Apriția unei noi versiuni Nissan Leaf nu avea cum să nu ne stârnească interesul, așa că ne-am gândit la ceva inedit. Peste 350 km autonomie îți pot da curaj. Ca de exemplu, să mergi din București până-n Câmpulung Muscel doar pentru a mânca niște prăjituri foarte bune.

Nissan Leaf este unul dintre modelele care și-au câștigat un loc aparte în povestea EcoWheels. După mai multe întâlniri în diferite contexte, una cu tentă sportivă chiar, într-un alt material din numărul de față, iată că a venit și momentul unui pas înainte. Nissan a lansat un frate mai mare în gamă, botezat Leaf e+. Discutăm despre un motor mai puternic, mici modificări de aspect și tehnologie înglobată și – cel mai important – de o nouă versiune de baterie oferită.

Conform noilor standarde de testare, bateria de acumulatori oferită de Leaf e+, care are o capacitate de 62 kW, poate asigura o autonomie de până la 385 kilometri. Nu sună rău deloc! Și pentru că încă de la anunțul oficial am fost intrigați, la sosirea modelului la test am vrut să vedem cât de aproape de adevăr ne putem situa.

Aveam nevoie de o provocare interesantă, iar marele pofticios din mine nu a ratat momentul pentru a-și da în petic, culinar. La Câmpulung Muscel, la vreo 160-170 kilometri de București, o cofetărie-patiserie a căpătat aură deosebită în ultimii ani. Toți locuitorii simpaticului orășel te îmbie către locul devenit celebru, în chiar inima urbei, în timp ce notorietatea sa a devenit, fără glumă, națională.

Vorbim despre „Iepurașul”, o unitate cu laborator propriu, unde sunt folosite ingrediente naturale, de calitate și unde – așa cum îmi place mie să spun – frișca este dintr-aia cum se făcea odată, pe bune, nu la plic.

Așadar, aveam bazele unui scenariu perfect: un drum de aproape 350 kilometri, un automobil electric care jura că-i poate parcurge cu un singur „plin”, pofta mea notorie și mirajul vestitelor prăjituri „ale Iepurașului”.

Din start trebuie spus că am făcut tot posibilul să parcurgem itinerarul fără emoții. Adică ne-am dat silința, am circulat cu limite de viteză, am renunțat la confortul aerului condiționat și – iar foarte important – ne-am propus să scăpăm de sentimentul neplăcut de „range anxiety” (teama de limitările autonomiei unei baterii de acumulatori). Am ținut și un atu pe mânecă, în sensul că am stabilit de la început că pe drumul de retur, înainte de a lua la bani mărunți autostrada Pitești-București, puteam lua decizia de a încărca bateria (doar dacă s-ar fi dovedit că era necesar).

Tentația vitezei?

Noul Leaf e+ are un motor mai puternic, capabil să dezvolte un maxim de putere de 160 kW (217 CP și 340 Nm). Noua baterie, de 62 kW, contribuie la o masă totală mai mare cu aproximativ 150 kg comparativ cu versiunea (încă disponibilă și mai accesibilă financiar) de 40 kW. La capitolul agilitate, Leaf e+ a câștigat o secundă în cazul sprintului 0 – 100 km/h (7,3 s), dar interesul EcoWheels a fost legat în totalitate de autonomie.

Tocmai de aceea am fost nevoiți să ignorăm tentația vitezei pe autostaradă și să rulăm constant cu o medie cuprinsă între 90 și 100 km/h. Pare simplu, dar aglomerația peste valorile obișnuite de trafic a dat bătăi de cap, pentru că oricât am încercat să mențin un ritm mediu și să accelerez progresim în cazul depășirilor ce nu puteau fi evitate, excesele de personalitate ale colegilor de trafic din spate (adică flash-uri, claxoane și diferite alte semne neortodoxe) m-au constrâns să mai abuzez din când în când, mai mult decât mi-aș fi dorit, pedala de accelerație.

Ținta a fost să nu depășim pe termen lung viteza de 100 km/h. Știu că este o valoare mai mică decât cele uzuale pe autostradă, dar am ales acest nivel în contextul unor deplasări pe restul drumurilor extraurbane din țară. Pentru foarte scurte perioade de timp m-am adăpostit la aspirația unor ansambluri cap tractor cu semiremorcă, dar nu cred că „economia” realizată a fost una demnă de luat serios în calcul. La momentul ieșirii din București (plecarea s-a produs de la doar 2-3 kilometri de autostradă) bateria era încărcată în proporție de 96%, iar autonomia afișată de către computerul de bord era de 357 km.

Cu ritmul despre care am amintit, am parcat în Câmpulung Muscel, chiar în fața cofetăriei Iepurașul, după mai bine de 170 kilometri (au fost mici ocoluri pentru ședința foto), cu următoarea situație: 52% baterie și 202 kilometri încă disponibili. Premise numai bune, din moment ce drumul de întoarcere, cel puțin până la Pitești, avea să se desfășoare în ușoară coborâre (deci, automat, consumul de energie avea să fie favorizat).

După ce împreună cu Dragoș am gustat din bunătățile care ne-au motivat să mergem fără aer condiționat, doar la mila geamurilor „crăpate” pentru a ventila habitaclul, am făcut cale întoarsă. Am resetat jurnalierul după ședința foto, exact când am plecat din fața cofetăriei. Am activat modul e-Pedal, cel care-ți permite să conduci doar folosind pedala de accelerației, frânând automobilul la ridicarea piciorului (în continuare cred că decelerarea ar fi trebuit să se facă progresiv, mai puțin incisiv în faza inițială) și duși am fost.

Deși am ajuns la autostradă în jurul orei 16, unde am dat de o frumusețe de semi-ambuteiaj, asta nu a afectat cu nimic autonomia. Oricum, de la Câmpulung până la Pitești, coborând și protejând cât s-a putut bateria, am consumat doar vreo 20 km din totalul autonomiei, în ciuda faptului că au fost parcurși 60 km.

Am ajuns în București într-o situație mult peste ceea ce speram. Am parcat la sediul Nissan (aproape de ieșirea de pe A1, după cum am mai spus) la fix 159,9 km depărtare de Iepuraș. Leaf e+ a înregistrat un consum mediu de 14,7 kWh/100 km (mai mic și decât cel mediu oficial, de 18 kWh/100 km). Cele 11 procente de baterie rămase ar mai fi permis parcurgerea a 47 km, în ritmul zilei. Dacă i-am fi adăugat la cei 330 km parcurși în total, ne-am fi apropiat incredibil de mult de autonomia maximă declarată de Nissan (377 vs. 385). Asta nu se întâmplă foarte des.

Așadar, noul Leaf e+ își completează fratele, care va rămâne o versiune de luat în calcul pentru cei care nu sunt adepții călătoriilor prea lungi. Noua baterie permite, cu un ritm calculat, drumuri chiar și de peste 350 km. Iar eu am învățat o chestie importantă. Teama de limitările vehiculului electric („range anxiety”) poate fi potolită foarte repede cu ajutorul tentației unei prăjituri bune.