Nu ar fi fost un catalog corect despre visuri și pasiuni dacă nu am fi inclus și kartingul ca subiect. Primul pas în motorsport, departe de a fi o joacă, naște pasiuni nebănuite de multe ori. iar pentru detalii picante am apelat la un prieten, Jacques Iancu – mentor, sportiv, șef de echipă, strateg și profesor.

În funcție de perspectiva din care îl privești, kartingul poate fi o joacă sau un sport în toată regula. Pe noi ne-a interesat cea de-a doua fațetă a sa, așa că nu vom face multe referiri și trimiteri la kartingul de agrement, cel practicat prin parcuri sau, de multe ori, pe circuite improvizate. Am decis să structurăm o poveste despre latura profesionistă a unuia dintre cele mai fierbinți și pline de adrenalină sporturi ce pot fi practicate cu volanul în mână.

Și aveam nevoie de un punct de plecare. Jacques, toată lumea îi spune Jacques; de fapt, mulți nici măcar nu-i știu prenumele din certificatul de naștere. Deși a copilărit în era marelui Michael, omul nostru a fost fanul lui Jacques. Villeneuve, desigur. Ar fi fost și culmea ca practicant de karting să nu stai cu ochii lipiți de televizor în zilele marilor Grand Prix-uri.

A copilărit în Giurgiu, unde a și început să practice kartingul la Clubul Elevilor – asta este și chestia care ne leagă, doar că eu am dat cu subsemnatul la Clubul Elevilor din Bacău, iar cursurile de karting de acolo erau o glumă, ca să nu zic batjocură… Părinții nu prea i-au înțeles pasiunea și nici nu i-au sprijinit-o pe cât și-ar fi dorit el. Venea murdar acasă, iar degețelele-i de copil arătau prea de mecanic cu viață grea. Ei ar fi vrut să-l vadă cu burta pe carte, el visa chei de bujii și miros de amestec benzină-ulei.

A pornit de jos, a fost băiatul mic obligat de „scara socială a clubului” să facă toate muncile pe care „veteranii” le ocoleau, a tăcut mâlc și a băgat la cap. La un moment dat s-a răzvrătit și a plecat de la club. Pur și simplu metodele balcanice de organizare pentru competiții nu îl mai mulțumeau, pentru că simțea că ar fi putut tinde la performan- ță, dar nu făcută prin celebra metodă românească – pe genunchi.

Un mix de curaj și naivitate

După ani petrecuți în familia kartingului cu urme pionierești a decis să meargă pe un drum al său. Iar decizia de atunci este motivul pentru care acum, în 2017, catalogul RacingWheels face un material despre karting cu Jacques Iancu în prim plan. La “bătrânețe”, adică pe la 13 ani, s-a apucat să bată din ușă în ușă pe la oameni despre care știa că aveau situații financiare bune. Ochise o ramă de kart într-un balcon; ani de zile a trecut pe lângă ea. Puțin peste 2.000 de dolari au pecetluit afacerea, dar să ne gândim că să tot fie vreo 20 de ani de atunci, deci nu era vreo sumă infimă.

Eu nu știu să spun acum dacă a fost curajos sau naiv, dar mini-Villeneuve de Giurgiu își încropise de capul său un mic buget de sponsorizare și își cumpărase baza primului kart personal. A urmat cariera pe cont propriu, nașterea conceptului JMS – Jacques MotorSport. A trecut de la campionatele școlare la cele importante, Naționale- le. Nu a fost niciodată campion, în principal din lipsă de fonduri suficiente. A dormit în dube, în boxele de la pista de la Târgu Secuiesc, ba chiar a dormit o dată în kart. Noroc de o prelată care i-a ținut loc de pilotă.

Intersecția în Y

Își trăia visul, chiar dacă nu câștigase premiul cel mare – un titlu de campion. Familia privea în con- tinuare cu ceva reticență îndeletnicirile fiului. Anii de competiții l-au transformat și în mecanic și în strateg și în sfătuitor pentru cei mai mici. Și pentru că opiniile sale începeau să conteze din ce în ce mai mult a fost pus în fața unei alte decizii radicale, o intersecție în Y, dacă vreți. Într-o parte se așternea, cu minusurile aferente, cariera de sportiv, iar pe celălalt drum era calea antrenorului și formatorului.

JMS trebuia să se regrupeze și a făcut-o. Jacques a pus casca în cui și și-a pus mănușile de mecanic. A devenit team manager, chiar dacă echipa avea un singur om. Anii din spate urmau să conteze, chiar anii în care era pus să facă tot felul de nimicuri, care începeau să facă diferența. Acum este de părere că e bine să știi să faci reglajele de finețe pentru un kart de top, dar e la fel de important să știi să și speli un motor sau să schimbi o roată.

