După nume este unul dintre jucătorii cu vechime a muncii în zona SUV-urilor, în România. Acum, după mai multe transformări de identitate, producătorul coreean SsangYong încearcă să cucerească cumpărătorul mânat de obiectivitate cu noul Korando.
Marca SsangYoung este importată oficial în România de ceva timp, iar interacțiunea noastră cu aceasta era așteptată. Unul dintre modelele pe care se va construi baza solidă pentru cucerirea unei cote de piață semnificativă este noul Korando. Lansat în cadrul Salonului Auto de la Geneva, din 2019, Korando a venit la noi în luna decembrie a aceluiași an, deci are deja experiență în peisaj. Chiar și cu toate complicațiile situației medicale actuale, până la finalul lunii sptembrie 153 de clienți au achiziționat acest model, din totalul de 239 de SsangYong comercializate.
Korean Can Do
În 1983, producătorul SsangYong s-a încăpățânat se demonstreze că și coreenii pot face (korean can do) un vehicul de teren, pe când nici nu se întrevedea marea febră mondială a SUV-urilor. Prima generație a apărut în anul 1983 și semăna izbitor cu Jeep Wrangler. Numele a fost o declarație de putere din start, de la acest „Korean Can Do” fiind născocit Korando. Pentru români, numele este foarte cunoscut datorită celei de-a doua generații, construită între 1996 și 2006, destul de prezentă la momentul respectiv pe străzi și despre care țin minte și acum că proprietarii o lăudau că are motorizări de origine Mercedes-Benz.
A treia generație s-a produs între 2010 și 2019, iar conceptual s-a apropiat de modelul testat de noi acum – un SUV în toată regula. După cum spuneam, modelul cu nume de cod C300 a văzut lumina zilei la Geneva, ca o intenție clară că piața europeană este vizată. Rețeta adoptată de SsangYong este simplă și ar trebui să se dovedească de efect: dotări bune de siguranță și confort, design atent, sisteme de propulsie actuale și, cel mai important(!), prețul.
În România, această generație Korando are un preț de pornire de 17.990 euro, cu TVA inclus. Să o spunem fix pe aia dreaptă, este un concurent real pentru Dacia Duster, numai că pe etichetă scrie „made in South Korea” (ceea ce atrage mulți oameni, mai cu seamă că mărcile asiatice au adepții lor).
Miza lui Korando: unul dintre cele mai bine echipate SUV-uri de sub 20.000 euro (TVA inclus).
Acum, să fim cinstiți, SsangYong nu este la nivelul de rafinament oferit de Kia ori Hyundai, însă noul model vine cu o garanție 5 ani sau 100.000 km (extinsă de importatorul autohton la 10 ani sau 150.000 km pentru motor, turbosuflantă și transmisie). Noul Korando se laudă cu 6 sau 7 airbag-uri (în funcție de nivelul de echipare), dar mai ales cu cele 5 stele obținute la testele EuroNCAP.
Pentru testul nostru, plimbarea pe care o voi detalia imediat, am apelat la versiunea SsangYong Korando Style Plus, o echipare intermediară, cea mai bine vândută în România, motorizare pe benzină (GDI) de 1,5 litri, 163 CP și transmisie automată cu șase rapoarte (construită de japonezii de la Aisin). De menționat că exemplarul testat era în configurație 4×2, cu punte motoare față, însă pentru doritori există posibilitatea de a se opta pentru sistem 4×4. Pe lângă motorul încercat de noi, SsangYong are în portofoliul lui Korando și un diesel de 136 CP.
Prețul modelului aici de față, cu TVA inclus și vopseaua opțională de 490 euro, este de 20.070 euro. Deloc de neglijat dacă ținem cont că suita de dotări de confort și nu numai este departe de a fi ușor de trecut cu vederea. Pilot automat, sisteme intelegente de asistare a șoferului în timpul mersului, sistem multimedia cu ecran tactil de 8 inch, faruri și proiectoare cu tehnologie LED, scaune încălzite, volan încălzit, sistem automat de climatizare cu două zone. Practic, mai tot ce ai nevoie de la un automobil care ține și cu buzunarul tău.
Atracțiile de pe Valea Buzăului
Am scos la plimbare mașina asta cu gândul clar de a face o excursie de o zi din care să rămânem atât cu amintirea frumoasă a drumului, dar și cu ceva imagini spectaculoase în minte. După calcule deloc complicate, am concluzionat împreună cu Paraschiv (fotograful nostru) că un drum până în împrejurimile Buzăului ne poate oferi suficiente surprize.
Prima destinație a fost una deja celebră a turismului românesc, rezervația de vulcani noroioși. Practic, discutăm despre un perimetru de aproximativ 30 de hectare, situat între localitățile Berca și Scorțoasa și care a devenit „Rezervația naturală Vulcanii Noroioși”. Este împărțită în patru zone: La Fierbători, Beciu, iar cele mai cunoscute (și vizitate) sunt Pâclele Mari și Pâclele Mici. Ultimele două sunt bine organizate și întreținute, se vizitează oficial, iar accesul automobilelor este strict interzis. Personal aș recomanda peisajele de la Pâclele Mici, mai spectaculoase, consider, unde mai bine de 40 de cratere cu activitate pot fi vizitate la pas.
