Acasă RacingWheels Mai mult decât o mașină, o experiență

Mai mult decât o mașină, o experiență

0 comentarii

Dacă ești bărbat și iubești mașinile, iar pe la mijlocul anilor ’70 sau ’80 erai la vârsta la care încă îți mai permiteai să visezi, atunci sigur ai avut cel puțin un poster cu un Grand Tourer întins, cu grijă, pe peretele camerei tale.

Dacă până aici scenariul este corect, atunci plusăm și punem rămășag că acel grand tourer era un Ferrari. Dar nu orice Ferrari. Trebuie să fi fost un model special, suficient de puternic pentru a participa la raliuri, îndeajuns de prietenos pentru a putea fi condus pe șosea și, evident, suficient de frumos pentru a suci mințile celor prin preajma cărora galopa. Cu alte cuvinte, sunt șanse foarte mari să vorbim despre un Ferrari 308 sau 328. O mașină de legendă, care avea să stabilească standardele de frumusețe și forță ale mărcii pentru decenii bune.

test ferrari 328 gt

Ferrari 308 GTB, adică Gran Turismo Berlinetta, a fost lansat în anul 1975, la Salonul Auto de la Paris și a reprezentat marele pas pe care constructorul italian îl făcea după Dino 246, mașină descrisă, iniţial, ca fiind „aproape un Ferrari” și care și-a propus să se dueleze cu Porsche 911. Modelul 308 este creaţia lui Leonardo Fioravanti, de la Pininfarina, omul care fusese responsabil nu doar pentru îndrăzneţul Dino, ci și pentru alte reputate modele Ferrari: Daytona și Berlinetta Boxer.

De construcţie s-a ocupat, cine altcineva decât, Carrozerria Scaglietti. La momentul respectiv, relaţia Ferrari cu celebrul carosier italian devenise deja tradiţie. Până la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, Scaglietti carosase mai multe șasiuri Ferrari, cu precădere pentru modele de curse.

Deși venea în continuarea lui Dino, 308 GTB a fost gândit special ca o antiteză la acesta; o mașină cu linii radicale, solide și colţuri agresive. Iniţial, caroseria a fost realizată aproape integral din fibră de sticlă, mulţi susţinând că Ferrari a optat pentru această soluţie din nevoia și dorinţa de a grăbi procesul de fabricaţie.

Precedentul Dino 308 GT4 nu fusese tocmai un mare succes de piaţă, iar avansul luat de competitori precum Porsche, Maserati, Lamborghini și Lotus începuse să se facă simţit. Din 1977 se renunţă, însă, la această soluţie, optându-se pentru clasicul oţel. Chiar și cu preţul a 150 kg în plus faţă de versiunea precedentă.

Deși radical diferit ca aspect exterior, mecanica de pe 308 avea multe în comun cu Dino. Ambele aveau la bază un șasiu tubular, un ampatament de 2,33 m și suspensii independente cu două braţe. Motorul V8 era un model DOCH cu 4 carburatoare Webber. În anul 1980, Ferrari 308 GTB primește o unitate de injecţie Bosch K-Jetronic, devenind 308 GTBi.

Se reduc, într-adevăr, emisiile, însă puterea motorului scade, și ea, de la 240 CP la 214 CP. Doi ani mai târziu, este prezentat la Salonul Auto de la Geneva modelul 308 GTB/GTS Quattrovalvole; un model dotat cu un motor, evident, mai puternic, însă nu foarte diferit, ca design, faţă de modelele precedente.

De-a lungul celor zece ani cât a fost produs Ferrari 308, nu mai puţin de 21.679 exemplare au ieșit pe poarta fabricii din Maranello, devenind modelul Ferrari cu cea mai mare producţie. Preţurile au variat de la 28.500 $, pentru modelul 308 GTB, până la 60.000 $ pentru modelul 208 GTS Qv.

Cu Ferrari la raliu?