A lucrat cu cei mai buni dintre mecanicii din România, ba a ajuns să-i fie mecanic lui Brad Brunner (unul dintre cei mai talentați kartiști formați în România) chiar în campionatul Elveției, la echipa ofi- cială Swiss Hutless. Devenise unul dintre cei căutați, așa că a putut să crească și pretențiile, ridicând ștacheta către nivelul de performanță scontat. A clădit team-ul JMS cu maximă atenție și l-a consolidat de la an la an. Ceea ce vedeți în fotografiile ce ilustrează acest material reprezintă prezentul poveștii JMS. Zeci și zeci de mii de euro investiți în piese și material de concurs, o semi-remorcă proprie care deplasează logistica de la o etapă la alta.

Jacques este și importator oficial în România al producătorului DR Racing Kart.

V-am pregătit de la început, v-am spus că sportul karting nu este o joacă și că este costisitor, mai ales dacă se ochește performanța.

Concret, în campionatul național din România un sezon complet (adică șase etape și una sau două cupe), costă, în funcție de clasă, între 15.000 și 40-50.000 euro. Adică? Adică cei mai mici, piticii care încep sportul profesionist chiar și de la 4-5 ani, au nevoie de aproximativ 15.000 euro pentru a face un sezon cu adevărat profesionist. Clasa regină, botezată KZ, înghite cam cât un automobil nou, premium, bine dotat, iar asta doar într-un an, fără a lua în calcul participarea la competiții internaționale.

Pare mult, mai ales dacă facem o paralelă cu kartingul de agrement, care costă cam 50-60 de lei pentru câteva ture de adrenalină. Ei bine, dacă acolo discutăm de puteri cuprinse între 5 și 13 CP, dispo- nibile pe niște karturi cu aspect și comportament dinamic de mamut, configurația KZ înseamnă o greutate de aproximativ 175 kg, cu pilotul în scaun, un motor de 125 cmc în doi timpi, care livrează cam 55-60 CP și poate atinge viteze de până la 180 km/h, sprintul până la 100 km/h efectuându-se în mai puțin de 3 secunde.

Brutal de frumos

Este cea mai pură formă de adrenalină pentru pasionații de motorsport sau de condus, în general. Nu există metodă mai eficientă de a-ți pune sângele în mișcare. Și gândiți-vă că nu e chiar puțin lucru să faci suta în 3 secunde când ești cu fundul pe pământ, aproape, iar imediat vine câte un viraj care te sperie mai tare decât o făcea Baba Cloanța în copilărie.

Dar e mai mult de atât! Pe lângă deprinderile la volan ce le vor fi folositoare copiilor pentru tot restul vieții, acestora li se dezvoltă și puterea de concentrare, abilitățile de orientare și de sincronizare, spiritul combativ sau cel de echipă. Deși pare un sport nesolicitant, pregătirea fizică este esențială, iar corpul trebuie să fie antrenat să reziste la solicitările considerabile la care este supus în timpul unui week-end competiți- onal. Kartingul te poate învăța să depășești bariere și să-ți învingi frici, să-ți ponderezi euforia și să abordezi corect momentele de neîmplinire. Te poate învăța respectul față de colegi, asta dacă antrenorul și mentorul este lăsat de către părinți să-și facă treaba ca la carte.

10.000 euro. Și chiar peste, ajunge să coste un kart de top.

Îmi imaginez că, acum, ar putea fi cititori tentați de o aventură în karting, pentru ei sau pentru copii (apropos, kartingul nu este un sport al bărbaților, existând o sumedenie de exemple de fetițe și domnișoare care au făcut performanță la nivel mondial). Probabil că mulți sunt contrariați, încă, de costuri. Ei bine, referindu-mă doar la clasa regină, KZ, e bine să știți că doar rama kartului, șasiul, costă în jur de 5.000 euro. Motorul mai adaugă câteva mii bune. Pentru un week-end este nevoie de două motoare, de antrenament+calificări și de cursă, care după încheierea concursului se revizuiesc complet. Două, chiar trei seturi de anvelope a câte aproximativ 150 euro sunt consumate, pe lângă restul costurilor logistice.

Jacques este unul dintre oamenii care pot ghida corect și profesionist pașii unui kartist spre înalta performanță.

A ajuns unul dintre cei a căror părere cântărește greu de tot. A făcut din JMS o marcă puternică, își trăiește pasiunea cu zâmbetul pe buze și, important, și-a făcut părinții extrem de mândri. Degetele murdare din copilărie desenează acum trase ideale și creionează strategii în boxe, conducând totodată o afacere veritabilă. Profesorul e de găsit mai mereu la circuitul AMCKart, din Tunari, unde își are cartierul general. Și nu, nu a fost campion la volan, dar a făcut multe volane campioane, iar destinul său are atâtea corespondențe chiar și în lumea Marelui Circ.