Am vrut să ne legăm de o ocazie ceva mai specială pentru a avea un prim test local cu proaspătul Volkswagen Touareg. Iar ea s-a ivit inspirat, un concurs de triatlon organizat de prietenii noștri de la Tușnad Băi. Competițiile de genul atrag la start și oameni de un anumit statut social, adică fix acei clienți pentru care este croit SUV-ul din Wolfsburg.
Stăteam și mă gândeam, când la festivitatea de premiere ploua tare, tare… cât de fericiți sunt oamenii ăia care, cu doar câteva zeci de minute în urmă erau la limita rezistenței fizice. Satisfacția lor era enormă, indiferent de locul ocupat la final. Așa se încheia Triatlonul Exterra de la Lacul Sfanta Ana, cu unii felicitați de picăturile mari de ploaie și cu mine pitit la bordul noului Volkswagen Touareg. Cumva, ca o paralelă, tot de satisfacție a fost vorba mereu și în cazul clienților acestui model, iar noul venit are o potecă solidă trasată de predecesorii săi.
Touareg nu mai este un SUV oarecare, ci odată cu noua generație s-a metamorfozat într-un automobil de lux. Direcția a fost clară și a fost și recunoscută, iar de la primul contact vizual cu imaginile oficiale puteai observa că o grilă a radiatorului importată direct din gusturile americanilor, opulentă și impozantă, poate fi prima mutare într-un joc de șah al luxului.
Ia ceva timp să te obișnuiești cu noul limbaj de design, mai ales dacă faci o paralelă cu modelul pe care îl înlocuiește, iar asta, culmea, în cazul VW, unde uneori trecerea de la o generație la alta a unui model părea doar un simplu facelift. S-a lucrat cu grijă la noua generație și se vede că inginerii proiectanți au dat dovadă de multă deschidere la nou.
Se observă cel mai bine la interior, unde selecția excelentă de materiale și conceptul de habitaclu hiper-tehnologizat te așează într-un prezent foarte futurist, să-i spunem așa. Spațiul este arhi-suficient, enorm pe alocuri, iar în portbagaj încăp bagaje cu un volum maxim de 810 litri. Logic, cu bancheta rabatată ajungi să fii un aproape-șofer de utilitară.
Frapează ecranul central, cel puțin în versiunea sa opțională de 38,1 cm. E ca și cum ai avea fix un laptop „zidit” în bord. Mai toate funcțiile mașinii, adiacente, nu de conducere, sunt grupate în acest sistem multimedia, cu posibilitatea comandării tactile. Pentru foarte mulți este wow. Dar cum se vor simți clienții mai… clasici, oare?
Personal, prefer soluțiile în care există echilibru mai bun între comenzi virtuale și unele fizice. Dar trebuie să-mi scot cu onor pălăria pentru nivelul de tehnologizare pe care cei de la Volkswagen au considerat că este cazul să îl implementeze pe Touareg cel proaspăt.
Motorizarea de care am profitat cu zâmbetul pe buze este un V6 diesel de 3 litri și 286 CP. De ce am amintit de zâmbet? Păi, pentru că în timp ce foarte mulți s-au trezit deontologi peste noapte și fug de motorină mai abitir decât dracul de tămâie, VW își asumă greșeli ale trecutului, fără a băga capul în pământ ca struțul și merge mai departe. Iar acest motor este un exemplu excelent că Diesel-urile mai merită șanse .
O singură zi pe an
La începutul anului porneam oarecum spre necunoscut și împreună cu același Bogdan Paraschiv la butoane și aparate foto plecam spre Băile Tușnad, pentru o competiție de atelaje trase de câini (materialul a apărut tot în această publicație, în numărul de februarie). Aveam un număr de telefon; atât. La celălalt capăt al firului mă aștepta Zsolt Butyka, organizatorul, un om plin de energie și de atenție la nevoile și posibilitățile comunității din zonă.
După ce am petrecut două zile extraordinare, ne-am despărțit cu promisiunea că vom reveni în luna iulie, la triatlonul organizat de el și de echipa sa. Așa se face că am avut motivul perfect pentru a-l scoate pe Touareg la plimbare într-un peisaj feeric.
Pentru că despre asta îmi vine să amintesc în primul rând, despre locul de desfășurare al acestei competiții, prin păduri și pe niște platouri care îți aminteau metru cu metru cât de frumoasă este România. Iar proba de înot, ei bine, aceasta chiar are o poveste deosebită.
Cu o secțiune dedicată copiilor, presupune o distanță de 50 metri pentru ei, în timp ce adulții au de parcurs 1.200 metri. Locul de desfășurare: Lacul Sfânta Ana. Format în craterul unui vulcan, lacul este plasat într-un peisaj feeric, asemenea celor de care aminteam anterior. De puțin timp, autoritățile au luat hotărârea ca pentru a proteja flora și fauna, înotul trebuie interzis în lac. O singură zi pe an face excepție – cea în care se organizează triatlonul „Saint Ana Lake Exterra Trathlon” pe numele său internațional. După cum spuneam, o ocazie specială pentru un eveniment special.
Ediția 2018 a adus la start 27 de copii și 217 concurenți adulți (unii dintre ei grupați în 33 de echipe). Pe lângă proba de înot, cea care dădea startul, urma una de mountain bike (ciclism montan), care se întindea pe 1,2 km pentru cei mici și 23 km pentru cei mai mari, iar finalul era reprezentat de o alergare de 200 m, respectiv 6 km.
