Kodiaq RS este cea mai puternică și plină de nerv versiune din gama propusă de Škoda. Am ales un mod inedit de a-i măsura forțele, punându-l umăr la umăr cu un „Moș Martin” de statura sa.

Numai eu știu cât de mult mi-am dorit să se întâmple asta. Să mergem după ursuleți, iar aceștia să aibă curajul să „iasă la poză”. Au fost două chestii care mi-au revenit ciclic în minte pe parcursul celor două zile de excursie-drumeție. Primul era întâiul contact pe care 4x4Wheels l-a avut cu ceea ce urma să devină primul SUV din istoria mărcii din Cehia. Se întâmpla la o prezentare statică a modelului, la care participase George, iar la pachet cu o copertă foarte bine primită a revistei noastre, mi-au rămas vorbele lui în minte: Răducule, Kodiaq o să rupă la vânzări.

Apoi, în deja desele noastre descinderi la prietenii noștri de la Băile Tușnad, am aflat despre existența unor observatoare pentru urși, deschise către public. Instant s-a născut gândul de a face o vizită acolo, cu un automobil pretabil, iar gândul fusese discutat tot cu George, de mai multe ori. Iată că, după încercări așternute de viață în calea noastră, am reușit. Am fost să ne vizităm una dintre comorile naturale ale patriei – ursul brun – cu un urs automobilistic. Căci nu se putea o potrivire mai bună de atât: Kodiaq în vizită la Moș Martin.

Numele SUV-ului Škoda se trage de la cel al ursului Kodiak, o subspecie a ursului brun care sălășluiește în arhipelagul Kodiak, din Alaska. A fost recunoscută cu o varietate de sine stătătoare în anul 1896, iar denumirea științifică primită este „ursus arctos middendorffi”. Izolarea ca specia într-o zonă ce păstrează un puternic aer de sălbăticie și faptul că existe rezerve considerabile de hrană, cumulat cu un control strict al vânătorii, face ca populația subspeciei Kodiak să fie considerabilă. Din punct de vedere al gabaritului, ursul Kodiaq poate ajunge până la 5-600 kilograme, iar ridicat de la sol, cu labele în aer, poate ajunge la o înălțime de 3 metri.

Un Kodiak de la Škoda

Punând toate informațiile cap la cap, nu e greu de imaginat de ce oamenii responsabili de organizarea modelelor constructorului au decis să se inspire de la numele Kodiak și au ales să boteze SUV-ul cu un mic artificiu de ortografie – Kodiaq. Vordim despre un SUV masiv, de 4.699 mm și 1.913 kg la gol, care poate fi configurat într-o versiune cu un al treilea rând de scaune, deci poate găzdui până la șapte pasageri. Chiar și în acest aranjament, ar rămâne un volum util pentru bagaje de 230 litri, în portbagaj. Nu e mult, dar pentru o excursie la munte este loc de șapte rucsaci pentru temerari.

În situația în care cele două locuri din portbagaj rămân „pliate”, volumul util de încărcare variază între 520 și 715 litri, în funcție de poziția spătarului banchetei, care poate fi reglat în unghiuri diferite pe verticală, dar și de spațiile de depozitare de sub planșeul portbagajului. Așadar, Kodiaq se poate lăuda, mândri, chiar, cu o versatilitate sporită, spațiul de pe banchetă, de exemplu, fiind mai mult decât generos.

În ceea ce-i privește pe pasagerii din față, aceștia vor fi alintați de scaune sport, cu susținere laterală bună, cu ornamente ce amintesc de fibra de carbon, logo-uri RS și cusături contrastante pentru tapițerie. La capitolul artificii interesante, totodată utile, aș aminte de sistemul de protejate a canturilor portierelor, la deschidere, care se activează automat în momentul în care acestea sunt acționate, de racleta pentru degivrare poziționată în fereastra rezervorului de combustibil (o „marcă înregistrată” Škoda, deja) dar și de cele două umbrele pentru care a fost prevăzut câte un spațiu de depozitare în portierele față (asta are un puternic aer Rolls-Royce, după cum pasionații de automobile și-ar da seama instant).

Dacă ai pasageri copii, așa cum a fost cazul în excursia noastră, aceștia se vor bucura în mod deosebit de trapa panoramică cu dimensiuni considerabile. Marea bilă albă este că se și poate deschide, nu este fixă precum în cazul altor modele. Minunat artificiu pentru plimbări la pas pe drumuri forestiere!

Șoferul se va bucura de o poziție foarte bună la volan, dar și de multitudinea de variante de configurare a „cockpit-ului digital”, practic un mare ecran care ocupă toată zona în care eram obișnuiți cu indicatoare clasice de bord și care poate afișa fie o hartă imensă, pentru navigare, fie felurite informații dispose ergonomic. Consola centrală este dominată de ecranul cu funcție touch al sistemului multimedia, cu grafică foarte bună și răspuns precis la comenzi.

