Cea mai mare, mai spațioasă și mai puternică Dacia de stradă creată vreodată, Duster, a prins elan și sparge bariere.  200 km/h. Un prag psihologic născut încă din copilărie, când ne zgâiam prin geamurile tuturor mașinilor străine pe care le întâlneam în cale, cu principalul scop de a vedea până la cât urcă gradația vitezometrului.

La Dacia nu ne mai sinchiseam, pentru că o vedeam peste tot, în diferite versiuni de caroserie, în diferite stadii de viață, și după primele zece iscodeli am înțeles: Dacia nu are. Crescând, am înțeles că mașinile nu sunt (toate) construite pentru a-și atinge limita superioară înscrisă pe instrumentarul de bord.

„Deci mai mint și străinii, nu e chiar așa cum scrie la bord”, conchideam noi, pe jumătate fericiți că am elucidat un mister, pe jumătate triști că Dacia tot nu are; nu are nici măcar inscripția aia magică 200, să fie și ea în trend.

Un Duster complet

Din fericire, multe s-au schimbat din anii ‘90 și până astăzi. O Dacie de-a noastră primește nu doar vitezometru care indică pragul de 200 km/h, dar îl și atinge chiar! Primul care a dovedit această calitate este Duster 1.3 TCe 150, al cărui patru-în-linie pe benzină este totodată și cel mai puternic oferit vreodată de Dacia. La început TCe 150 a fost oferit doar în versiune 4×2, spre ofuscarea noastră, a tuturor celor care ne-am dorit nu doar un Duster rapid, dar și unul capabil, cu tracțiune integrală. Un Duster complet.

Cu 150 de cai-putere (și 250 Newtoni-metru) la purtător, cea mai puternică Dacie de până acum atinge 100 km/h cu start de pe loc după circa 10 secunde. Nu este rapid, dar tangajul care te dă pe spate la fiecare demaraj în forță ajută la crearea impresiei. Punctele pierdute la dinamică sunt recâștigate la capitolele confort și abilități off-road, două atribute pe care Dacia de altfel le-a urmărit cu prioritate. Transmisia în șase trepte și-a păstrat etajarea scurtă, pentru a ține – în lipsa unui reductor – motorul în parametrii săi de grație, pregătit pentru expediții pe coclauri. Echipat corespunzător, Duster te poate duce și până la capătul pământului, acolo unde drumurile devin șleauri și anotimpurile iarnă: Siberia.

Upgrade pe (mai) toate planurile

Un avantaj pe care îl are motorul pe benzină (pe lângă evidentul plus de rafinament) este elasticitatea, care diminuează din disconfortul schimbării treptelor de viteză. De exemplu, nu trebuie să mai schimbi acum de trei ori viteza în demarajul tău către 60 km/h, cum se întâmplă pe diesel. Apropo de disconfort, aș vrea să laud din nou inițiativa Dacia de a monta un volan cu reglaj și pe adâncime, un atribut pe care generația anterioară nu-l poseda.

O fac de fiecare dată când am ocazia, pentru că experiența unui drum lung se schimbă radical pentru cei care au picioarele mai lungi decât își imaginează designerii. După câteva zeci de mii de kilometri petrecuți în Dusterul vechi, am ajuns să apreciez lucrurile mici care fac diferențe mari.

Un alt exemplu este ecranul sistemului de infotainment a cărui poziționare nu te mai obligă acum să tragi pe dreapta, să-ți decuplezi centura și să te apleci către el de fiecare dată când vrei să vezi ce apeși pe-acolo. Încă nu sunt lămurit de ce controalele sunt împrăștiate pe volan, coloană de direcție și pe bord într-un mod contraintuitiv; nu îți spune nimeni, de exemplu, că dacă ții apăsate cele două butoane de pe brațul drept al volanului vei putea reseta valorile de consum.

Duster nu este perfect, dar este ce trebuie. Mai exact, ce le trebuie câtorva sute de mii bune de șoferi care l-au cumpărat doar în ultimul an; în august a fost cel mai vândut SUV din Europa. Duster ajută Dacia să prindă viteză!