Dincolo de schimbările și îmbunătăţirile succesive pe care Ferrari i le-a adus lui 308, mai există o poveste care s-a petrecut în liniște și pe care o cunosc doar adevăraţii pasionaţi. Este povestea de raliu a modelului Ferrari 308. Totul a început când Daniel Marin, directorul de vânzări al lui Charles Pozzi, agentul francez al mărcii Ferrari, a avut o discuţie cu pilotul Jean Claude Andruet care lansează ideea că 308 ar putea câștiga Raliul de la Monte Carlo.

test ferrari 328 gt

Lui Marin îi surâdea perspectiva, așa că a pornit către Maranello pentru a discuta cu Enzo Ferrari, personal. Acesta îl direcţionează, însă, către Michelotto Automobili, celebri în epocă pentru proiectul Lancia Stratos. Deși ocupaţi cu producerea modelelor din propria linie de racing, Ferrari îi sprijină necondiţionat pe cei de la Michelotto. Așa se face că la finele anilor ’70 este lansat Ferrari 398 GTB GR 4, un prototip cu seria de șasiu #20951.

Modelul de raliu profită de motorul central al lui 308 și de suspensia independentă cu două braţe. Motorul Tipo F106 V8 este, însă, considerabil îmbunătăţit, primind un sistem de injecţie Kugelfischer și pistoane de compresie sporită (rată de compresie 10,5:1) capabile să producă 315 CP.

De asemenea, motorul este echipat cu un sistem de ungere cu carter uscat, cu un rezervor de ulei de 8 litri și cu o chiuloasă ultra ușoară, din aluminiu. Caroseria a fost și ea ajustată pentru a se potrivi cu dimensiunea jantelor 5-Spoke Campagnolo; pentru reducerea greutăţii, anumite părţi au fost realizate din fibră de sticlă, iar altele din fibră sintetică Kevlar.

328

Cu această configuraţie, Ferrari 308 GR 4 dă lovitura. A câștigat peste treizeci de raliuri; primul, în 1979, la Rally di Monza. Andreut însuși a condus mașina către victorii consecutive, în Catalunia, în Spania, la Targa Florio, în Italia, precum și în cadrul Tour De France.

Modelul 328 a fost evoluţia finală a motorului V8 la 90 de grade, aspirat convenţional. În esenţă, noul model a fost o versiune revizuită și actualizată a modelului GTB / GTS 308, care a fost produs timp de opt ani, fără o schimbare radicală a formei generale, deși cu modificări diferite ale motorului de 3 litri. Modelul 328 a fost descris ca fiind unul dintre cele mai utilizabile Ferrari clasice datorită fiabilităţii, a istoriei aprecierii valorii și a esteticii clasice.

test ferrari 328 gt

Cifrele „328” din titlul modelului se referă la capacitatea cilindrică totală a motorului de 3,2 litri, iar 8 la numărul de cilindri.

Noul model a fost introdus la Salonul de la Frankfurt din 1985 alături de seria Mondial 3.2. Designul original Pininfarina a fost împrospătat și a inclus modificări subtile ale caroseriei. Efectul a fost atât estetic, cât și o îmbunătăţire a caracteristicilor aerodinamice generale. Caroseria mașinii era încă în mare parte construită manual, provenind din fabrica Scaglietti. 0-100 km/h: 5,5 secunde (aprox.). 0-100 km/h: 5,5 secunde (aprox.). Viteză maximă: 267 km/h.

Aceasta a prezentat o înmuiere a profilului de pană al predecesorului său, cu o parte frontală reproiectată având o formă mai rotunjită. Un tratament similar a primit și panoul din spate. Secţiunile revizuite ale părţii frontale și ale spatelui au fost prevăzute cu bare de protecţie.

test ferrari 328 gt

Interiorul a avut, de asemenea, o îmbunătăţire amănunţită, cu noi modele pentru tapiţeria și cusătura scaunelor și a panourilor ușilor. Dotările opţionale includeau aer condiţionat, vopsea metalizată, anvelope Pirelli P7, un panou de bord îmbrăcat cu piele și tapisare cu piele a panoului de acoperiș detașabil.

La mijlocul anului 1988, sistemul de frânare cu ABS a fost pus la dispoziţie ca opţiune, ceea ce a necesitat o reproiectare a geometriei suspensiei. Aceasta, la rândul său, a însemnat modificarea designului roţii pentru a se potrivi cu noua caracteristică. Roţile din spate de tip „star” au primit un design convex, în stilul celor montate pe modelele 3.2 Mondial, indiferent dacă sistemul ABS era montat sau nu.

Modelul 328 a rămas în producţie timp de patru ani, până când a fost înlocuit de modelul 348, în toamna anului 1989. Producţia GTS a totalizat 6.068 de vehicule și raportat la versiunea GTB a fost un raport de aproape cinci la unu.

Citește și

Lasă un comentariu