Materialul acesta era programat pentru primul număr. Doar că mașina a fost gata cu întârziere; de un an. Avem și titlul pregătit. Ceva s-a întâmplat pe ultima sută de metri, ceva care a schimbat absolut tot.

Anul trecut îl întrebam zilnic pe Cătălin în ce stadiu se află Pantera. Zilnic, obsesiv. Grea zi a fost aia în care mi-a spus că nu va fi gata la timp. Piesele se găseau foarte greu, iar dacă le dădea de urmă ajungeau cu chiu cu vai în țară. Proiectul întârzia. De parcă, într-un fel greu descifrabil, Pantera încerca să comunice că nu vrea să fie gata.

A costat 12.000 de dolari. Era într-o stare absolut deplorabilă. Și s-o urci pe o platformă era o provocare, când curgeau bucăți din ceea ce altădată era o caroserie absolut fabuloasă. Când a fost luată la ciocănit, la Oldtimer, a început să se dezintegreze. Din mașina achiziționată au scăpat doar brațele suspensiei (față și spate) și cam o treime din caroserie. Era 2015, iar ea avea 43 de ani.

De Tomaso a fost o marcă italiană de automobile, aciuată în zona Modena, regiune în care parcă plutește ceva în aer. Fondatorul, Alejandro De Tomaso, era un argentinian emigrat în Italia natală a bunicului său, undeva în jurul vârstei de 20 de ani. Pilot printre altele pentru Maserati, cu apariții sporadice chiar și în cursele de Grand Prix (fără a avea rezultate notabile) Alejandro (sau Alessandro, după țara de adopție) a schimbat macazul devenind producător de automobile sport, odată cu fondarea De Tomaso Automobili, în 1959.

Poate că cel mai mare succes l-a avut începând cu 1971, odată cu lansarea modelului Pantera. În rest, Alejandro a fost un excentrico-vizionar cu destule scăpări. Geniu în anumite mutări, a lăsat și urme nu tocmai plăcute în viață. Proprietar al mărcii Maserati din 1976, atunci când a preluat-o de la Citroen, a vândut-o către FIAT după 17 ani la putere, în 1993. În mod ciudat, în urma tranzacției, marea majoritate a colecției istorice Maserati s-a pierdut fără urmă, pentru a fi regăsită apoi în colecția particulară a lui Umberto Panini. Acesta o achiziționase de la un anume… Alejandro De Tomaso…

Pe 6 ianuarie 2018, Cătălin i-a scris lui Mike Digonis (nord-americanul de la care achiziționase epava Panterei), i-a trimis poze ce păreau a nu fi reale. Felina arăta din ce în ce mai bine, poate chiar mai bine decât atunci când părăsise fabrica de lângă Modena. Undeva, la mii de kilometri depărtare, cineva zâmbea împlinit! Mânat de entuziasmul celui care o resuscitase pe frumusețea devenită albastră, Mike a început să depene povestea mașinii care a creat o legătură specială peste ocean. A scos la iveală o istorie absolut fabuloasă.

Mike și Cătălin au mai vorbit din nou pe 14 ianuarie, apoi Cătă i-a scris iar pe 20. Dar răspunsul întârzia să apară… într-un final, cineva i-a scris înapoi. Altcineva. Mike nu mai putea răspunde. Niciodată! Plecase. De tot. Pe 17 ianuarie. Ce întâmplare, ce potrivire… Băieții mari nu spun, dar chiar și ei, băieții mari, lăcrimează câteodată.

Born to ride

Ultimele cuvinte scrise de Mike, rămase martore într-o fereastră de messenger, au fost: „She will take good care of you! She wins everything it competes in. She never hurt anybody. She is blessed!” Mai spuneți ceva…

Pantera noastră din ’72 a avut carieră frumoasă tare peste ocean. I-a aparținut încă de nouă lui Mike, iar acesta a ținut-o până când părea că este irecuperabilă. În 1981 a făcut record la Bonneville.

A repetat isprava și în 1990. În 1982, Mike a câștigat The Cannonball Run și a demonstrat că mașina concepută de către De Tomaso împreună cu cei de la Ford este o bestie, în ciuda faptului că a avut încă de la început destule scăpări constructive.

