Acasă RacingWheels Muzee de visuri: Germania

Muzee de visuri: Germania

0 comentarii

Să scrii de călătorii într-un catalog cu povești despre automobile poate părea nebunie curată. Dar nu și dacă pașii îți sunt purtați tocmai către o destinație care îi face să tremure de emoție chiar și pe cei mai cei petrolheads. Așa s-a născut ideea unei sugestii de city break cu miros de benzină.

De ceva ani românii își dezvoltă încontinuu afinitatea pentru escapadele de tip city break. De la acest gând am pornit încă de la primele schițe de sumar pentru catalogul RacingWheels, când am considerat că este absolut necesar să facem un reportaj care să dea idei, un tur al unor muzee în care zeul automobil este cinstit și idolatrizat, un tur al muzeelor de visuri.

6 dimineața. La 6:00 pleacă un avion de pe Otopeni către Munchen; mna, vă dați seama că trebuie să te trezești la 3, să faci un duș, să te rogi să găsești un taxi disponibil care să mai și aibă bunăvoința să te ducă la aeroport. În mod normal un chin. Nu și pentru mine și pentru Para, pentru că aveam să plecăm într-o excursie pe care nu o vom uita niciodată.

În funcție de cât de bine te miști din timp, prețurile biletelor de avion până la Munchen nu sunt chiar atât de piperate. Odată ajuns pe aeroport îți sugerăm să închiriezi o mașină, pentru că o călătorie asemenea celei pe care ți-o vom recomanda noi va aduna undeva spre 600-700 km. Noi am beneficiat de sprijinul prietenilor noștri de la BMW România, care ne-au pus la dispoziție un MINI Cooper S (5 portiere) pentru a ne deplasa pe durata celor patru zile rezervate pentru escapadă. Asta pentru că programul avea să se împartă între Munchen și Stuttgart, cu un scurt-scurt ocol spre Ingolstadt.

Muzee de visuri

Deci primele pe care trebuie să le iei în calcul, dar și cele mai mari, sunt costurile de transport. Noi recomandăm călătoria cu avionul, dar dacă sunt doritori de mii de kilometri la volan, se poate și așa. Dacă zbori la prima oră, cum am făcut noi, ai timp suficient să ajungi la Muzeul BMW încă de la 10, când se deschide oficial.

Aici trebuie să-ți rezervi minim 2 ore, dar te poți întinde mult mai mult de atât. Pentru că, pe lângă automobilele și motocicletele expuse, adevărate bijuterii de patrimoniu, ca la orice muzeu civilizat, la BMW Museum ai posibilitatea să iei masa sau să bei o cafea la restaurant, să petreci ceva timp în magazinul de suveniruri, pentru că sigur vor exista prieteni care te vor întreba ce le-ai adus de peste mări și țări.

E bine de știut că la BMW ca și la celelalte muzee pe care le-am vizitat, îți poți achiziționa amintiri care pornesc de la 2-3 euro (magneți, semne de carte, creioane, pixuri, brichete) și ajung la multe mii de euro (machete din serii speciale, confecționate cu lux de amănunte, obiecte vestimentare pretențioase sau chiar piese de automobil de colecție (n.r. așa ceva am întâlnit la Audi).

Muzee de visuri

Mai mult, BMW Museum este poziționat lângă BMW Welt, un centru interactiv dedicat mărcii, un fel de super showroom auto înțesat cu povești, în care mai poți pierde lejer una-două ore.

Practic, dacă mai adaugi și o vizită la BMW Classic, entitate deschisă de curând pe locul uneia dintre primele fabrici Bayerische Motoren Werke, ai umplut lejer o zi. Biletul pentru un adult la BMW Museum costă 10 euro.

Dar cele câteva ore de plimbare de-a lungul istoriei îți pot schimba definitiv percepția despre marcă.

Dincolo de asocierile cu anumite categorii sociale, BMW a fost mereu o companie în continuă dezvoltare și în alergare necontenită după inovație.

