După opt ani de luptă încăpățânată, doar să cauți să fii tot mai bun nu a mai fost suficient. Era nevoie de o revoluție și de un mare salt înainte. Aceasta este povestea echipei Bluestreamline a Universității Transilvania Brașov și a anului 2017.

Ceva incredibil se întâmplă în Brașov începând cu 2009. An de an, prima echipă de Formula Student din România, cea a Universității Transilvania din Brașov, vine cu un nou monopost, tot mai bun, într-o competiție internațională în care ceilalți se joacă cu bugete care depășesc și un milion de euro, fără să socotim motoare create special de constructori precum AMG. Și an de an, cu pasiune și sete de luptă, brașovenii strâng din dinți când motoarele cedează absurd în ultimul tur și plâng de fericire când fură miimile de secundă celor „cu motoare AMG”. Da, fericire, pentru că au reușit și câteva performanțe incredibile de-a lungul timpului.

Pe BlueSteamline îi descoperisem în 2016, pentru un articol în primul număr RacingWheels, într-o zi rece de noiembrie. Prima întâlnire a fost copleșitoare. Întâi am înțeles că Formula Student este o competiție completă, nu doar o simplă întrecere pe circuit. Cu mai multe probe diamice și statice, se urmărește ideea de creare a unui monopost de serie: business plan, promovare, design, performanțe. Și după ce m-au vrăjit cu poveștile despre munca lor colosală, în final aveam să primesc invitația neașteptată să testez monopostul. Tremuram de frig. Dar și de emoție.

Abia începusem să înțeleg câtă pasiune și câtă nopți pierdute sunt în spatele creației lor, când au zâmbit cu poftă de joacă: „Urcă-te și dă-i!”. Voiam să tratez monopostul ca pe un bibelou, îl respectam prea mult, dar el era taur dezlănțiut. Trei ture încordate la volanul BlueStreamline 2016 m-au făcut să uit de orice mașină sport pe care o condusesem. Vreodată! Eram într-un boild cu un raport de puțin peste 2 kg/CP, terito- riul unor monștri precum Bugatti Veyron.

Iată că un an mai târziu alergam iar grăbiți spre Brașov, pentru o nouă întâlnire cu echipa BlueStreamline. Urma să fiu unul dintre puținii norocoși care avea să conducă monopostul anului 2017, cel al unei transformări fără precedent în istoria echipei: primul cu elemente aerodinamice și cu motor cu sistem de supraalimentare. Era iar una din zilele prea friguroase de noiembrie și gerul parcă adăuga încă o dată la emoția întâlnirii. Scotoceam în minte amintirea primei experiențe de pilotaj ca pe un miros pierdut. Îmi propusesem două lucruri: să caut cu mai mult curaj limita pe circuit și să fiu pregătit să nu uit nicio clipă petrecută în spatele volanului.

Cu un raport de puțin peste 2 kg/CP monopostul de Formula Student intră pe teritoriul unor monştri precum Bugatti Veyron.

Când am ajuns, echipa era deja pe circuitul Ghimbav. Cu pretextul că trebuiau încălzite pneurile, BlueStreamline 2017 curegea jucăuș în derapaje controlate pe circuit, în fața noastră. Este incredibil cum cei aproape 100 CP (limi- tați din cauza restrictorului), îngrămădiți într-un pachet de puțin peste 200 kg, se lasă controlați așa de ușor. Acesta a fost primul lucru pe care l-am înțeles la a doua întâlnire: în mâinile unui pilot cu experiență, un monopost de Formula Student poate fi manevrabil ca un kart și rapid ca o motocicletă sport.

Diferențele față de monopostul precedent erau evidente de la prima privire: un spoiler față lipit de asfalt și un eleron de dimensiuni impersionante. Am încercat să povestim, să glumim, să ne bucurăm de amintirile comune frumoase, de reîntâlnire. Dar bestia care ne aștepta pe circuit îmi înghițea cuvintele. Priveam tătcut și așteptam.

