SLS este un festival al automobilului, o ultimă redută mecanică în fața hibrizilor și a sunetelor de motor redate prin difuzoare. Un arc peste timp ce unește istoria tumultoasă a anilor ’50 cu tehnologia modernă.

E liniște. Sunt parcă într-un vis: în mijlocul unei păduri, la marginea șoselei care o străbate. Nu aud decât proprii pași făcuți pe asfaltul spălat de ploaie, încă ud. Un urlet ce nu pare a veni de la vreun animal cunoscut își face tot mai simțită prezența în vale. Îl aștept cu o nerăbdare greu de explicat. Ridic aparatul de fotografiat și-l îndrept din reflex către acul de păr care deschide pe urcare.

Aerul aproape înghețat e spart de vocea baritonului care-și cântă partitura în opt cilindri pe mă- sură ce urcă prin pădure.

Un ultim crescendo și o siluetă argintie își face apariția: o capotă lungă la capătul căreia se ridică brusc parbrizul, și pentru o clipă am impresia că văd una dintre mașinile de grand prix din copilăria veacului trecut, cu acele motoare 8 sau poate 12 în linie, se experimenta atunci, dar formele și viteza mă readuc rapid în prezent.

Virează brusc spre mine, dă veselă din coadă, și cu fața plantată pe proverbialele șine o rupe la fugă sus pe deal într-o fracțiune de secundă; previzibil, dar la fel de surprinzător precum rapidita- tea cu care se aruncă bătrânii în fața autobuzelor când vor traverseze.

În clipa în care a trecut de mine am avut un moment de claritate. Nu știu ce-au făcut nemții cu motorul ăsta dar, ce se aude nu e un urlet, este un fel de cântec primordial la care participă tot tribul strâns în jurul focului.

Istoria se repetă

Am același vis, dar sunt acum pe o fermecătoare alee de pământ bătătorită, străjuită de copaci înalți și niște felinare. Mai bine de un secol de tehnologie stă în fața mea cu ușile ridicate. Niște lumini de zi LED contrastează cu mirosul ierbii udate de ploaie și podul de lemn peste pârâul din apropiere.

Privesc admirativ și iau o pauză în gânduri încercând să cuprind evoluția de peste 100 de ani de la căruțe cu motoare experi- mentale la acest monument de tehnologie produs în serie. Și gândul mi se oprește la anul 1952 în care ia naștere faimosul Gullwing sub conducerea unui inginer împătimit al curselor, Rudolf Uhlenhaut. Primul 300 ce a purtat indicativul SL (Sport-Light). Un cadru tubular și soluția tehnică de a monta uși care se deschid în sus dădeau naștere unei legende… cu aspect utilitar.

Acel 300 SL care trece drept operă de artă este evoluția cu indicativul W198, dezvoltat cu gândul la piața americană la insistențele lui Max Hoffman, care a influențat destinul multor modele, dacă nu chiar mărci. Îmi trec rapid prin fața ochilor niște flash-uri cu victorii la Le Mans, apoi celebrul 300 SLR cu Sir Stirling Moss la volan și Denis Jenkins la dictare, terminând Mille Miglia în 10 ore și 7 minute în fața unui anume Juan Manuel Fangio cu o mașină similară, dacă numele vă spune ceva (10 ore jumătate – fără copilot).

SLR era practic o mașină de Formula 1 cu două locuri și motor cu injecție directă împrumutată de la un V12 folosit pe un avion Mes- serschmitt în cel de-al doilea război mondial. Nu știu cum arată Uhlenhaut, dar știți cum sunt visele: parcă îi văd în tonuri sepia silueta cu mâinile încrucișate, contemplând să-și facă o mașină de companie hibrid între SLR și Gullwing.
O face și, în cele din urmă, prototipul Uhlenhaut coupe avea să aibă o viteză maximă de 310 km/h. Legenda spune că aproape a surzit spre bătrânețe, iar probabil faptul că făcea naveta cu o mașină de curse cântărește mult în toată ecuația.

AMG

Tuner de casă oficial al Mercedes-Benz din anul 1990, AMG pri- mește undă verde pentru a construi integral prima mașină. Conceptul clasic de Grand Tourer confortabil este scos din discuție, iar SLS-ul este lansat în 2010.

Istoric, asta se întâmpla după ce în 2003 a fost pus în vânzare celebrul SLR construit de Mercedes împreună cu McLaren, care a avut spre sfârșitul carierei și o versiune produsă în doar 75 exemplare, denumită SLR 722 Stirling Moss.

