Americanii au un venerabil cult pentru Miata. În Europa i-au pus un nume mai rece, mai fără personalitate – MX-5. Chiar și așa, dacă nu ai cățel, colecție de copii, bagaje de plecat pe lună sau purcel, e printre cele mai tentante mașini pe care să-ți dai banii.
Serios? Serios! Da, vorbesc și cu tine, bogatule. Pentru că Mazda MX-5 însumează o serie de calități care au tentat încă de la începuturile automobilului sport. Sec, pe hârtie, înșirate matematic, datele-i tehnice nu impresionează. Nu că 160 CP nu ar fi mulți, dar ai acum pe piață automobile de familie care ajung să depășească bine pragul de 200 CP. Da, dar nu despre asta este vorba la un MX-5.
Echilibru și raționament, asta pare să fi rămas filosofia echipelor care au dezvoltat de-a lungul timpului cele patru generații de Mazda Miata (permiteți-mi să-i spun pe numele de alint!). Motor relativ mic, aspirat, care să poată urca repede în ture, gabarit redus, greutate mică, punte motoare spate (adică soluția de organizare clasică, cu motorul în față, în termeni de specialitate) și o manevrabilitate care să pluseze la capitolul ținută de drum.
Pare atât de simplu și totuși sunt destui de puțini cei care mai reușesc să o facă așa cum trebuie. Iar dintre cei care încă mai pot, Mazda se distinge prin faptul că ține prețurile sub control, o Miata putând fi achiziționată în Europa cu aproximativ 25 30.000 euro, în vreme ce în Statele Unite ale Americii este chiar mai ieftină.
Mister mare cum de le place amatorilor ălora de gogoși și burrito, de americani, o mașină ce pare breloc de chei pentru un posesor de pick-up cu punte spate dublă, nu? Ei bine, după primii kilometri într-un MX-5 îți dai seama că nu e chiar atât de greu de înțeles.
La soare te puteai uita…
Ei, dar și la Miata, nu e chiar ca-n basme. Doar că ea este frumoasă cu adevărat. Bine, știu că frumusețea este relativă, dar încă îl mai aștept pe primul nemulțumit de formele-i sexi. Doar că nu a fost mereu așa, generațiile anterioare fiind, mai degrabă, rătuște urâte. Uneori chiar foarte urâțele. Numai că în cazul lor părea o chestie oarecum culinară. Dacă te duci la un restaurant chinezesc nu o să te intereseze cum arăta rața înainte să ajungă pe foc, ci doar să fie gustoasă.
Nu conta cât de bine sau de rău arăta, Miata trebuia să aplice zâmbete fabuloase pe chipurile celor doi ocupanți. Și asta a știut mereu să facă. Dar ceva s-a schimbat înaintea celei de-a patra generații. Pe de o parte Mazda a început să acorde o importanță din ce în ce mai mare designului. Apoi, pentru că modelul era dezvoltat într-un soi de joint-venture cu grupul FIAT, se știa că va avea o soră geamănă, Alfa Romeo.
Păi ce frică mai mare poți avea, ca designer, când știi că va trebui să concurezi cu o Alfa. Doar că mrejele industriei auto au mutat proiectul dintre Alfa Romeo spre Fiat. MX-5 a ieșit frumoasă ca focul, iar reinterpretarea lui Fiat 124 a ieșit mai… clasică, așa, fiind nevoită să respecte liniile predecesorului. Practic, frica de Alfa Romeo a făcut-o pe Mazda MX-5 să fie o capodoperă de design modern.
La volan nu ai nimic de reproșat. În 3-4 secunde dai plafonul jos, manual, old school, mai repede decât ar putea s-o facă orice sistem hidraulic din lume. Pac! Habitaclul este relativ în- grămădit, dar îți poți găsi loc bun în el până pe la 1,90 m. Scaunul are o formă ergonomică bine studiată, primitor pentru senzațiile ce vor urma, iar tot aranjamentul interior este oarecum spartan, dar cu elemente moderniste și materiale finisate atent (chiar dacă este un festival de plastic pe acolo).
Pornești și dai bice motorului de 2 litri și 160 CP. La prima schimbare de treaptă te îndrăgostești iremediabil de timoneria fabuloasă. Cursă scurtă, levier minuscul, de zici că te joci cu un joystick la calculator. Direcția e fermă, ar fi putut fi un pic mai tare, dar este precisă și asta contează atunci când te pui pe desenat serpentine și viraje ample.
Poziția este joasă, cum numai pe la supercar-uri mai găsești, iar asta contribuie la coborârea centrului de greutate. Și apropos de greutate, „hardughia” are doar 1.075 kg, iar cuplului motor deloc impresionant de 200 Nm (la 4.600 rot/min), îi convine la nebunie asta. Dar, să fie clar, Miata nu este gândită să te lase fără replică, ci să te facă să te bucuri ca un copilaș care primește un cadou perfect. Și are marele avantaj că nu îți trebuie mari deprinderi de pilotaj ca să o ții corect pe drum, marea majoritate a reacțiilor ei fiind perfect previzibile. Ce să mai, la capitolul ținută de drum stă impecabil. Și de aia povestea ei a virat de mult spre legendă, startul fiind dat chiar de americani, care, altfel, nu prea înțeleg mașinile sport fără sute și sute de CP.
Bine, mă, dar chiar să nu aibă un defect? Dă-o-n acolo de treabă! Ba cum nu, că doar nimeni nu e perfect. Chiar dacă merge ceas și m-am gândit mult dacă nu cumva surioara ei de doar 1,5 litri (131 CP) nu e chiar mai distractivă (și o spun în cunoștință de cauză, pentru că am avut plăcerea să interacționez și cu ea), strict pentru anumite momente ale conviețuirii, mai nebune, parcă ar fi loc de un cuplu mai mare. Cât să fie și ea „tail happy” din când în când, să-ți amintească de vremurile în care mașinile nu erau chiar atât de mașinuțe pe cât sunt cele moderne, înțesate cu electronică grefată de la sateliții primitivi.
Acum, e limpede care sunt motivele care au condus la peste 1.000.000 de Miata vândute? Sau de ce acest samurai minion are strânse de-a lungul carierei aproape 300 de premii de tot felul în toată lumea? Nu sunt multe mașini pentru care aș direcționa cu toată deschiderea pe cineva către un concesionar auto; din simplul motiv că oamenii sunt pretențioși, iar o recomandare prea entuziastă poate stârni suspiciuni, dar Miata este excepție. Omule, dacă îți permiți o jucărie, o mașină de week-end sau oricum ai vrea să-i spui, dar nu vrei să cheltui foarte, foarte mult, nu sta pe gânduri. Mergi exact acolo de unde încep mașinile sport!
Mazda MX-5 RF
RF-ul este sora mai elegantă a modelului Mazda MX- 5. Soft-top-ul manual a fost înlocuit cu un hard-top electric, ce se acționează în 13 secunde cu o simplitate uimitoare, pentru a dezveli o superbă caroserie de tip targa. Apropo, acronimul RF înseamnă Retractable Fastback. Indiferent de unde o privești, capotată sau nu, MX-5 RF este o mașină frumoasă. Lucrurile devin mai puțin roz atunci când ne instalăm la volan. Dacă un MX-5 normal este mic, senzația de claustrofobie este parcă mai accentuată în RF. Cei care au o înălțime peste 1.85 vor avea ceva probleme cu poziția la volan. Aceleași motoare, de 1.5 și 2.0 litri (131 și 160 CP) sunt disponbile și pentru RF, iar opțional se poate alege acum o cutie de viteze automată pentru motorizarea de 2.0 litri.