Elementele aerodinamice nu doar înseamnă multă per- formanță sportivă, dar fac și perfromanța vizibilă. Foarte vizibilă! Dacă ar exista un concurs de frumusețe mecanică, minunea asta mică din Brașov ar fi pe podium de fiecare dată. Voiam la volan, dar nu voiam să-mi trădez nerăb- darea. Încercam să joc un aer calm și analatic, așa cum îmi imaginez că se așteaptă de la un ziarist competent. Și aștepatrea mi-a fost răsplătită.

ALTE TREI TURE, O NOUĂ REVELAȚIE

Cu forme care amintesc mai mult de Maradona în ultima perioadă a carierei, nu am chiar fizic de pilot. Gata! Intru greu, dar sunt în monopost. Casca îmi ascunde zâmbetul larg și nervos. Borboroseala pofticioasă a motorului mă izolează complet de ultimele instrucțiuni. Cine zicea că motoarele turbo nu sună colosal? Am plecat! Nu mă mai interesează decât să strâng volanul, să apăs accelerația și să las motorul să urle.

BlueStreamline nu accelerează, se năpustește. Cuplul motor e ireal și oriunde în turație. Pot să merg tot circuitul cu treapta a doua sau cu a cincea, nu contează. Doar că atunci când motorul începe să urle cu mai multă poftă, se declanșează o rachetă în spatele tău. Ascunsă sus în turații este o explozie de putere oferită de turbină. Nu știu dacă sunt la o viteză la care aerodinamica contează. Așa că acelerez. Mai mult. Și mai mult. Virajele se aruncă în fața mea. Frânez, glisez, păstrez controlul, dar intru prea tare în următorul viraj și mă pierd.

Apăs fârna cu putere și BlueStreamline 2017 se lipește de asfalt cu o promtidudine pe care eu nu am mai întâlnit-o. Nimic, niciun automobil condus pe stradă nu te poate pregăti de experiența unui monopost. Mai ales unul care te lovește cu un turbo dezlănțuit, cu motorul aruncat la turații înalte. Urmează trei ture pline de emoție, de încleștare, în care fiecare viraj a fost o provocare minunată. Și epuizantă.

Trebuie să fiu sincer. Nu sunt un mare pilot, sunt certat cu condiția fizică, nu cunoșteam cicuitul, nu știam distanțele de frânare și sunt mai mereu prea precaut. În mâinile mele BlueStreamline nu este decât întărâtat. În micile momente în care i-am permis să se dezlănțuiască, în scurtele clipe în care curgea pe trasa corectă, i-am intuit, însă, potenți- alul colosal. Perfromanțe de supercar au fost împachetate într-o mică minune mecanică de niște studenți încăpățânați să fie mai buni, și mai buni, și mai buni, an după an. Blu- eStreamline 2017 este tot ce promite imaginea lui aerodi- namică. Ba chiar mult mai mult!

ÎNCĂPĂȚÂNAȚI, PAS CU PAS, CURSĂ DUPĂ CURSĂ

Să construiești un monopost de Formula Student este o mare provocare. Să o faci în România este nebunie. Să mai și termini curse, ba chiar în prima parte a clasamentului, pare imposibil. Dacă n-ar fi BlueStreamline să dovdească contrariu. Soluția este atât de simplă, dar, în același timp, atât de difcilă. Totul este ascuns într-un singur cuvânt: perseverență.

Și asta este BlueStreamline, o poveste de perseverență nebună. În primul an, în 2009, când nimeni nu credea că ei sunt capabili să construiască un monopost, au ajuns la Sil- verstone după o muncă năpustită până în secunda plecării. Motorul nu a pornit, dar au punctat la probele statice și s-au întors cu și mai multă poftă de muncă. În 2010 moto- rul a pornit prima oară, dar nu au reușit să termine marea provocare – cursele de anduranță.