„Un om, un motor” este moto-ul AMG, iar semnătura celui care asamblează fiecare unitate înnobilează aceste creații într-o lume tot mai acaparată de artificial, adăugându-le unicitate. Așadar, doi metri de capotă ascund cel mai puternic motor aspirat din lume (la momentul lansării): un V8 montat central în spatele axei față, cuplat printr-un cardan din fibră de carbon la cutia automată cu 7 trepte amplasată în spate. 563 de cai putere capabili să te ducă de la 0 la 100 km/h în 3,9 secunde.

Sărbătoare

Ai impresia copleșitoare că participi la un eveniment în plină des- fășurare. Un festival al simțurilor care începe cu muzica motorului, deși ușile tip fluture sunt o foarte bună introducere. Nu e dificil să ajungi înăuntru dar, îți trebuie ceva dexteritate să o faci grațios. Te așteaptă un interior aproape spartan după standarde moderne, însă acea simplitate aduce cu ea eleganță.

Spațiul restrâns alături de scaunele înguste și destul de ferme anunță răspicat invitația la un condus sportiv. Șasiul a fost construit din aliaj de aluminiu pentru a fi ușor și deosebit de rezistent, iar fermitatea lui se simte în orice moment. Mașina vorbește cu tine, iar suspensiile îți spun cu lux de amănunte tot ce întâlnesc, și nu e vorba mereu de povești cu drumuri line.

Poate că aluminiul nu are căldura lemnului, însă e la fel de eficient în a-ți răsfăța degetele atunci când ți le plimbi peste el.

La modul general, suspensia rigidă are o oarecare modularitate și, la denivelări specifice drumurilor românești, se comportă mai bine decât ai crede, subliniind astfel faptul că îl poți folosi drept GT dacă îți dorești cu adevărat. Un lucru să fie clar: SLS este un lup în haine de oaie care, dacă nu ești atent, te dă cu capul de tetieră când pleci de pe loc sau chiar de geamul lateral atunci când ești în mers.

Piesa de rezistență

Motoarele sunt specialitatea AMG. V8-ul de 6.208 cmc care echipează SLS trebuia să primească inițial niște modificări și reglaje dar, ajun- gându-se la schimbarea a peste 120 de repere, a primit un nou cod de producție, M159. Deși părerile diferă, se spune că, dintre toate instru- mentele muzicale, contrabasul se apropie cel mai mult de vocea umană.

Nu pot să spun decât că n-am întâlnit un motor care să vorbească și să cânte mai mult decât acesta. Uneori este copleșitor și intimidant, iar asta nu face decât să sporească întreaga experiență. Alteori, îndeosebi când selectezi modul C al cutiei, nu Sport sau Sport+, aproape că tace.

Cu roțile spate care împing un agregat cu motor central față este dificil să demolezi recorduri de accelerare de pe loc, deși la 3,9 secunde nu poate fi acuzat de lipsă de agilitate. Însă înțelegi cu adevărat proporțiile acestei realizări tehnologice între 100-200 km/h, care în condiții ideale durează în jur de 7,7 secunde. Fiind vorba de Mercedes-Benz, siguranța ocupă un rol principal, așadar există controlul tracțiunii reglabil, o armată de airbag-uri și mici încărcături cu explozibil care asigură deschiderea ușilor acestea atipice în cazul unui accident grav.

SLS-ul care ne-a răsfățat cu prezența, mai are bifat pe lista de opțiuni și sistemul audio special Bang & Olufsen cu sateliții săi ca niște mici sculpturi amplasate lângă montanți. Proprietarul recunoaște că oricât de fidelă ar fi reproducerea sunetelor, nimic nu se compară cu muzica motorului. Aprob, este o forță a naturii, nu doar un motor.

Iar micile rateuri calculate ce însoțesc retrogradările nu sunt altceva decât riff-uri. Și încă un mic detaliu despre proprietar: m-am bucurat cu adevărat că am găsit pneurile tocite pe margini, semn clar nu doar că înțelege mașina dar, se și bucură de ea. SLS a existat și într-o variantă Black Series dar, mai important de atât, a avut un frate electric cu mo- toare pentru fiecare roată. Începutul sfârșitului ar spune unii.

SLS este ultimul Mercedes-Benz echipat cu motor aspirat și a apărut la peste 50 de ani de la ultimul Gullwing. Este o culme pe care au atins-o cei care au patentat automobilul și sunt convins că va trece mult până la următoarea atât de bine definită.