Nu e o motocicletă ci o scenă dintr-un film pe care nu l-ai prins de la început. Unul în care niște vikingi sunt trimiși în zilele noastre pentru a opri brutal și brusc migrarea omenirii la maimuță digitală.

Unul dintre beneficiile motociclismului e că odată ce îți pui casca în cap și îți vezi de drum, te poți izola de lume. Nu înseamnă că pleci într-o călătorie spirituală în care îți vei da seama de ce au ajuns bărbații să se epileze, să poarte pantaloni mulați și suficient de scurți cât să aibă gleznele la vedere. Nu e neapărat nevoie să străbați continente pe două roți căutând poate un sens al vieții.

Și nici să înțelegi de ce unii trecuți de 60 de ani insistă cu escaladarea unor garduri de separație a benzilor când trecerea de pietoni e doar la vreo 30 m, cățărarea în sine fiind mai periculoasă decât traversarea nepermisă. Nu, nu despre asta e vorba, ci despre un moment de liniște pe care îl ai indiferent că sunt sute de mașini și pietoni care roiesc în jurul tău sau că ești singur pe drum în miez de noapte. Ei bine, cu motocicleta asta, totul se petrece exact invers. Dacă vrei s-o conduci în public va trebui să-i dai la o parte pe cei care vor să o pozeze, filmeze sau să o atingă. Este o chemare la care răspund fără să știe ce-i determină dar, chiar și ei simt că este lucrul corect. O rezolvare simplă e să-i sperii, accelerând brusc.

Arta colajului

Motocicleta transmite un amalgam de idei care se contrazic și se completează în același timp. O doză bună de primitiv e transmisă de urletul mecanic al motorului, care face bestia să tremure la relanti și pământul să vibreze când o accelerezi. Bicilindrul de aproape 2 l este atât de comprimat că trebuie să rostești o incantație înainte să-l pornești. Dacă asta nu merge, are două supape pe capacul fiecărui cilindru pe care le apeși ca să îl decomprimi. La polul opus, cel al tehnologiei, sunt elementele din aluminiu care se îmbină la o precizie ce nu putea fi atinsă acum ceva vreme. Bucățile mai mari formează un fuselaj în jurul motorului, iar altele groase îl folosesc ca punte și formează împreună un întreg extrem de rigid.

Pompa de benzină și parte din componentele electrice sunt înghesuite în basculă. Benzina în sine este găzduită de șasiul tubular, inclusiv în ceea ce pare rezervorul tradițional. În capătul acestuia, aproape de ghidon, este o vitrină în care se balotează uleiul din motor. Te poți uita prin ea la un mini spectacol abstract, doar să nu o faci în mers.

Vizual, motocicleta te invită să o descoperi în cele mai mici detalii, dar în realitate are o agresivitate tacită care te face să o respecți. Spre exemplu, îți place să vezi cureaua de transmisie și ambreiajul deschis dar, ai face bine să-ți ții picioarele și pantalonii departe de ele. Nici șaua micuță nu-ți promite că te va susține în porniri barbare când vei dori să abuzezi cei 160 CP ai motorului.

Clasic filmat color

Este clar că te așezi pe un fel de hot rod care are două roți, ambele cu jante din fibră de carbon, cea din spate încălțată cu un pneu de 240. Ai o poziție de forță, cum le place americanilor să spună, cu picioarele către înainte, stângul fix deasupra evacuării, și ușor aplecat către ghidon. Te cufunzi într-o lume aparte, un pic detașat de drum, parțial și din cauza suspensiilor. La cea față, dublu paralelogram, amortizarea se face separat de furcă, prin echivalentul unei bascule, iar soluția filtrează feedback-ul destul de mult.

Hot rod pe două roți. O îndrepți către unde vrei să mergi și accelerezi cât de tare te poți ține de ghidon.

Motocicleta funcționează cel mai bine pe principiul țintești și tragi. O arunci de pe o parte pe alta, o îndrepți și-i dai gaz în funcție de cât de tare te poți ține de ghidon. Când o fi să oprești, ai încredere în singurul disc de frână față, chiar dacă nu se va comporta de parcă ai aruncat o ancoră.

Dacă vă uitați bine în acei ochi, în acele mici faruri cilindrice, veți vedea că aduce puțin cu Terminator, partea a doua, evident, când Arnold era băiat bun. Emite niște semnale interesante care combină atitudinea de rebel din filmele americane ale anilor ‘60 cu performanțele unui motor din zilele noastre și un aspect din filmele S.F. apocaliptice. Acelea în care o mână de oameni trăiesc departe de societatea comodă care ajunge să fie atât de ajutată de tehnologie încât nu are nevoie să facă sau să gândească ceva. Spectatori la propriul film.

Aproape 2l de V-Twin american dus la extrem, îmbrăcat de un fuselaj făcut din bucăți de aluminiu.

P120 Combat Fighter a fost asamblat într-o serie limitată și a căpătat rapid un statut legendar, alături de alte creații. Confederate Motorcycles are o poveste ce merită multe pagini. După ce uraganul Katrina le-a distrus atelierul și tot ce aveau, s-au apucat din nou de treabă eliminând chiar și cele mai mici compromisuri, oricum multe legate de tehnologia existentă. Produc motociclete la limita dintre sculptură și dragstere de stradă. Produc niște postere pe roți.