Puiul de Mercedes-Benz a prins aripi, acum într-o nouă generație, hiper-tehnologizată și cu destulă experiență pentru a se impune ca fiind matură. Clasa compactă încă mai generează vânzări importante, iar oamenii de la Stuttgart au tratat situația cu interes.
Mercedes-Benz Clasa A este într-un moment important, un schimb de generații care trebuie să pluseze la emulația creată de apariția modelului precedent. Nu e chiar un secret că primele două generații ale Clasei A au fost, mai degrabă, experimente. Abia cea de-a treia, nume de cod W176, a dovedit că există un rost pentru steaua în trei colțuri și în segmentul C, ba chiar a avut misiunea de a atrage tipologii de clienți noi, care nu se regăseau până atunci în celălalte modele Mercedes-Benz. Și a reușit.
Noua Clasă A merge pe o direcție de design pe care am mai văzut-o deja, un singur exemplu fiind noua generație CLS. Se pare că în birourile desenatorilor MB se pune mare preț pe design-ul minimalist, unul ce poate deveni atemporal destul de ușor. Raportat ca impact la momentul apariției, noul A este mult mai cuminte decât generația anterioară. Personal aș adăuga tușe de personalitate, elemente optice AMG, jante cu desen spectaculos și o culoare îndrăzneață. A-ul merită să primească detalii care să pluseze la capitolul impresie artistică.
Pentru că exact asta se întâmplă la interior, unde arhitectura bordului este îndrăzneață, chiar opulentă. Două ecrane digitale se întind pe jumătate din lățimea bordului, burdușind pasagerii cu informații. Rezoluția excelentă, faptul că răspund la comenzile tactile și că sunt flancate de aeratoare cu design futurist, contribuie la o atmosferă proaspătă, pentru mulți încântătoare.
Materialele folosite sunt bune, doar că sub finisajele cu accente premium se simte că optimizarea costurilor de construcția a împins și către compromisuri. E suficient să închizi portiera, iar sunetul înfundat te va lămuri imediat în acest sens.
Pasagerii de pe banchetă au loc suficient; nu excelent la nivelul genunchilor, cel puțin pentru un adult peste medie de înalt, dar în limita clasei. Portbagajul are o capacitate de 370 litri, mai mare decât la fratele pe care îl înlocuiește.
Mai avem nevoie și de Diesel
Cumva contra-curentului ce se creionează din ce în ce mai evident în Europa, am testat o versiune diesel – A 180 d. Cu origini franțuzești, unitatea este una care și-a dat deja, în multiple rânduri, concursul onestității și produce o putere maximă de 116 CP dintr-o cilindree de 1.461 cmc. 260 Nm sunt disponibili într-un interval relativ redus de turație, de la 1.750 la 2.500 rot/min, dar situația nu este deranjantă în practică.
Consumul mediu oficial este de doar 4,9 l/100 km, în timp ce emisiile se situează la valoarea de 126 g CO2/km.
Unele nemulțumiri pot fi stârnite de transmisia automată cu 7 trepte, care are momente de rătăcire, când este preferabil să se apeleze la schimbarea manuală a treptelor, prin intermediul clapetelor din spatele volanului.
Cei care mă cunosc bine, știu că nu sunt într-u totul de acord cu avântul tehnologic care este îndesat, uneori cu o încăpățânare greu de înțeles, în automobil. Sunt de acord cu tehnologia, în general, doar că pentru anumite clase de automobile, ea trebuie implementată la momentul potrivit, și nu neapărat, cât mai repede.
Să vedeți: noul A Class este o vitrină tehnologică, ba chiar poate comunica cu tine, dacă i te adresezi elegant, folosind expresia: Hey, Mercedes! (sistemul MBUX – Mercedes-Benz User Experience, practic un soi de ajutor care-ți răspunde instant comenzilor legate de sistemul de navigație, cel audio, climatizare, etc.).
Dar vă dau un singur exemplu de moment în care tehnologia parcă sprintează prea repede pe lângă șoferul modern. A-ul are un sistem inteligent de menținere a benzii de rulare, care intervine frânând roțile din interior, atunci când axul drumului (sau extremitatea benzii) sunt depășite.
Lăudabil, nu? Până la un punct da, adică fix până în punctul în care intervențiile acestuia, de multe ori total inutile, te scot din sărite. El poate fi decuplat, măcar atât, doar că senzația mea a fost că se mai putea lucra ceva la cizelarea algortimului său de funcționare.
Gata, mi-am împărtășit of-ul de după test drive…
În rest, noua Clasă A se mișcă bine, lăudabil chiar. Deși în versiunea de bază vine cu punte semi-rigidă în spate (cel puțin în cazul versiunii testate de noi), la pachet cu amortizoarele adaptive și jante de (măcar) 18 inch poate fi comandată o punte spate independentă (multilink), de preferat la un automobil cu pretenții premium.
Trecând peste micile rătăciri ale transmisiei, A 180 d s-a descurcat onorant, chiar și pe un drum pretențios, așa cum este Transalpina. Mi-e din ce în ce mai clar că lumea auto asistă la o aliniere în cazul ținutelor de drum, situație ce-i permite unui model să fie și hotărât pe viraje și prietenos cu pasagerii, deopotrivă. Noua Clasă A vine cu argumente ce-l recomandă a fi nucă tare pentru concurenți, iar tehnologiile de asistență de ultimă oră își au partea leului în această ecuație.