Îi plăcea Corvette și exemplarul acesta în special, pe care îl admirase îndelung într-o zi, în garajul unui prieten. Acesta ar fi trebuit să fie un material de suflet pentru George, dar n-a mai apucă să scrie frumos despre „Mașina Astronauților”, din păcate! Voi încerca să-i preiau visul și să vă povestesc eu de ce acest model a ajuns la statut de cult. #PentruGeorge
George „visa” mult și pe măsură ce își îndeplinea câte un vis, de cele mai multe ori mai repede decât ne așteptam cu toții, altele se înfiripau. Tocmai și-l împlinise pe cel planificat să-l ajute să depășească așa-zisa criză a bărbatului de 40 de ani, așa că se gândea deja la următorul nivel.
Începuse să cocheteze cu ideea de mașină clasică, bijuterie de savurat la promenadă, totodată opțiune foarte bună de investiție. Ca și în alte cazuri, începuse prin a aduna informații, conexiuni, a face recomandări și a-i ajuta pe alții în acest scop, până când ar fi apărut momentul și mașina potrivită pentru el și pentru noi (cu siguranță „Vladimir inclusive”…).
Când ar fi fost să decidă, m-ar fi întrebat și pe mine. Eu mi-aș fi dat cu părerea strict pe criterii estetice și, dacă ar fi fost setat pe ceva cu care eu nu aș fi fost în primă fază foarte OK, m-ar fi convins oricum.
Corvette-ul acesta, însă, m-a cucerit din prima. Neagră, cu forme, atletică, puternică, la o primă vedere low-profile, în realitate aspirator de priviri. „Mașina astronauților”, dar și de „agent 007” — prin visurile noastre se plimba și un Aston Martin, alt membru de seamă al familiei mașinilor de poveste.
Curbele caroseriei nu îi trădează originea americană. Compensează în schimb zgomotul motorului prin care acest „American muscle” atrage atenția și privirile. Și, ce i-ar fi plăcut la maxim lui George, zgomotul metalic de la închiderea portierei, ca și cum o trântești, acel zgomot pe care îl mai întâlnești la Mercedes-Benz Clasa G, păstrat inclusiv la generația actuală.
Visul elitelor
Exemplarul de față este un Chevrolet Corvette C2 (generația a doua) din 1966, însuflețit de un motor V8, poreclit „Big-Block” de 7 litri cilindree (427 cubic inches). Da, da, ați citit bine. Cei care doreau să se lupte cu cei 624 Nm trimiși către puntea spate aveau de ales între o transmisie automată și una manuală, ambele cu trei rapoarte. Opțional era disponibilă și o cutie de viteză cu patru trepte, exact așa cum este și cea a mașinii prietenului nostru, Camil.
Dar, de unde până unde „mașina astronauților”? Păi, în 1959, Alan Bartlett „Al” Shepard Jr. venea la baza de antrenament pentru programul spațial la bordul unui Chevrolet Corvette din 1957, pe care îl conducea zi de zi. Membru al proiectului Mercury Seven, desfășurat de NASA, Shepard a devenit primul american care a călătorit în spațiul cosmic, în 1961. Pentru a profita de moment, dar și pentru a marca reușita excepțională, cei de la General Motors i-au dăruit lui Al un Corvette (model year 1962). Așa începea o asociere câștigătoare de ambele părți.
În același timp, un fost pilot american și câștigător de Indy 500, Jim Rathmann, deținea un showroom auto în apropierea centrului spațial american din Florida. Acesta a simțit momentul și le-a oferit tuturor astronauților oferte foarte tentante pentru modele Corvette.
Corvette C2, alintat Sting Ray, s-a produs în 1966 în aproape 28.000 de exemplare. Prețul de pornire era de puțin peste 4.000 de dolari.
Așa se face că astronauții misiunii Apollo 12, a doua care a aterizat pe lună, în 1969 — Charles „Pete” Conrad, Alan N. Bean și Richard F. Gordon — și-au achiziționat la întoarcere automobile Corvette C2 Sting Ray. Modelul 427 Turbo-Jet, de 390 CP, adică fix precum cel prezentat de noi acum.
Visul unei seri cu lacrimi de ploaie
Am „chinuit-o” vreo 45 de minute prin traficul bucureștean de la orele de vârf, spre admirația tututor participanților la trafic. Și nu exagerez, peste tot vedeai capete întoarse, telefoane scoase pentru poze, zâmbete, i se acordă prioritate instant, pentru a putea fi admirată.
După acele minute, însă, a dat semne că nu e în mediul cel mai plăcut, pentru că apa s-a încins până aproape de fierbere, deci a fost nevoie de o pauză scurtă pentru răcire și schimbarea traseului, în afara Bucureștiului. Pe autostradă se aude cel mai bine când caii putere mulți sunt puși la treabă; deși nu i-am testat cu adevărat limitele, având în vedere că șoseaua era udă, iar anvelopele nu erau în cea mai bună formă.
Dacă admiratorii din exterior se bucură de priveliștea formelor fluide — capota justifică și denumirea Sting Ray, noi fiind familiarizați cu pisicile de mare, pe care am avut ocazia să le hrănim de mai multe ori, cei de la interior pot savura o ambianță sobră dar selectă, clar bărbătească.
Câteva elemente sunt de mare efect și creează o experiență retro inedită: gemulețele triunghiulare laterale, care se pot deschide manual, prin rotirea unei manete din crom, și care asigură circulația aerului astfel încât să nu deranjeze deloc pasagerul, sau bara de susținere pe viraje pentru pasagerul din dreapta, camuflată excelent deasupra torpedoului și descoperită cu greu după ce am căutat, din reflex, un suport deasupra geamului lateral.
Sunt și câteva elemente pe care încă nu mi le-am explicat, probabil sunt o chestiune de gust sau obișnuință/experiență: volanul este foarte cool, doar că gustul meu îl vede mai potrivit din lemn negru decât maro, iar raționamentul din spatele amplasării butonului pentru faza lungă în zona care tradițional este de relaxare a piciorului, adică în stânga ambreiajului, este o mare enigmă pentru mine.
Al Shepard a fost primul astronaut american care a călătorit în spațiul cosmic. Conducea un Corvette. Așa a început cultul…
Îmi este greu să mă decid unde se pretează mai bine mașina aceasta: în oraș, la o plimbare pe o stradă flancată de arhitectură clasică, impecabil conservată, pe autostradă, unde se lipește de asfalt și te încântă cu sunetul motorului și puterea care ți se transmite, sau pe un drum liniștit, departe de vuietul orașului, unde natura o pune în valoare și mai mult. Eu am rămas cu amintirea formelor fascinante mângâiate de un apus superb care se reflecta în stropii de ploaie de pe capotă pe un drum de lângă Snagov paralel cu lacul — cred că aici i-ar fi plăcut și lui George cel mai mult!