Aceeași cursă ar fi putut fi câștigată și în 1984, dar o eroare de calcul a făcut să ajungă la finish pe 2, la jumătate de minut distanță de învingător.

22.09.1981, Bonneville: acest De Tomaso Pantera stabilea un record de 184,985 mile/oră.

Destul de puțin dacă ne gândim la o traversare ilegală și completă a Statelor Unite, de la un capăt la altul (est-vest). Ce a fost mai important decât trofeul? Ei bine, Mike a ținut neapărat să-și cumpere o pereche de cizme de cowboy din Texas. Și s-a oprit puțin…

Sfinte Sisoe! (n. red. Titlul Original)

Aprilie 2018, pe finalul pregătirilor pentru RacingWheels 2, Pantera cu nume de cod „Marița” ieșea în lume pentru fotografii, pe circuitul Academiei Titi Aur (ATA). Reconstrucția fusese finalizată cu doar câteva ore înainte, târziu în noapte.

După restaurare a fost transformată în automobil de competiție, respectând întru totul fișa de omologare pentru ceea ce era Grupa 4. Este mai lată, o idee mai joasă, caroseria primind evazări. La interior s-a montat un roll bar, iar unele elemente precum blocul de siguranțe au fost montate la îndemână. Cu chiu cu vai s-au adunat toate piesele de care a fost nevoie și s-a reușit întoarcerea din morți.

După ultima ieșire de la Bonneville, caroseria fusese invadată de sare, de unde și degradarea accentuată de până în 2015. Cu cinci zile înainte de primul start oficial de la renaștere, Pantera a mers și pe Motorpark România ca să-și ascută ghearele. Avea un CV impresionant de onorat, plus că Mike s-ar fi supărat dacă nu ar fi văzut-o în deplină strălucire, chiar dacă atunci avea bilete într-o lojă dintre nori.

Pantera dezvoltă 550 CP dintr-un motor uriaș, de 5,7 litri. Are 1.250 kg. Valoarea de piață este mare; valoarea după aflarea poveștii este inestimabilă!

E greu să descriu senzația pe care o ai când V8-ul Ford dă primele semne de viață, la pornire. Că rage impresionant nu ar trebui să mire pe nimeni. Posteriorul fabulos atrage privirile mai ceva ca fundul lui J Lo în anii de glorie. Odată pornită în explorarea vibratoarelor de pe circuit, profilul ireal te cucerește la fiecare trecere. Nici un centimetru ce ține de această mașină nu este altfel decât porno. Pur și simplu!

Iar dacă apuci să o și vezi în acțiune, ești dat dracului. 5,7 litri produc 550 CP (și 500 Nm), pe care-i aruncă printr-o transmisie manuală cu cinci trepte către anvelopele spate de 330 mm. Carburatoarele cu aspect de instrumente muzicale de la Scala îți suflă direct în ceafă, noroc de peretele despărțitor. Singurul moment de inocență ar fi acela în care farurile escamontabile (manual) sunt ridicate și umanizează bestia. În rest, haos de la A la Z. Comportamentul de după ce lași motorului să-și facă de cap este impresionant la rându-i. Mașina se așează pe trasă cu eleganța celei mai pricepute dansatoare la bară. Spectacol total, dar și rezultate extraordinare în mariajul cu cronometrul.

Am câteva îmbutelieri speciale de whisky acasă; e rezerva din care gust, după poftă, oricând am chef. Mi-am turnat un pahar din preferat pentru finalizarea textului acesta și am pregătit țigara de foi primită cadou după o vizită în Cuba. În mod normal aș fi savurat în cinstea Panterei.

43 de ani a fost preferata lui Mike. A vândut-o cu inima îndoită. Abia după ce a văzut-o restaurată a plecat liniștit…

În mod special, am făcut-o în onoarea lui Mike, a unei nebunii care a condus la un vis pe care l-am trăit și noi în 2018. Deși este impecabilă, după sezonul 2018 Pantera „Marița” va intra iar în atelier. I se pregătește o nouă culoare. În amintirea anilor de glorie din Statele Unite, ea va redeveni aurie, în cinstea poveștii care, cu greu, a ieșit la iveală. Măcar atât. Pentru Mike!