O să lăsăm datele exacte și palmaresul pentru istorici. Această poveste care continuă neîntrerupt de aproape 70 de ani este despre familie și pasiune. Și despre mii, zeci de mii de ore petrecute în garaj, în căutarea a câtorva minute de viteză maximă și fericire. Iar căutarea merge mai departe.

Undeva la începutul anilor ’50, Laurenţiu Borbély, fost fotbalist înregistrat la clubul Atletic Cluj, face o schimbare importantă în cariera sportivă. Transformarea avea să-i marcheze viaţa cu un izvor nesecat de pasiune: domnul Borbély se apuca de motociclism şi intra, încet, în lumea sporturilor cu motor. Aşa începea o poveste de jumătate de secol în căutarea vitezei. Iar acum pasiunea este dusă mai departe, cu multă dragoste, de familie.

La început, vreme de aproape 20 de ani, Laurenţiu Borbély a pregătit în garajul din propria curte motociclete Rudge, Norton, BMW sau CZ pentru a concura. An de an, munca începea să-i fie răsplătită şi casa să se umple de trofee. Întâi, din lemn, ca nişte piese mari de şah, ca mărturie a unor vremuri de mult pierdute. Apoi din metal şi sticlă. Tot mai multe. Victoriile vin în special la categoria de 125 cmc, la viteză pe circuit. Tot în acelaşi garaj, Laurenţiu Borbély a pregătit şi o motocicletă Carpaţi care avea să-i aducă unui prieten titlul de Campion Naţional. Era o minunată confirmare a priceperii inginereşti.

La finalul anilor ’60 vin în România primele motociclete de curse autentice. Acestea surclasează net experimentele din garaje ale celorlalţi concurenţi. Aşa că domnul Borbély, acum în vârstă de peste 40 de ani, mai face o schimbare importantă. Intră în lumea automobilismului. Întâi cu un Renault 10, apoi cu un Renault 8 Gordini. Ultimul trofeu la motociclism este obţinut în 1969, la clasa 250 cmc, la Satu Mare. În acelaşi an obţine un prim podium în cursa de viteză în coastă de la Pârâul Rece. Chiar dacă trecuseră deja 20 de ani de experienţe pe două roţi, aventura abia începea.

Un BMW 2002 legendar

În 1971, polonezul Sobiesław Zasada câştiga cu un BMW 2002 ti cea mai importantă competiţie de raliuri a momentului, Campionatul European. În acelaşi an, cu ajutorul unui prieten, Laurenţiu Borbély reuşeşte să aducă din Germania de Vest un redutabil BMW 2002 ti Schnitzer, fabricat în 1968. La scurt timp vin şi primele victorii importante, aşa cum este locul 1 la general în Raliul Castanilor din 1972.

Pentru a fi competitiv, în 1974 schimbă motorul de 2002 cu unul nou, de 1.600 cmc, tot de la Schnitzer, dar de 210 CP şi cu un vârf impresionant de turaţii de 10.400 rot/min. Dar noul motor cedează şi în final Borbély se întoarce la propulsorul original. Iar în 1975 acesta îi aduce cel mai mare succes: devine campion naţional absolut de raliuri, cea mai importantă competiţie de motorsport din România. O cupă metalică mare, cilindrică, ce încă s-a mai păstrat, este mărturia acelei victorii extraordinare.

După momentele de bucurie, apare însă o mare problemă. În acea perioadă era imposibil să înmatriculezi un automobil din Europa de Vest în România comunistă. Laurenţiu Borbély circula cu numere de Germania. Adversarii solicită schimbarea regulamentului şi câştigă la limită, cu 3 voturi la 2, într-o comisie specială ACR. Din 1976, în Republica Socialistă România nu mai era posibil să concurezi în campionatele naţionale decât cu o maşină înmatriculată în Republica Socialistă România…

Răscumpărarea

Domnul Borbély, pentru a concura mai departe, a trebuit să ia o decizie dificilă. Donează modelul BMW statului român şi aşteaptă să fie scos la licitaţie. Aşteptarea avea să dureze aproape doi ani, timp în care maşina a zăcut uitată şi s-a deteriorat. Reuşeşte să o cumpere încă o dată, după o licitaţie disputată, care i-a crescut dureros preţul. Un rival urmărise şi el momentul licitaţiei şi încercase să-şi revendice maşina.

După alţi aproape doi ani de muncă, în 1979, BMW 2002 ti era din nou gata de start. De această dată intră în competiţiile de coastă şi viteză pe circuit. Ca o răzbunare, victoriile nu se lasă aşteptate. Prima importantă a fost un loc 1 la general în cursa de viteză pe circuit de la Oradea, chiar din 1979. Dar nu doar atât, modelul BMW avea să fie maşina de zi cu zi a domnului Borbély.

Formula Easter

Ziua era maistru îndrumător la Liceul de Transporturi din Cluj. Seara, până târziu în noapte, lucra în propriul garaj. Asta a făcut domnul Borbély în fiecare zi, fără oprire, de la prima motocicletă de curse pe care a pregătit-o.

În 1984, aproape de vârsta de 60 de ani, începe un nou proiect curajos, cu aceeaşi determinare ca întotdeauna. „Totul a început cu patru ţevi aşezate în curte”, îşi aminteşte Lorincz, fiul domnului Borbély, care avea să lucreze pentru prima dată alături de tatăl său. Cele patru ţevi erau baza şasiului. După alţi patru ani de muncă, de această dată împreună, monopostul de Formula Easter este gata.

