Maserati este, fără doar și poate, una dintre mărcile speciale ale industriei auto. Sunt multe modele, mai cu seamă în sertarul cu amintiri, care sunt nestemate ale colecționarilor. Merak, însă, parcă nu este așezat la locul pe care îl merită. Deocamdată; deocamdată…
Subiectivul din mine va recunoaște din capul locului că este fascinat de Maserati Merak. Obiectivul din mine va recunoaște, la rându-i, că înțelege parțial(!) de ce despre Merak nu se vorbește cu aceeași sclipire în ochi ca despre alte modele de legendă ale casei italiene.
Doar că, lumea se deșteaptă, în frunte cu breasla frumoasă a colecționarilor de automobile. Ignorat – poate, pe nedrept – sigur, Merak începe să devină din ce în ce mai căutat. În București avem norocul să zărim pe stradă, ocazional, un baby-supercar de acest fel. Și nu în orice declinare, ci în una de top: SS.
L-am văzut prima dată la Sibiu, la o competiție dedicată automobilelor istorice. Nu știam modelul și a fost, de-a dreptul, dragoste la prima vedere. Chiar dacă pentru ochiul de rând este „un Ferrari”, ochiul ceva mai antrenat observă rapid tridentul care a transformat numele fraților Maserati în legendă.
Anul trecut, tot pentru #catalogulRacingWheels, am luat drumul muzeelor auto ale marilor mărci din Italia; vă povesteam atunci că Maserati nu are un muzeu propriu, din păcate, dar că marea parte a colecției de modele importante ale casei se găsește în proprietatea familiei Panini.
Ei bine, când am ajuns în hambarul din lemn transformat în muzeu, ochii mei au căutat în primă fază un Merak. Odată găsit, am avut certitudinea că deși nu are aura altor modele Maserati, este un purtător de vază al tridentului (nu insist degeaba pe logo, pentru că îl găsesc drept unul dintre cele mai frumoase și inspirate din industria auto).
Alfieri, Bindo, Carlo, Ettore și Ernesto sunt frații pasionați de automobil care la 1 decembrie 1914 puneau bazele Officine Alfieri Maserati S.p.A.
Își făcuseră ucenicia la Diatto, producător important al vremii, dar trecut la cele veșnice în 1929. Acolo au deprins dragostea pentru competițiile automobilistice. „Tridentul” a venit pe la 1920 și este opera mai boemului frate Mario, care descifra în simbolul zeului Neptun putere și rigoare, adică fix ce-și doreau frații săi de la automobilele ce urmau să le poarte numele.
Mult mai târziu, în 1968, după o perioadă nu tocmai fastă, marca Maserati a fost preluată de către francezii de la Citroën. În urma înțelegerii, Maserati a produs un motor V6, de 2,7 litri pentru Citroën, iar francezii ofereau la schimb diverse soluții tehnologice.
1971 este anul apariției lui Bora, primul model al casei italiene cu motor central și sistem de suspensie independent pe toate roțile. În 1972, motorului V6 produs inițial pentru francezi i-a fost mărită capacitatea cilindrică la 3 litri și a fost montat pe un Bora cu ceva modificări, apărând astfel un nou model în portofoliul Maserati: Merak.
Performer într-un moment delicat
În vreme ce în 1973 s-a instalat criza petrolului, Maserati tremura serios din toate încheieturile. Vânzările au scăzut dramatic, iar orizontul era din ce în ce mai neclar. Un singur model performa, chiar dacă era văzut drept fratele mai mic al lui Bora și o soluție ciudățică, având un motor „împrumutat” de la Citroën (repet, proiectat inițial tot de Maserati) – bineînțeles, eroul nostru, Merak.
A fost produs între 1972 și 1983, în mai multe variante: Merak, Merak 2000 GT sau Merak SS. Ultimul avea un plus de 30 CP față de versiunea inițială, ajungând la 220 CP, dar era și mai ușor cu aproximativ 50 kg (undeva în jur de 1.400 kg în total).
Creșterea de putere a venit în urma măririi raportului de compresie și a folosirii unor carburatoare mai mari. Merak/Merak SS are o linie fascinantă, rezultat al excelentului penel mânuit de maestrul Giorgetto Giugiaro (Italdesign).
Profilul caracteristic super-mașinilor anilor respectivi ascunde un mic artificiu. De la stâlpul B înspre spate, capota motorului montat central este orizontală. Cu exagerarea de rigoare, dacă ar fi fost lăsat așa, modelul ar fi arătat oarecum a pick up, ca și semnătură laterală. Doar că marele Giugiaro a rezolvat situația cu două elemente metalice care compun perfect o siluetă cu aer de vârf de săgeată.
Uimitor este că deși capota motorului este plasată destul de jos, sub ea și-a făcut loc chiar și roata de rezervă, montată deasupra motorului (care este plasat destul de jos, grație cadrului tubular din care este alcătuită structura din spate a caroseriei). Sună cunoscut? Cred și eu, într-un context care miroase a Citroën; personal m-a dus cu gândul direct la roata de rezervă a automobilelor Oltcit.
Alt detaliu inedit este că, deși Merak SS are o lunetă montată vertical, undeva pe la jumătatea mașinii, habitaclul nu are două locuri ci… patru. În spatele scaunelor sunt montate două strapontine pe care, cu multă răbdare, s-ar putea strecura doi copilași filiformi. Sau bagajul necesar unei aventuri în doi (mult mai normal).
Aș pune rămășag că-n mașinuța asta ochioasă, chiar exemplarul de față, au fost făcute vocalize pe ritmurile Mamma Mia sau că între două semafoare „apropiate” mai rapid cu ajutorul motorului V6 a fost poreclită „Dancing Queen”. Pentru că Merak-ul nostru a avut o proprietară faimoasă în vremea în care era o noutate chic, un frângător de gâturi și de inimi.
A aparținut doamnei Agnetha Åse Fältskog, sfertul blond al celebrei trupe ABBA. De altfel, actualul proprietar a importat Merak-ul din Suedia, doar că nu direct de la cea care însuflețea petrecerile anilor ’80 și ’90.
În 1975, Maserati trecea de sub aripa protectoare a celor de la Citroën sub proprietatea unei companii italiene condusă de argentinianul Alejandro de Tomaso (fost pilot și proprietarul mărcii de Tomaso). Chiar dacă nu au fost cei mai frumoși ani pentru Maserati, o constantă s-a încăpățânat să reziste brav: desigur, modelul Merak. Și chiar și după ieșirea din producție, inima sa a bătut în continuare.
Motorizarea lui Merak (V6 cu unghi atipic, de 90 de grade, opera inginerului Giulio Alfieri) a fost dublu supra-alimentată și montată pe modelul Biturbo. A fost pentru prima dată în istorie când s-a folosit o așa soluție, iar performanțele oferite erau de neegalat la momentul respectiv.
Așadar, deși Merak a fost transformat din Bora, deși mulți nu au apreciat inima de sub capotă, astăzi începe să-și amplifice serios aura de model cu greutate. De la poziția destul de îngrămădită a postului de conducere, la instrumentarul de bord cu puternic aer sportiv, la farurile escamotabile hidraulic (iar sună a Citroën, nu?) și până la jantele sport Campagnolo de 15 inch, totul are un aer special atunci când te cufunzi în detalii. Și mai este și roșie, așa cum le ședea bine Maserati-urilor care au făcut istorie în competițiile automobilistice.
