Născut în anul centenarului Citroën, C5 Aircross încă păstrează viu spiritul fondatorului mărcii. O plimbare până la Abația Cisterciană de la Cârța avea să-mi confirme.

În materie de design, nu-mi vine în minte nimeni altcineva care să știe să se joace cu formele rectangulare așa cum face Citroën – un lucru care îți este reamintit cu fiecare ocheadă pe care o arunci instrumentarului de bord digital, cu diagonală de 12,3 inch. Fiecare cifră prezentă aici are colțuri. Unghiuri drepte regăsești și în restul interiorului. Sunt puține elemente care să aibă formă perfect circulară: butonul de pornire, butonul rotativ pentru ajustarea sistemului de control al tracțiunii și decupajul suportului de pahare. Până și volanul are teșituri ușoare atât sus, cât și jos.

Probabil că acest limbaj de design colțuros este motivul pentru care percep interiorul lui C5 Aircross ca fiind chiar mai spațios decât mi-ar fi indicat exteriorul mașinii. Francezii au reușit să jongleze o banchetă generoasă, două scaune late ca fotoliile și un tunel median masiv în interiorul lui C5, păstrând totodată spațiu îndestulător cât pentru cinci pasageri adulți. Apropo de spații, sunt încântat să văd că cineva s-a gândit că telefoanele ar trebui să aibă locul lor în mașină; aici, acesta are și o înclinație ușoară, pentru o mai bună fixare. Și cât timp stă acolo, C5 poate să-l și încarce, atâta timp cât telefonul nu este chinezesc și/sau nu permite încărcare wireless. Sistemul de infotainment cu diagonală de 8 inch poate să fie și interfață pentru telefonul tău, prin Apple CarPlay și Google Android, cât timp telefonul tău are și alte funcții decât cea de spionaj.

Drumul lung? O bucurie!

Bucuria de a conduce un Citroën atinge punctul culminant în momentul în care te întinzi la drum: am în față 600 de kilometri de asfalt românesc și zero griji pentru spatele, fundul sau picioarele mele. Prima parte a călătoriei către Cârța (Sibiu) se desfășoară pe asfaltul cu textură post-acneică al autostrăzii București-Pitești; aici C5 Aircross îmi confirmă calitățile sale de „covor plutitor”. Responsabilă aici este suspensia Progressive Hydraulic Cushion, ale cărei amortizoare au în capete mici perne hidraulice, pentru un amortisment cât mai lin. Doar denivelările mari o scot din zona de confort, însă din fericire nu avem (multe) denivelări mari pe autostradă. Măcar atât.

În cei 100 de kilometri de autostradă am chinuit și pilotul automat adaptiv, a cărui finețe m-a ținut captivat o bucată bună de drum: îl lăsam să cârmuiască singur nava, datorie de care se achita de fiecare dată, până când îmi cerea să pun mâinile pe volan, că nu suntem încă în viitor. Mi-a arătat că e pregătit, oricum. Am continuat călătoria pe autostradă în liniște, cu motorul duduind distant la circa 2.000 rpm în treapta a opta.

Dieselul de 2 litri, cu 178 de cai-putere și 400 de Newtoni-metru, își trimite resursele către puntea față printr-o cutie automată, prevăzută și cu padele pe coloana de direcție. C5 Aircross are și mod Sport (pe lângă Eco și cel standard) dar nu este mașină de alergătură. După câteva depășiri – în care motorul mi-a confirmat că face echipă bună cu transmisia – am abandonat modul Sport și am revenit la Eco, modul de rulare cel mai confortabil atât pentru mașină cât și pentru pasageri.

Feliuță de istorie

După câteva ore de drum lin am ajuns la destinația noastră, Abația Cisterciană Cârța. Frumoasele vestigii pe care le poți vizita aici au reprezentat odată prima construcție gotică din Transilvania și totodată o inspirație pentru ulterioarele biserici fortificate din regiune. Stilul arhitectural cistercian este considerat unul dintre cele mai frumoase din era medievală, iar stilul de viață al călugărilor – unul inspirațional.

După reformele prin care a trecut ordinul în Evul Mediu târziu, cistercienii au devenit promotorii antreprenoriatului, fiind considerați catalizatori în dezvoltarea economiei de piață”, în Europa secolului al 12-lea. În România, cistercienii au contribuit cu prima bibliotecă de pe teritoriul țării și cu câteva soiuri de viță nobilă, iar tehnologiile agricole au fost sursă de inspirație pentru zonă. Dispariția lor a fost cauzată, spun unii, de faptul că au devenit hapsâni, îmbătați nu doar de vin dar și de viața luxoasă. Alte surse spun că fortificația atrăgea asupra sa atacuri inamice, așa că Matei Corvin a hotărât să desființeze abația.

Cât timp aștept ca Para să-și facă magia cu aparatul foto, răsfoiesc cartea „100 de ani de reclamă Citroën” pe care am găsit-o în mașină – una pe care trebuie să o ai în bibliotecă, fie doar pentru că are imagini frumoase de arhivă, dacă nu și pentru modul captivant în care este povestită istoria brandului. Un brand pe care André Citroën a cărui credință s-a bazat pe doi piloni: inovație tehnologică și advertising; și inovație în advertising. Atât de sigur era André pe produsul său, încât a căutat metode de a fi cât mai vizibil. A închiriat Turnul Eiffel pentru zece ani și l-a transformat în cel mai mare spot publicitar din lume. Nimeni nu a mai făcut asta de atunci.