Dar, ceea ce tentează cel mai mult de la volan, este modul în care se comportă la drum o Škoda RS. Aș clarifica încă de la început că deși vorbim despre un SUV sportiv, nu trebuie să pleci setat cu pretenții de automobil sport veritabil. Masa pe care o cari cu tine este destul de mare, iar centrul de greutate destul de ridicat. Față de alte modele de genul, Kodiaq RS este mai dinamic, dar și fizica are limitele ei, ca să spun așa.

Trenul de rulare este setat pentru a oferi confort, în primul rând, însă se achită cu brio de sarcini atunci când șoferul dorește o interacțiune mai bărbătească. Direcția are un răspuns bun, oferă feedback corect, însă nu este pe cât de tare te-ai aștepta de la un model cu emblemă sportivă. Transmisia cu dublu ambreiaj și șapte trepte de viteză, deja clasica serie DSG a grupului VAG, funcționează lin, cu schimbări rapide de treaptă și oferă chiar posibilitatea acționării manuale de pe volan.

Motorizarea de 2 litri și 239 CP, diesel, asigură resurse importante de cuplu motor (500 Nm, între 1.750 și 2.500 rot/min). Ele vor fi utile în cazul manevrelor rapide, pentru depășiri din scurt sau abordarea unor situații aproape de limită în teren semi-accidentat. La drept vorbind, nu cred că se așteaptă nimeni la sportivitate pură de la un SUV care, încărcat, depășește greutatea de 2 tone. E mai complicat să cobori spre o altă motorizare, după ce te dai jos din RS, chiar și atunci când nu ești o fire sportivă de fel. Pentru că cei 239 CP îți intră repede pe sub piele. Sistemul inteligent de tracțiune integrală este arhi-suficient pentru cât îți permit caracteristicile constructive ale lui Kodiaq (unghiuri de atac, degajare, gardă la sol) să te abați de pe drumuri civilizate.

În așteptarea unei scene de poveste

Acum doi ani, fotograful maghiar Bence Máté, artist peisagist, specialist în observarea animalelor sălbatice și deținător al unui premiu de prestigiu – Wildlife Photographer of the Year (obținut în 2010), reușea să construiască în imediata vecinătate a localității Tușnad Băi un observator pentru admirarea urșilor. Pornit din pasiunea sa pentru fotografie, s-a dovedit un gând de succes și din punct de vedere turistic, iar locul a intrat astfel într-un circuit deschis către public.

Într-o poiană superbă, perfectă pentru a observa animalele, a fost construită o cabană mică din lemn, cu două ferestre mari pe care a fost aplicată o folie specială pentru a nu permite observarea din exterior a celor care se află înăuntru. Cel care se îngrijește de observator a făcut un obicei din a poziționa zilnic mâncare în acea poiană, iar urșii din zonă au început să vină zi de zi pentru a-și completa dieta cu grăunțe de porumb și alte cele.

De obicei sosesc la ospăț cupă ora 17, puțin înainte de amurg. Pentru a asista la spectacolul naturii, turiștii trebuie să vină la observator cam cu 2 ore înainte, minim. În liniște totală, pentru a nu speria animalele, de pe scaunele aranjate ca la teatru și – dacă se dorește – îmbiați de o pălincă veritabilă, de-a locului, privitorii se anjagează într-o vânătoare de timp. Secundele se scurg mult mai greu când privești în gol poiana și te aștepți ca din orice punct să apară Martin, iar odată venit, parcă se scurg mult mai repede.

În ziua în care am fost noi a ieșit la masă un singur exemplar, un mascul de aproximativ 5-6 ani, care frecventează observatorul de vreo 2 ani. Gazda noastră ne-a povestit că spre deosebire de primele sale descinderi acolo, este considerabil mai împlinit fizic. M-a surprins blana impecabilă și cât de frumos putea să fie! O imagine diametral opusă de cea a urșilor observați în captivitate (la grădini zoologice sau ținuți prizonieri pentru poze, de exemplu).

Aici am vrut să ajung, la faptul că deși le intri cumva în viață, discret, ce-i drept, o faci cu un rost. Urșii care s-au obișnuit să ia câte o masă zilnică la observator nu mai sunt tentați să coboare în zona locuită de oameni și arată și mai bine din punct de vedere fizic, având acces la mai multă hrană. Dar, mai important de orice, pot fi argumentul suprem pentru cei care vin să-i admire că natura este excepțional de frumoasă și că trebuie să avem infinit mai multă grijă de ea decât avem acum!

La doar un an distanță, mânați de succesul proiectului, temerarii au mai inaugurat un observator în zona Lacului Sfânta Ana, care are o capacitate de 40 de persoane. Mulți fac un circuit și le vizitează pe ambele. Prețul unei asemenea aventuri este de 130 lei de persoană, iar în cazul – puțin probabil – în care ursul nu apare, suma este restituită integral. Rezervările se pot face pe site-ul www.observatordeursi.ro și vă recomand din suflet să luați în considerare experiența.

În zilele de toamnă, când jirul căzut din fagi se găsește din abundență, urșii au zile când ignoră bunătățile din zona observatorului. Vara, în schimb, când au mai puține variante de meniu, vin mai des. Recordul observatorului de la Băile Tușnad a fost de 17 exemplare diferite care l-au vizitat în aceeași zi.