Noua generație BMW X3 a sosit și a fost primită cu mult interes în România. Nu ne-am grăbit s-o luăm la test pentru că am așteptat să o așezăm în contextul potrivit. Pentru numărul nostru cu activități de iarnă, l-am luat pe X3 xDrive20d și am plecat să vedem dacă în România poți schia în condiții asemănătoare celor de afară.
E frumos, arată bine. În mod normal nu aș fi început așa, dar noul BMW X3 îți atrage atenția imediat. Mai ales dacă te raportezi la generația pe care o înlocuiește, una care nu se dorea o premiantă a concursurilor de frumusețe. Schimbarea de look nu a fost radicală, dar exact atât cât să te facă să îl privești cu admirație. Toate unghiurile și tușele sunt studiate bine și armonizate, făcând la final ca gândul să te ducă la un automobil cu clasă.
La interior s-a lucrat serios la dispunerea comenzilor și design-ul planșei de bord. Materialele sunt de foarte bună calitate, iar detaliile sunt îndeajuns de fine cât să nu obosească ochiul, dar suficient de pregnante cât să îl încânte. X3 a preluat elemente de la Seria 7 și Seria 5, iar asta e bine. Amintesc doar de sistemul de comandă prin gesturi, pentru posturile de radio sau pentru volum. Un gadget care te face să te simți foarte în viitorul visat, în ceea ce ține de automobil. Bine, din exterior, pentru cine nu știe, poate părea că cei care dau haotic din mâini au ceva ticuri nervoase.
La capitolul spațiu, căci vorbim totuși despre un automobil ce se vrea și de familie, nu sunt obiecții, acesta fiind mai bine organizat în spate. Dacă ai bifat din portofel și trapa panoramică, senzația de libertate capătă alte dimensiuni. Aceasta este o opțiune pe care o recomand călduros oricui nu se socotește la cent atunci când își cumpără o mașină. Portbagajul are disponibil un volum de 550 litri pentru bagaje și, foarte important, bancheta este fracționabilă separat și permite încărcare unor… schiuri.
Predeal, perfect loc de joacă iarna
N-am setat navigația, deși am fi putut, dar ne-am trezit cu noaptea în cap. E corect să spun că am plecat în timpul săptămânii, pentru a evita aglomerația – atât de pe Valea Prahovei, cât și de pe pârtie.
Am ales să mergem într-o „inspecție” la Predeal, locul preferat de mulți români pentru relaxarea ce ți-o dau schiurile sau placa de snowboard. Acolo am găsit înțelegerea de a „parca” temporar pe pârtie cât să tragem câteva cadre pentru voi. Autoritățile au fost foarte deschise, realizând că promovarea corectă va ajuta turismul românesc, un capitol la care suntem departe de punctul în care am fi putut fi.
Gazdă pe pârtie ne-a fost un prieten de-al mărcii BMW, dar și de-al meu, pilot în Campionatul Național de Viteză în Coastă al României (de unde ne și cunoaștem), dar, mai important, instructor de schi: Dominic Marcu. El m-a luat la dădăcit pe parcursul zilei și deși mai schiasem, și-a bătut capul ca să-mi perfecționeze tehnica precară.
Aici am vrut să ajung, de fapt; un monitor/instructor de schi nu este util doar în cazul celor care abia iau contact cu acest sport. Sunt destui autosuficienți a căror tehnică este mai puțin fericită. Decât să persiști în mediocritate, mai bine ceri sfaturile unui specialist și progresezi.
Dacă nu ai ustensilele tale, așa cum a fost cazul meu, există mai multe centre de închirieri de echipament. 25 de lei costă clăparii, schiurile și bețele, iar pentru doar 10 (!) lei îți iei și cască și ochelari. Am accentuat, pentru că mulți viteji de conjunctură omit acest aspect, cum omit și diferența colosală pe care o poate face o cască de protecție într-o secundă ce poate fi, sau nu, fatală.
Echipați complet, care de acasă, care de închiriat, am luat calea instalațiilor ce te poartă în vârf de pârtie. Sunt trei trasee mari (Cocoșul, Clăbucet, Subteleferic) și cu două ramificații ce le transformă în cinci pârtii. Avem telescaun, teleschi și chiar o bandă mobilă la pârtia pentru începători și copii.
