nu va pune geană pe geană absolut deloc, de dinainte de start și până când mașina se retrage definitiv la boxe, după concurs. Când totul merge perfect, el este îngerul. Dar sunt și momente în care este pus în fața unor decizii extrem de grele.
Un team manager de anduranță se poate transforma în demon în fața unui pilot, dacă hotărăște să îl retragă mai repede de pe circuit. Acesta este un caz de evitat, pentru că orice intrare la boxă suplimentară înseamnă timp pierdut. Totuși, dacă unul dintre piloți nu pare a fi într-un stint care să ajute echipa, șeful își asumă și taie în carne vie.
Un banal rezervor de apă pentru pilot costă 1.700 euro. Asta pentru că este un model special, care permite stocarea a 1,5 l. Cel de 1 l este mai ieftin. Willi spune că merită.
„De obicei există un pilot mai experiementat în echipaj și unul sau doi piloți de caracter, care îl acceptă pe lider. E greu să pui mai multe nuci tari în același coș. E bine să fie armonie perfectă între coechipieri, pentru că ei ar trebui să se ajute, nu să se pândească reciproc. Foarte important este și setup-ul mașinii, făcut întotdeauna după preferințele pilotului mai lent din echipă. Asta pentru că este esențial ca el să dea totul din el, în condiții ideale, în timp ce coechipierii trebuie să se adapteze setărilor lui. E important să faci o medie a timpilor pe circuit, să nu existe discrepanțe mari.”
ARMELE
Spuneam despre costuri că sunt mari. De exemplu, numai înscrierea la o etapă de 24 H GT Series – a doua competiție ca importanță la nivel mondial (cum sunt cele de la Imola – 24-26 mai și Barcelona – 7-9 septem- brie, unde Endurance Team Romania va fi reprezentată De Fabrizio Broggi și Sergiu Nicolae) costă aproximativ 6.500 euro, fără TVA. La această taxă se adaugă un cost fix de peste 5.500 euro, plus TVA, pentru închirierea boxelor și pentru benzina ce urmeză a fi consumată (o benzină de competiție, asigurată de organizator pentru toată lumea). Inclusiv anvelopele sunt distribuite de producătorul autorizat la fața locului, dar trebuie plătite. Cu totul, pentru un „24 ore” sunt necesari undeva la 50.000 euro. Impresionant, nu?…
Un set de anvelope nou poate parcurge până la 3 ore pe circuit înainte de a fi schimbat. Restul ține de oamenii din boxa echipei, unde cei șase mecanici pe care îi va avea în preajmă automobilul ETR vor fi esențiali.
Și am lăsat mai la sfârșit materialul de concurs folosit în 2018. După ce au pornit cu Dacia Logan, la primele ieșiri internaționale cei de la Willi Motorsport au concurat la bordul unei Toyota GT86 CS-V3. Anul trecut au făcut trecerea către o Ginetta G50, un vehicul construit special în Marea Britanie pentru întreceri pe circuit. În momentul de față, în garajele Willi Motorsport sunt pregătite de start două noi modele Ginetta.
Ginetta G55 EVO, în configurație GT4 (care nu a putut participa la ședința foto pentru că era desfăcută în ve- derea pregătirilor pentru Navarra) și o Ginetta G40, în configurație GT5. Deși numele are o rezonanță italiană, Ginetta Cars este un producător din Leeds, Marea Britanie, fondat în 1958 de către familia Walklett.
Ginetta G40 este ideală pentru începători, este construită pe un șasiu tubular și este echipată cu un motor Ford de 1,8 litri, care produce 160 CP (805 kg). De altfel, cea din garajul lui Willi va fi pilotată în Romanian Endurance Series de către David Șerban, un pilot de doar 14 ani, format în karting. G55 este un GT4 veritabil, cu rezultate excelente în ultima perioadă. Motorizarea V6 de 3,7 litri este tot Ford și produce 385 CP. Tot programul actual de anduranță este un exercițiu perfect în vederea țelului suprem – Le Mans. Va fi costisitor, dar deja nu mai e imposibil.