De la motoare de avion, detaliu știut de foarte multă lume, istoria a hărăzit un drum pe parcursul căruia marca a trecut prin producția de frâne de tren sau chiar a oalelor de gătit.

Motocicletele stau la loc de cinste în muzeu, pentru că BMW a performat mereu în domeniu. 328 este un alt exponat de mare calibru, primul automobil care a creionat aura sportivă consolidată în ani. Tot de BMW 328 se leagă și menționarea Marelui Premiu al Bucureștiului în muzeul de la Munchen, o cursă pe care 328-urile vremii au dominat-o ani la rândul (se întâmpla în anii ’30). Și tot de BMW 328 sunt legate și mențiunile despre Petre Cristea, poate cel mai mare pilot pe care l-a avut vreodată România.

La câțiva pași de Isetta, ciudățelul care a ținut în viață compania, hibernează M1, la alți câțiva pași dai de câte un Art Car sau de Z8-ul lui Bond. Seria 3 are o încăpere dedicată, la fel cum are și divizia BMW Motorsport, ce să mai, rai pe pământ și nu alta.

Iar cireașa de pe tort a fost reprezentată de vizita la BMW Classic, unde am avut și marele noroc de a vizita și atelierele de restaurare. Nu prea ai cum să vezi în fiecare zi un McLaren F1 desfăcut în amănunt…

Cine nu are bătrâne, să-și cumpere!

Există și în România un muzeu dedicat automobilului, la Câmpulung Muscel. Dar mă voi opri aici. E foarte ușor să vă imaginați de ce.

Muzee de visuri

Mult, mult mai aproape de ce merită automobilele care au făcut istorie este Țiriac Collection, un super obiectiv turistic poziționat în Otopeni. De ce am făcut această precizare, pentru că abia după ce vezi muzee precum cele ale mărcilor BMW, Audi sau Mercedes-Benz, înțelegi cât de mult contează istoria pentru unii.

Pentru că cine nu are bătrâni, să și-i cumpere. În cazul de față bătrâne, automobile adică. Departe de mine gândul de a vă înșira aici liste cu exponatele fiecărui muzeu în parte. Ar fi o prostie să vă pierd printre nume frumoase și cifre. Vom puncta doar anumite modele, dar ar fi bine de reținut că toate bijuteriile care și-au câștigat dreptul de a fi expuse în „vitrinele” acestor coloși auto sunt minunate, unele de-a dreptul fabuloase.

Muzee de visuri

Nu am părăsit Munchenul fără o scurtă vizită la Deutsches Museum, secția dedicată transporturilor. Căutam un anume Ford V8, al doilea loc din Munchen unde găsești povești despre Petre Cristea, cel care s-a impus la Monte Carlo cu un astfel de automobil. Și l-am găsit. La doi pași de un Auto Union Type C, un exemplar pe care nici măcar Audi nu îl are în propria colecție și la alți câțiva pași de primul automobil de serie cu aburi. Iar ele sunt doar câteva exponate cu greutate din acest punct fierbinte ce ar trebui bifat.

După un tur de forță în prima zi am înnoptat în Munchen, iar pentru o cameră de două persoane trebuie să luați în calcul un tarif de minim 100 de euro. Minim! Pentru că mai aveam doar două zile întregi la dispoziție și trei muzee mari de bifat, am hotărât ca a doua zi să fie un mix Audi-Porsche, de parcă vedeam grila de start de la Le Mans.

La 70-80 km de Munchen, în funcție de locul în care vă cazați, se află cartierul general al celor de la Audi, în Ingolstadt. Țin neapărat să dau un sfat pe care îl găsesc extrem de important: în eventu- alitatea unei călătorii de genul, e musai să aveți ca partener un sistem de navigație performant. Vă poate scuti mult timp pe care îl puteți valorifica între mașini de colecție și nu pe bretele încâlcite de autostradă.