Anul următor, din nou Silverstone, arbitrii retrăgeau monopostul în ultimul tur al cursei de anduranță pentru un aparent incendiu. Cursa se termina în lacrimi, în pumni strânși până la disperare. Catalunya, 2011, a șasea provocare din scurta lor istorie. Dificultățile continuau. Înscriau în cursă, deloc promițător, cel mai greu monopost. Și atunci a venit surpriza – nu doar că au terminat anduranța, dar au reușit o perfromanță incredibilă, locul 4.

Acum, în fiecare an, brașovenii au în calendar cursele de la Silverstone și Catalunya. Probele de anduranță rămân dificile, dar sunt terminate constant. Clasări în prima partea a clasamentului nu mai sunt o provocare. Dar, o dată cu ei, au crescut și ceilalți. Impulsionați probabil și de faptul că echipa mică din România, care manâncă pufuleți și lucrează cu motoare împrumutate de pe motociclete vechi, le ține piept.

2017, ANUL REVOLUȚIEI

A trebuit să treacă nouă ani pentru ca echipa din Brașov să respecte promisiunea numelui – “streamline”. Aerodinamica înseamnă mai multă apăsare, dar și mai multă rezistență la înaintare și de aici nevoia firească pentru un motor turbo. De aceea, din totdeauna, cele două au fost gândite împreună. Întâi în vise, apoi în lungi dezbateri despre momentul potrivit pentru acest pas important și, în final, în 8 luni de muncă nebună și încercări.

Cumva, ideea unui sistem turbo a fost mereu în mintea încăpățânată a brașovenilor, dar nimic nu i-a pregătit pentru dezvoltarea propiu zisă. Asta pentru că dificultățile sunt multe – în primul rând conversia de la un motor cu aspirație, la unul turbo este după un concept propriu. Dacă în competiție, majoritatea utilizează turbină pe un motor monocilindru, ei au trebuit să lucreze cu un patru clindrii în linie împrumutat de la o motocicletă Honda CBR 600 RR.

2017 a fost momentul marii transformări. Este lăsat în urmă de o echipă de încăpăţânaţi cu multă poftă de reuşită. În 2018 se aniversează 10 ani de BlueStreamline.

Aceasta a adăugat la complexitate. Și ca provocarea să fie completă, totul trebuia împachetat cât mai compact, dar fără să se neglijeze răcirea. Au obținut o combinație rară, care se întâlnește mai degrabă în Formula 1 și mai puțin pe mașini de stradă – un motor turbo de mare turație, cu cuplu în orice moment. A mai fost însă și problema de fiabilitate…

Și 2017 a fost iar un sezon de început. Monopostul a fost iar gata în ultima zi și a rulat prima dată nu în România, ci la Silverstone. Dar, în cursa de anduranță, a cedat după o treime din distanță. Cu toate astea, cu performanțe foarte bune în celelalte probe, au terminat pe locul 27 din 127 de participanți. Cel mai bun rezultat de până acum. A urmat Catalunya. Nici atunci nu au terminat proba de anduranță, la jumătatea cursei, la schimbul de piloți, motorul a cedat. Iar. Însă au reușit o clasare generală bună – locul 22 din 73 de echipe.

Pe micul circuit de la Ghimbav, revoluția aerodinamică și turbo asigură un timp mai bun cu 1,5 secunde. Un potențial bun în confruntările cu titanii răsfățați cu bugete mari și motoare AMG. Anul 2017 nu le-a dat șansă să ducă potențialul până la capăt, s-a încheiat ca o promisiune neîndeplinită. Însă 2018 pornește cu un avantaj valoros – experiența încercărilor din sezonul precedent.

Și încăpățânații din Brașov cu siguranță că nu se vor opri aici. Chiar și așa, cu resurse puține, o victorie mare rămâne imposibilă. BlueStreamline ne-a învățat însă că imposibilul este doar o altă țintă. Trebuie doar mult curaj și forță să o iei mereu de la început, să încerci mereu. Și 2018 începe bine. Este al zecelea an BlueStreamline în Formula Student.