Era vorba de un concept de automobil de curse creat special pentru blocul comunist, cu motoare de 1.300–1.700 cmc împrumutate de la Dacia, Fiat sau Lada, care se dovedea foarte popular în competiţiile de viteză în coastă. Provocările erau continue: „De multe ori, pentru că motoarele nu erau deloc fiabile, trebuia să le refacem după fiecare cursă”, povesteşte Lorincz. Munca în garaj nu se termina niciodată.

Tatăl şi fiul încep să participe împreună la cursele de coastă. Întâi tatăl merge cu monopostul de Formula Easter şi fiul cu BMW 2002 ti Schnitzer. Apoi maşinile îşi inversează piloţii. În 1994, fiul, Lorincz Borbély, are una dintre cele mai importante victorii din carieră. Este cursa de coastă de la Gutâi, care alinia la start o importantă participare internaţională. Lorincz urcă cu monopstul Formula Easter pe prima treaptă în clasamentul general, în faţa unei competiţii redutabile. O nouă cupă frumoasă, de ceramică, sporeşte colecţia deja foarte bogată a familiei.

Din nou raliuri

Concurenţii cu monoposturi Formula Easter dispar pe rând. Lorincz este ultimul care mai merge la coastă cu un astfel de model şi se luptă numai pentru clasamentul general. Anul 1998 este momentul unei noi schimbări. De această dată, fiul şi tatăl fac echipă împreună, într-o maşină de raliu. În cupa Ford Ka, una foarte disputată la acea vreme, obţin titlul de vicecampioni în primul an şi ocupă poziţia a 3-a în al doilea. Tot în 1999, participă cu Ford Ka la trei raliuri internaţionale, în Bulgaria, Iugoslavia şi Turcia.

Apoi tatăl se retrage şi fiul continuă mai departe aventura la raliuri. Cu Ford Ka şi apoi cu Citroën Saxo şi obţine mai multe podiumuri la clasă, din nou în faţa unor competitori despre care vorbeşte cu mare respect, amintind nume precum Vali Porcişteanu sau Alex Filip.

În loc de rămas bun

În 2008, domnul Borbély pierde cea mai grea luptă a sa, cu o boală gravă. Urmează unele dintre cele mai dificile momente pentru familie. În plus, criza financiară împinge sponsorii în afara lumii motorsportului. Aventura pe care Laurenţiu Borbély o începea într-un garaj cu aproape 60 de ani părea că se stinge încet. În acel an greu, Lorincz ia hotărârea care reporneşte totul: domnul Borbély avea să trăiască mai departe prin maşinile sale. Fiul îşi vinde maşina de raliu şi investeşte tot în restaurarea modelului BMW 2002 ti Schinitzer care a purtat familia prin atât de multe aventuri.

Laurențiu și Lorincz Borbély au lucrat împreună în propriul garaj, au concurat unul împotriva celuilalt și au făcut echipă de raliu împreună.

Încep iar serile şi nopţile petrecute în garaj. Mii de ore. Pas cu pas, maşina revine la viaţă. Lorincz respectă fiecare detaliu al maşinii originale. Autocolantul original Schnitzer de pe parbriz s-a păstrat. Un şoricel de pluş, nelipsit din maşină de când a fost adusă din Germania, a fost curăţat şi fixat iar de rollcage. Cel mai frumos detaliu? În anii ’70, în urma unui accident, tatăl a reparat maşina imperfect şi caroseria a rămas uşor strâmbă în spate, în zona portbagajului. Deşi fiul a făcut o restaurare completă, a păstrat acest detaliu subtil, ca o dovadă de autenticitate.

În anul 2014 vine prima răsplată. Lorincz participă pentru prima dată cu maşina restaurată la Sibiu Rally Challenge. De această dată, mama îi este copilot. Este unul dintre cele mai frumoase momente din carieră: „Toţi ştiau că venim şi aşteptau cu nerăbdare să ne vadă în Piaţa Mare din Sibiu”, îşi aminteşte cu mult drag fiul.

Nu doar familia, dar generaţii întregi de piloţi şi mecanici l-au avut din nou alături pe domnul Borbély prin maşina în care acesta a investit atât de multă pasiune. Lucrurile nu s-au oprit aici. Monopostul de Formula Easter a fost restaurat şi acum îşi aşteaptă un motor. În micul garaj, într-un dulap, sunt două carburatoare Weber şi alte componente.

Motorul original din BMW 2002 a fost montat într-o caroserie nouă de BMW ’02, construită identic cu originalul. Cu aceasta, Lorincz a prins ultimele etape de raliuri din campionatul naţional din 2018. La prima a terminat pe doi, iar pe ultimele două le-a câştigat. Un moment demn de o istorie atât de lungă şi frumoasă. Mai este şi o motocicletă BMW care este aproape gata.

Motorul Schnitzer de 1,6 litri, de 210 CP, cel distrus în 1974, este şi acesta restaurat şi caroseria originală de BMW 2002 aşteaptă să îl primească. Va deveni un automobil redutabil pentru cursele de coastă şi viteză pe circuit. Alte mii de ore de muncă, piesă cu piesă. „Orice bucată terminată este ca un nou născut”, îmi povesteşte Lorincz cu un zâmbet cald. Vor urma multe momente şi curse frumoase, noi regăsiri.

Domnul Borbély a început aventura lui în motorsport undeva în anii ’50 şi nu a murit niciodată. Maşinile lui au acum suflet. Şi sufletul lor este hrănit cu pasiune şi multă grijă într-un mic garaj din Cluj, de Lorincz. Aşa cum a făcut-o tatăl lui, zi de zi, aproape jumătate de secol. Căuta-rea minutelor de viteză şi fericire continuă.