Muzee de visuri

Audi Museum este un pic mai pragmatic structurat decât cel BMW, fiind ceva mai ușor de parcurs când nu ai foarte mult timp (prețul biletului este de 4 euro). Este, de fapt, un muzeu dedicat mai multor mărci – Wanderer (înființată în 1885), Horch (1899), DKW (1907), Audi (1909), dar și cu menționarea NSU (1873). Punctul de plecare în istoria mărcii Audi este, de fapt, înființarea mărcii Horch, de către genialul August Horch. Viziunea sa despre automobilul ce tinde la perfecțiune se poate admira în câteva exponate Horch. Doar că, după cum ne-a povestit ghidul de la Audi, inginerul Horch nu era și un business man priceput, așa că a apelat la ajutor străin. Iar când dorințele n-au mai coincis în birourile de proiectare și în cele de contabilitate, Horch, marele Horch, a fost silit să părăsească propria companie.

În 1909 avea să pună bazele unui alt producător de automobile. La sugestia copilului unui prieten de familie și-a tradus și adaptat numele în latină, dând astfel naștere mărcii Audi. Obsedat de perfecțiune, după cum spuneam, a ales ca în locul unei statuete simandicoase montate pe grila radiatorului, așa cum făceau producătorii de automobile de lux, să folosească cifra 1.

Muzee de visuri

Pur și simplu!

Cele patru mărci de care aminteam, Wanderer, Horch, DKW și Audi au fost nevoite să accepte compromisul în 1932, împinse de la spate de dificultăți financiare, luând astfel naștere Auto Union (cu 4.100 de angajați, devenise cea de-a doua companie auto ca mărime din Germania, după Opel). În 1949 s-a înființat Auto Union GmbH, iar în 1969 a fost introdusă în grup și marca NSU (un producător ce va rămâne în istorie pentru utilizarea exclusivă a motoarelor de tip Wankel). Din 1985 compania a devenit AUDI AG.

Dintre exponatele inedite aș aminti de DKW Front F1 Roadster, primul automobil de serie mare cu punte motoare față, lansat în anul 1931 și animat de un motor de motocicletă, în 2 timpi și cu 2 cilindri. Preferata mea din muzeu, deși la mare concurență cu originalul Quattro și cu Ur-quattro-ul cu care Walter Rohrl a cucerit Pikes Peak-ul, a fost un Audi 90 quattro IMSA-GTO. O bestie de 720 CP, din 1989.

Ca un element inedit, la muzeul Audi am dat și peste o expoziție temporară dedicată mărcii Ducati, aflată, mai nou, sub patronajul nemților din Ingolstadt. De fapt, la toate aceste muzee mari se organizează astfel de expoziții periodice, pentru a fi un element de atracție în plus pentru cei care cunosc șurub cu șurub exponatele cu ștate vechi.

De exemplu, acum ceva timp, în una dintre primele mele descinderi în muzeul BMW, într-o expoziție temporară Rolls Royce era poziționat la loc de cinste și un Phantom ce aparține colecției personale a domnului Ion Țiriac, un exponat atât de rar (din cunoștințele mele au fost fabricate doar două automobile, iar unul se află în posesia unei familii regale din orientul mijlociu) și de valoros pe care nici măcar compania britanică nu îl mai deține în patrimoniu.

La aproape 300 km de Munchen (200 și ceva din Ingolstadt), în Stuttgart, se află un alt pol important al industriei auto germane (și, desigur, mondiale). Un binom, dacă vreți, format din doi titani: Mercedes-Benz și Porsche. Drumul se poate parcurge destul de rapid, mai ales că multe sectoare de autostradă nu menționează o limită maximă de viteză. În Zuffenhausen, între fabrică și un showroom impozant, stă o clădire futuristă în fața căreia tronează sculptura care a fost expusă la Goodwood Festival of Speed cu ocazia împlinirii a 50 de ani de 911 – Porsche Museum. La recepția muzeului am fost așteptați de domnul Dieter Gross.