Costurile de mobilitate depind de varianta pe care o alegi. Dacă vrei doar să urci sau să cobori cu telescaunul, costă 25 lei (15 lei pentru copii). Tur-retur este 40 (25, redus). O cartelă de 4 ore costă 90/50 lei, una de o zi este 160/80 lei. Dar cele mai avantajoase sunt abonamentele cu puncte – 10 puncte costă 90/55 lei, în timp ce 20 de puncte costă 145/75 lei. Pentru o urcare cu teleschiul folosești 1 punct, în timp ce una cu telescaunul va consuma 2 puncte.
Condițiile sunt foarte bune, amintind de cele pe care le-am întâlnit în Austria. Sigur, discutăm de mult mai puțini kilometri de pârtie și de considerabil mai puține instalații, dar acestea sunt suficiente pentru domeniul schiabil de la Predeal. Despre peisaje nu are rost să pomenesc, căci odată ajuns la capătul telescaunului poți scoate un aparat foto și să tragi un cadru ce ar părea rupt dintr-o poveste. Asta așa, că tot se plâng unii că numai pe afară e frumos…
Exigento-jovial
Așa e Dominic, exigent când te pune să pui în practică ce-ți cere, jovial în rest. Sfaturile sale au fost la fix, pentru că fiecare indicație are o explicație bună. Sunt multe informații, pe care e bine să le asimilezi și mai apoi să le aplici progresiv. Cert este că după o ședință cu el, monitorul, fie că discutăm de o oră sau mai multe, devii mai bun.
Ori, mai bun în schi nu înseamnă neapărat mai performant sau rapid, cât mai relaxat, mai bine organizat în ceea ce ține de efort, tehnică și, la final, mai fericit pe pârtie. Dominic are propria sa școală de schi și snowboard – Snowline (www.snowline.ro). Pe lângă el mai există 12 instructori autorizați, iar experiența le permite să lucreze atât cu copii, cât și cu adulți. Școala este locată în Azuga, dar cursurile pot avea loc în orice stațiune de pe Valea Prahovei.
M-a dojenit de câteva ori și bine mi-a făcut. Mi-o mai luam în cap uneori, săream calul. E bine să ți se deschidă ochii de către un profesionist. Am reușit să leg câteva coborâri bunicele, cu doar o căzătură la purtător. Și-n timp ce eram doar eu cu gândurile-mi și cu marea de alb în față, mă gândeam la cât de mult seamănă o coborâre corectă cu șofatul unui X3.
Enervant de bun
Revenind la X3, cei de la BMW mai pot nota o reușită în cartea de istorie a companiei. Comparativ cu vechiul X3, acesta este mai ușor, cumva mai moale. Nu uită să fie un automobil agil pe șosea, dar are acum în mânecă și doza de confort pe care o găseai mai bine la Mercedes-Benz GLC, de exemplu.
Motorizarea are ceva „experiență” la activ în portofoliul bavarezilor. 2 litri și 190 CP, 400 Nm (de la 1.750 rot/min) și un consum ce nu depășește 10 l/100 km în mediul urban, în condiții de trafic decente. Ce să vrei mai mult?
Pentru un puseu de adrenalină se poate apela modul Sport (Sport +, cu electronica parțial decuplată, nu este de încercat de către oricine), la pachet cu trecerea transmisiei în modul M/S. Cei 190 de cai se simt sănătoși și destul de agili. X3 stă excelent pe drum, ținuta de drum elaborată fiind în continuare un „must” pentru un BMW, iar direcția este foarte bună, oferind un feedback precis, de apreciat de către șoferii pasionați.
Bineînțeles, X3 este echipat cu sistemul inteligent de tracțiune integrală xDrive, care poate varia continuu fluxul de cuplu motor transmis către roți, în funcție de condițiile de aderență întâlnite. Escapadele în teren accidentat sunt încrădite de caracteristicile constructive (gardă la sol, unghiuri de atat și degajare, anvelope), dar sistemul xDrive își arată utilitatea chiar și pe șosea, de multe ori. X3 este enervant de bun; pentru concurență, dar și în ideea că nu și-l permite oricine, din păcate.
E scump? Prețul pornește de la 47.838 euro, cu TVA, la care se mai adaugă 4.938 euro pentru Linia Model xLine. Într-un final, cu toate opționalele alese de cei de la BMW ca să înnobileze cel mai tânăr SUV din ograda lor (o sumă de 27.525 euro) , s-a ajuns la un preț de 75.363 euro (TVA inclus). Nu e puțin, dar e normal raportat la dinamica prețurilor din industria auto la momentul de față.
