E9 CSL a reprezentat o piatră de temelie pentru consolidarea imaginii BMW ca producător de mașini sport, a fost primul Art Carși a dominat Campionatul de Turisme. Aici avem o replică, dar n-aș putea spune asta cu voce tare lângă ea.

BMW E9 în varianta standard este una dintre cele mai frumoase mașini desenate vreodată. Am mai spus-o și nu mi se pare deplasat să repet lucrul ăsta. Fără montant central, cu o linie joasă a umerilor, geamuri mari și faruri împrumutate de la E3, are acel design atemporal care încă fură privirile trecătorilor. Dacă la toate astea îi adaugi combinezonul de curse și mecanica adecvată, obții materializarea visurilor a mii de fani.

Evazările indecente pentru acele vremuri, spoilerele mari, aripioarele de pe capotă și eleroanele supradimensionate i-au adus titulatura de Batmobil. Legat de eleronul spate, pentru a-l folosi în competiții, acesta trebuia să existe și la varianta de stradă dar, cum în Germania era interzisă montarea unor astfel de artefacte, pur și simplu se livra clientului în portbagaj.

Regulile aveau în unele cazuri și lacune, iar interpretarea lor adăuga savoare întregului fenomen. Sub supravegherea lui Jochen Neerpasch, a fost prima mașină modernă a bavarezilor care s-a supus rigorilor motorsportului, iar partea romantică este că păstra câteva elemente ale versiunii de stradă. Găsim la locul lor semnalizatoarele, despre care gurile rele spun că niciun proprietar de BMW n-ar ști că există, farurile, stopurile cu tot cu ornamente și linia de elemente cromate care pleacă de la capotă și ajung până la portbagaj.

O altă împlinire trecută în cărțile de istorie în dreptul acestui model este Art Car, prima operă fiind făcută de Alexander Calder. Se alerga la 4 ace într-un sport bărbătesc. Cât despre performanțele concrete, BMW E9 CSL avea să domine Campionatul de Turisme, câștigând cinci titluri consecutive, din 1975 până în 1979. Game changer – cum s-ar spune în filmele americane.

Milimetric

Domnul Tontsch a trăit mai bine de 40 de ani în Germania, acolo unde a și cultivat pasiunea pentru BMW. În România, scoțând untul dintr-un BMW 2002 Alpina, a ajuns Campion Național la Viteză în Coastă la grupa vehiculelor istorice la care participa. Totuși, o slăbiciune veche încă își făcea simțită prezența și nu cred că mai e nevoie să spun ce mașină albă îi alimenta visurile competiționale.

Exemplarul din imagini a fost un CS lăsat de cineva în paragină. Salvat și adus în România, a fost restaurat și modificat în cel mai mic detaliu pentru a respecta regulamentul tehnic impus CSL-urilor de competiție. De exemplu, pentru participarea în competițiile europene era obligatorie păstrarea pe uși a ornamentului de lemn de la baza geamurilor. Apoi, capotele, ușile și panourile de caroserie au fost confecționate din fibră de sticlă pentru a fi cât mai ușoare. În materie de greutate, trag la cântar geamurile, care trebuie să rămână cele originale, din sticlă. După toate intervențiile, cu tot cu elementele de protecție, masa totală proprie ajunge să depășească puțin 900 kg.

Ornament obligatoriu. Înainte de E9, erai descalificat dacă mașina de curse nu avea scrumiera de fabrică.

Motorsportul fascinează prin precizie, iar orice pasionat de tehnică sau mecanică se poate trezi privind ore în șir această mașină, descoperind unghiuri și detalii noi care încântă mintea și ochiul prin simplitate. Fiecare șurub, conductă și fir sunt amplasate acolo unde trebuie și nici nu e nevoie să fii familiarizat cu mașina ca să-ți dai seama de asta. Nu există adăugiri la vreo parte terminată. Un aspect puțin știut este faptul că a fost revopsită. Benzile colorate de pe aripi au ajuns altfel decât era prevăzut în raport cu semnalizatorul.

E9 CSL a fost primul model care a purtat culorile oficiale ale diviziei de motorsport.

O abatere de vreo 2 cm. Cum acele dungi sunt vopsite și nu aplicate, s-a impus revopsirea culorii de bază și apoi a lor. Apropos, combinația de culori atât de celebră a diviziei M a debutat pe E9 CSL.

Gonetă

Specificațiile motorului sunt cele ale Evoluției 1, adică toate modificările reglementate pentru grupa la care participa, cu păstrarea carburatoarelor. Configurația actuală produce 320 CP și 480 Nm. Zâmbesc inevitabil chiar și acum când scriu aceste rânduri, pentru că știu că acel șase în linie are de împins mai puțin de o tonă. Este o mașină oarecum lată, cu o ținută de drum exemplară. Cireașa de pe tort, din punctul meu de vedere, este sunetul. Un maestru retras din activitate, care construia sisteme de evacuare pentru DTM, a accepat să revină la vechile obiceiuri după ce a văzut planurile și rigurozitatea construcției, și să creeze un sistem de evacuare croit pentru acest motor și traseul evacuării care se termină în lateralul mașinii.

Ca să fiu corect, denumirea corectă a ceea ce vedeți aici este CS. Din simplul motiv că asta a fost la bază. Totuși, acum că este replică, cine poate distinge între gemeni?

Există o sumedenie de materiale despre istoria ei și majoritatea actorilor principali ai vremii se referă la ea printr-un singur cuvânt: instrument. Evident că au în vedere performanțele și faptul că față de generațiile anterioare a reprezentat un progres ca de la ciocan la bisturiu.

Interzis în Germania, eleronul se livra în portbagaj, doar pentru a putea fi folosit la curse.

Îmi place s-o consider un instrument de plăcere pentru modul în care își răsplătește pilotul, și abia apoi pentru simfonia evacuării care încă răsună în urechile celor care au auzit-o.