Era pentru a doua oară când mă întâlneam cu sasul care lucrează de ani de zile pentru fascinantul copil al lui Ferdinand Porsche. Am avut, așadar, un tur ghidat în limba română, o delectare printre automobilele care au stârnit unele dintre cele mai mari pasiuni de-a lungul vremii. De la macheta primului vehicul echipat, atenție, cu motoare electrice, acum aproximativ 100 de ani, la Beetle (tot un concept Ferdinand Porsche); de la Typ 64 (1939), primul vehicul care a purtat logo-ul Porsche, la Typ 356 (primul Porsche de serie) și până la 919, învingătorul de la Le Mans din 2016, tot muzeul acesta este o delectare pentru ochi!

Muzee de visuri

Undeva în muzeu scrie că indiferent care va fi moneda ce se va utiliza peste 50 de ani, un Porsche 911 va fi la fel de valoros. Ce frumos! Prețul unui bilet este de 8 euro, iar la parter, lângă magazinul cu produse promoționale, cele mai costisitoare dintre toate muzeele la care am fost, există un perete de sticlă prin care poți urmări operațiunile de restaurare ce se întreprind modelelor ce urmează a intra în muzeu. Ce poate fi mai frumos de atât?

După o noapte petrecută în Stuttgart, care, apropos, este un oraș mai scump chiar decât Munchen, am purces către ultimul reper al city break-ului nostru (aici trebuie menționat că o cazare de 100 euro înseamnă o noapte la pensiune, în suburbiile orașului, în condiții similare celor de la 2 stele).

Mercedesstraße, la numărul 100, înconjurat de corpuri de fabrică, stadionul echipei VFL Stuttgart (Mercedes-Benz Arena) și de birouri ale companiei se află cel mai mare muzeu din cele vizitate de noi. Un lift te poartă către startul turului, la 34 de metri înălțime, adică la etajul 9. Sunt 16.500 de metri pătrați în care Mercedes-Benz se mândrește că, la 1886, Gottlieb Daimler Și Carl Benz au inventat automobilul; iar primele două exponate sunt chiar primele vehicule din acea perioadă.

Pe lângă automobile, muzeul este garnisit și cu informații adiacente, exponate sau fotografii din diverse perioade ale omenirii, care marchează invenții sau descoperiri deosebite. Prețul normal este de 12 euro pentru un adult, dar aniversarea de 10 ani a muzeului coincide cu un preț redus la 10 euro.

Muzee de visuri

La loc de cinste se găsește un Mercedes-Simplex 40 PS din 1902, al doilea automobil care a purtat numele Mercedes, după fiica omului de afaceri Emil Jellinek, care își boteza automobilele astfel (dar cel mai vechi care încă mai există). Dealer al produselor Daimler și Benz pe Coasta de Azur, le-a cerut acestora să-i producă un „Mercedes”, dar unul rapid și fără de rival. În 1901 i-a fost livrat și în același an a făcut furori la un festival al vitezei ce se desfășura la Nisa, unde a câștigat aproape toate cursele. Așa a luat naștere marca Mercedes-Benz…

Iar de la Simplex la 540K Special Roadster sau Gullwing (300 SL), trecând prin secțiunea dedicată vehiculelor utilitare produse de Mercedes-Benz și care pot deservi toate nevoile unui oraș și terminând cu secțiunea de motorsport, unde „Săgețile Argintii” guvernează, totul te lasă, pur și simplu, fără cuvinte!

Muzee de visuri

La ieșirea din fiecare muzeu de marcă am avut senzația că după două-trei ore acolo te poți îndrăgosti de acel producător și poate că dacă le vizitezi doar pe câte unul, chiar așa se și întâmplă. Ieși de la Audi devii fan, ieși de la BMW, asemenea… Noi am avut norocul să le înșirăm pe toate, deci s-a născut o oarecare doză de obiecti- vism, de te miri unde. Cert este că și dacă nu-ți vinzi sufletul diavolului (a se citi unei singure mărci), tot ai toate motivele din lume să parcurgi acest drum inițiatic pe care am încercat să ți-l prezentăm prin cuvinte simple. Măcar pentru motivul că la finalul a 3-4 zile chiar ai putea spune că ai ceva habar despre industria auto.

Citește și

Lasă un comentariu