Test Alfa Romeo 155: Cum să te îndrăgostești

Italience, odată ce le-ai picat în mreje, nu le mai scapi. Iar de așa o pasiune te lepezi cu greu sau deloc. Chiar și de un 155, acestă sumă de linii brute privite la fix, te atașezi (aparent) inexplicabil. Să vedeți!

Am trecut de multe, multe ori pe lângă Alfe 155 pe stradă și de tot atâtea ori am rămas indiferent. Nu același lucru l-aș putea spune despre urmașele 156, 159 sau Giulia. Într-o zi am văzut acest 155, iar de atunci le caut cu privirea și le găsesc prea rar pentru a mă bucura cum trebuie. Cândva, Alfa Romeo strălucea cu adevărat!

Andrei Țentean, fericitul posesor al cheilor acestei mașini, mi-a explicat prima dată când am văzut-o că ar trebui să-i analizez bine spatele. Hei, am mai analizat eu spatele italiencelor, dar nici unul atât de colțuros, ca să zic așa. Trecând peste glumă, deși Alfa Romeo 155 pare doar o colecție de linii drepte, modul în care au fost distribuite de-a lungul siluetei sale este special! Iar eleronul pică cum nu multe o fac pe un sedan.

Cu atât mai mult la exemplarul de față, unul care s-a depărtat puțin de moștenirea de fabrică, în sensul că a căpătat odată cu procesul de restaurare o suspensie sport (garda la sol fiind micșorată) și un set de jante de la urmașa sa, 156. Noi suntem obișnuiți ca fratele mare să-i lase hainele moștenire fratelui mai mic, dar în cazul de față a fost taman invers. Iar combinația aceasta de culori, roșu nebun – auriu are un farmec aparte.

Dar de unde pasiunea asta de a restaura cu maximă migală o Alfa 155? Totul a plecat de la o nebunie de-a lui Andrei de a-și face o colecție mică de automobile care au alergat în anii de glorie ai BTCC, campionatul britanic de turisme. Aproape 200.000 de mii de exemplare au văzut lumina zilei de-a lungul producției, din 1992 și până în 1998, deci nu e chiar o raritate. Totuși, este o Alfa, una din anii în care acest nume avea greutate mare…

Alfa Romeo 155 DTM

Alfa Romeo 155 a fost prima mașină a casei care a trecut la o soluție cu punte motoare față, mai ieftină de produs și impusă de părintele FIAT, de la soluția constructivă cu propulsie. Fanii Alfa au strâmbat din nas, dar casa originară din Milano a ținut să respecte blazonul sportiv și a dezvoltat modele pentru seriile de turisme. Au bătut în Italia cu 155, normal, în Spania și chiar în BTCC, în Marea Britanie.

La ei acasă, în Germania, în poate cel mai tare campionat de turisme (DTM), Alfa Ro- meo a dus odată un monstru tehnologic: 155 V6 Ti DTM. Nume grele i-au văzut de prea multe ori spatele, dar cele mai importante au fost Mercedes Benz 190E 2.5-16 EVO II și BMW M3 Sport Evolution. În sezonul 1993, pilotul Alfa Corse, Nicola Larini, a câștigat 11 curse din totalul de 22 (Alfa are în total 38 de victorii în DTM). No comment! Iar titlul a poposit în vitrina Alfa Romeo, chiar pe terenul de joacă a titanilor germani. Sunetul Alfei 155 V6 Ti este iconic, fiind amintit de multe ori atunci când se vorbește de anii cei mai spectaculoși din DTM.

N-au fost mulți care să-i bată pe nemți, acasă. A făcut-o Alfa.

Andrei s-a inspirat însă din modelul cu care s-a alergat în BTCC, mai aproape de versiunea de serie. Exemplarul său este cu facelift, adică după 1995 și este mai lat și mai jos decât modelul pre-facelift, iar ecartamentul este, la rându-i, mărit. Sub capotă se găsește un motor de 2 litri, cu 16 supape, care produce 150 CP. De asemenea, sistemul de direcție a fost revizuit, pentru un răspuns mai bun și mai precis.

Alfa înseamnă zâmbet

Ca orice Alfa și 155-ul nostru este mofturos. Când ți-e lumea mai dragă scapă câte o lacrimă de fericire – adică îi mai curge lichid pe ici-colo. Practic, ședința noastră a depins la un moment dat de un astfel de moft, povestit de un Andrei amuzat de situație. Pentru că dacă ai o Alfa Romeo de rasă nici măcar nu te poți supăra când se mai strică puțin. E parte din farmecul ei! La fiecare plimbare prin oraș atrage priviri. Și nu e genul acela de frumusețe răpitoare, dar are un șarm incredibil. Sunetul metalic trimite la performanță, chiar dacă nu la una extremă. E fix o rețetă clasică, ce trebuie conservată cu maximă grijă!

Personal m-am îndrăgostit de tapițerie. Scaunele Recaro (care, apropos, au unul dintre cele mai spectaculoase panouri de control pentru toate reglajele ce pot fi făcute) au fost recondiționate după o broșură veche a compa- niei mamă, unde se găsea o poză cu un colorit asemănător. Dar nu vă imaginați că e ușor să găsești alcantara în culorile astea nebune. A fost provocator, dar rezultatul a meritat.

Sunt fanul noii Giulia. Chiar cred că lumea, în general, iar în particular cea auto, are nevoie de Alfa Romeo. Pentru că este cazul de mai mult frumos! Dar, un lucru mi-e clar. Ca să înțelegi corect prezentul acestei mărci, trebuie să dai câ- teva file înapoi. Sunt multe repere excepționale, dar iată că până și o (aparent!) banală 155 poate isca focul pasiunii. Și da, Andrei avea dreptate: fundul acesta are ceva aparte!