Korando, în căutarea unui vulcan noroios
Însă, misiunea pe care ne-am propus-o a fost să descoperim un crater vulcanic în afara rezervației, pe care să îl vizităm cu SsangYong Korando. Așa se face că am ajuns să profităm de garda bună la sol (187 mm) și am luat la cercetat dealurile din împrejurimi. Chiar și fără sistem de tracțiune integrală, Korando s-a descurcat onorabil pe macadam, iar după cum aveam să aflăm pe solul noroios, modul de tracțiune „Winter” te ajută suplimentar atunci când aderența devine precară.
Din vorbă în vorbă, mai cu un om de-al locului, mai cu un cioban izolat printre peisaje superbe, am descoperit un crater vizitabil cu mașina, destul de bine ascuns, numai bun pentru ședința noastră foto. În total, pe glob, sunt cunoscuți în jur de 1.100 de vulcani noroioși activi. Culmea, în Europa nu sunt foarte mulți, de suprafață (căci, da, dintre cei amintiți ca număr total, mulți sunt localizați sub ape), iar din acest punct de vedere zona de lângă Buzău este realmente specială.
Foarte pe scurt, erupțiile vulcanilor noroioși sunt cauzate de gaze de adâncime, uneori eliberate chiar și de la minus 3.000 de metri, care în drumul lor către scoarța terestră angrenează apă din pânza freatică și diferite tipuri de argilă mixându-le într-o materie noroioasă, de un gri caracteristic, care erupe prin zona unor cratere. Vulcanii activi sunt fascinanți de admirat, comunicând secundă cu secundă că miezul Terrei nu are liniște niciodată.
Observarea activității unui vulcan activ chiar din buza craterului este o șansă pe care mulți nu o conștientizează corect…
Erupțiile de sute, poate mii de ani, au modificat relieful cu forme spectaculoase, iar faptul că acea mixtură nu este tocmai fertilă face ca vegetația să lipsească. Așa s-au născute peisaje cu aspect selenear, precum cele ce pot fi admirate le Pâclele Mici (sau Mari, după caz).
Tabără de sculptură de la Măgura
După ce ne-am bucurat cum se cuvenea de spectacolul naturii, am mai făcut un ocol de vreo 30 de kilometri pentru a admira și un spectacol rezultat din talentul omului. Lângă un drum virajat, foarte plăcut de condus, se poate vizita tabăra de sculptură de la Măgura. Vreme de 16 ani, din 1970 și până în 1985, la Măgura s-a organizat o tabără de sculptură dedicată în principal elevilor, la inițiativa sculptorului Gheorghe Coman.
256 de sculpturi în piatră așteaptă cuminți la tabăra de la Măgura. Dacă și locul ar fi un pic mai îngrijit ar fi magnific!
An de an, 16 artiști au petrecut câte două luni pentru a-și transpune ideile plastice în realitate, în piatra extrasă din comuna Măgura. Au rezultat 256 de lucrări care au intrat în patrimoniul județului Buzău, iar peste ani, această tabără a devenit un important loc de pelerinaj pentru iubitorii de artă. L-am dus pe Korando și acolo, chiar dacă am prins doar ultimele raze de lumină ale unei zile pe care am ocupat-o, în mare parte, cu cercetarea locului perfect pentru fotografiile cu vulcani.
Confort, în primul rând
Așa aș putea concluziona că se poziționează noul Korando după o zi destul de lungă; drept un SUV confortabil. Trenul de rulare este destul de moale, amortizând corect și silențios imperfecțiunile drumului, iar direcția este ceva mai anesteziată, mai cu seamă bună pentru deplasările urbane enervante.
Exemplarul testat avea o configurație medie în materie de dotări opționale.
Consider că SsangYong a construit un automobil onest. Nu vrea să exceleze la vreun capitol în mod special, cât își dorește să ofere un pachet complet. Transmisia nu este pe cât de rapide sunt alte construcții de genul din zilele noastre, fiind mai cu seamă o soluție viabilă, decât ultra-modernă, iar atmosfera de la interior este de nivelul unui SUV din clasă, cu accente ușor prea opulente pe alocuri (ca de exemplu finisajul „piano black” supradimensionat de pe planșa de bord).
Cu ce n-am reușit să mă împac a fost sistemul de avertizare sonoră la părăsirea benzii, cam agresiv, iar faptul că drumurile pe care am rulat impuneau destule ocoliri de gropi și obstacole a generat un pic de stres din partea acestuia.
Trăgând linie, SsangYong Korando mi se pare un „individ” onest, care joacă toate cărțile pe față. Nu promite marea cu sarea, însă oferă suficient pentru a sta cu capul sus în 2020. Trebuie doar ca lumea să aibă curajul să treacă peste numele nu tocmai ușor de pronunțat, care mai are nevoie de ceva notorietate, și să încerce o întrevedere. S-ar putea ca după un „test drive” argumentele obiective să vină fix de la produs, nu de la vânzător.