Mi-a plăcut atmosfera prietenească, extrem de degajată în care s-a desfășurat tot evenimentul. Este genul acela de concurs în care te oprești din instinct să vezi dacă cineva are probleme urmând ca abia mai apoi să te gândești la timpul sau poziția ta din cursă.
Evenimentul este organizat pentru a aduce un plus de imagine regiunii, la fel cum este și concursul de atelaje trase de câini. Pentru cei care vin prima dată, locul de desfășurare este surprinzător, iar bunul mers al concursului reprezintă certitudinea revenirii la edițiile următoare. Și foarte important, este imposibil să pleci fără a lega noi prietenii frumoase.
Nu am observat ambiții inutile și asta mi-a plăcut enorm, chiar dacă unii au fost foarte rapizi, iar alții foarte lenți. Să te înhami la o așa o misiune este deja un război câștigat cu mintea și trupul tău. Să o și duci la sfârșit e deja alt nivel. Totul se va sărbători cu bere bună, de-a locului și cu un tradițional gulyas. Păi, cum altfel?
Partenerii întrecerii sunt Apemin Tușnad, Madwave, Băile Tușnad și împrejurimile – destinație ecoturistică, Agenția de turism ungară, RAD România, Hotelul Fortuna, Pensiunea Silver, Adventure Expert, Pro Sfânta Ana, Combridge, High Energy SIS, Covor Personalizat, pensiunea Szent Kristof, Pepsi și Bergenbier.
Touareg, cel bun la toate
La dus, după bine peste 300 km de la preluare, Touareg îmi afișa mândru o autonomie de vreo 800 km. După 588 km, pe drumul de întoarcere, mai aveam fix 600 km în tolbă. Excelent, ca și consumul ce s-a situat puțin sub valoare de 9 l/100 km.
Motorul diesel oferă resurse foarte bune, pe care transmisia automată cu 8 trepte le gestionează în general bine (cu ceva ambiguități la accelerările bruște). Fiți o idee mai îngăduitori dacă îi cereți un comportament sportiv mașinii. Aici e puțin de discutat. Pentru că nu este o problemă de resurse, ci de setup al suspensiei. Foarte, foarte confortabilă în general, în momentul unei exploatări ceva mai îndrăznețe, afișează un ruliu destul de pronunțat. Până la urmă discutăm despre aproximativ două tone, cocoțate destul de sus și distribuite într-un gabarit impozant.
Cu 2.738 euro poți achiziționa (și îți recomand să o faci!) pachetul Dinamic 1 (Air & Steering), care aduce suspensia pneumatică, cu reglare adaptivă (DCC) și sistem de direcție integrală. Că veni vorba, setările direcției sunt bune, cu un răspuns corect și mulțumitor oferit șoferului, în limita faptului că noul Touareg nu va fi preferatul celor care conduc eminamente sportiv.
Pentru că nu se vrea un sportiv, deși oferă un mod Sport de funcționare. Alternativele sunt: Eco, Confort, Normal, Individual, Offroad, Snow: Pentru escapadele de pe asfalt avem un pachet interesant, sistemul de tracțiune integrală 4MOTION într-o evoluție dedicată modelului. Însă nu se va ajunge la giubușlucuri prea mari, pentru că nici capacitățile de trecere și nici anvelopele din echiparea standard nu vor recomanda mașina pentru așa ceva. Garda la sol poate fi mărită cu 2,5 (mod Off-road) până la 7 cm (mod Special Off-road), pentru situații atipice, precum traversrea unui vad de până la 58 cm adâncime. Oricum ar fi, la drept vorbind, la felul în care arată noul Touareg, prea puțini îl vor abate de la drumul său dichisit, pentru a-l tortutura pe coclauri.
Tinovul Mohoș
La nici o aruncătură de băț de Lacul Sfânta Ana, de fapt chiar pe drumul spre lac, indicatoare vizibile te anunță că poți intra la Tinovul Mohoș. Acolo a ales să ne ducă și Lorand Butyka, cealaltă gazdă bună a noastră.
Tinovul Mohoș este, într-un limbaj de lemn, un lac acoperit cu turbă. Acolo, tot în craterul unui vulcan, s-a format un lac, cu mult mai întins decât Sfânta Ana. În momentul în care vulcanul unde s-a format Sfânta Ana a erupt, cenușa degajată s-a așezat și pe suprafața lacului mai mare, acoperind, practic, luciul apei. Discutăm despre o acțiune ce s-a petrecut acum mii de ani, iar stratul format este de câțiva metri grosime (până la 20).
Din loc în loc sunt vizibile câteva ochiuri de apă, dintre care două sunt vizitabile de turiști. Li se spune „ochiul dracului” pentru că apa plină de impurități este foarte închisă la culoare. Zona este mlăștinoasă, iar vizitarea se face pe podețe construite din lemn, pe urmele lăsate de urșii care vin des la scăldat în Timov. Suprafața rezervației este de 240 hectare, lacul-mlaștină fiind întins pe 80 dintre ele.
Locul este deosebit și din prisma florei dezvoltate, plante foarte rare putând fi admirate în mediul lor natural. Pinii, tot o specie rară (Pinus sylvestru – pin silvestru), par a fi subdezvoltați, însă așa le-a permis locul să se ajungă la maturitate. mesteacănul pitic, cel pufos, roua cerului sau bunbăcița sunt alte plante ce pot fi admirate în rezervație.
Cam așa s-a desfășurat escapada noastră cu noul Volkswagen Touareg, una din care toată lumea a avut de câștigat. Noi am mai descoperit încă un automobil foarte, foarte bun. Iar dacă mă uit că deja am început să-l zăresc din ce în ce mai des pe stradă, bag de seamă că aceasta este și părerea altora.
