Acasă RacingWheels Test Lamborghini Huracán: Taurii furioși

Test Lamborghini Huracán: Taurii furioși

0 comentarii

De când lumea și pământul, printre petrolheads a existat un război blând — Ferrari sau Lamborghini? Cred că la nivel mondial câștigă detașat creația marelui Enzo; pentru mine, însă, răzbunarea lui don Ferruccio are o aură diferită, un pic mai complexă.

Mi-am dorit enorm să adunăm între aceleași coperte, prin locuri din România, mărci de mare prestigiu în lumea pasionaților de bujii, benzină, eleroane, spoilere și, în general, performanță. Nu s-ar fi putut fără Ferrari și Lamborghini. Fără nicio legătură, ca din senin, când am văzut-o în față mi-am adus aminte: Taurii Furioși, cândva mândria stadionului și a sălilor de sport din Bacău (galeria de suporteri, adică). Și nici măcar nu pot pune emoția momentului pe seama unei prime întrevederi, pentru că am avut ocazia, în repetate rânduri, să bălesc la exemplare Lamborghini și chiar Huracán, în speță. Atâta doar că era prima dată când aveam cheia de contact (impropriu spus!) în mână…

Test Lamborghini Huracan: Taurii furioși

Da, aveam Taurii Furioși la dispoziție și se anunța a fi o zi cum puține sunt în viața unui om. Asta dacă nu ești cu adevărat bogat și nu ai, oricum, Lamborghini în garaj. Huracán, nume de taur celebru, cum cere tradiția mărcii, este urmașul pe linie directă a lui Gallardo și este dospit sub patronaj nemțesc — Lamborghini se află sub aripa protectoare a celor de la Audi. LP 610-4 stă scris cu mândrie pe unul dintre panourile din spate ale senzaționalei creaturi. Adică 610 CP și patru roți motrice. Aici e mâna lui Audi… Motorizarea V10 de 5,2 litri este montată central, așa cum îi stă bine unui supercar veritabil, dar pentru a compensa masa generoasă a fost nevoie să se apeleze la aluminiu și chiar fibră de carbon pentru construcția caroseriei. Gabaritul s-a stabilizat astfel la puțin peste 1,5 tone.

+ 200.000 euro, de nou. 3,2 secunde te duc super-satisfăcut la 100. De oprit te oprești din accelerare la 325 km/h. Consumul este… irelevant!

Odată coborât la bord (apropos, parte din farmecul lui Huracán este înălțimea de doar 1.165 mm, excelent pusă în valoare de lățimea de 1.924 mm, pentru a crea iluzia unui prădător flămând) începi să te simți chiar și mai special. Cu toate că lipsește un element de maximă impresie, portierele cu deschidere tip fluture (pentru cei care tânjesc după moștenirea veche există kituri care pot transforma modalitatea de acționare a lor). Scaunele sunt senzaționale și mai tot interiorul a fost desenat pentru a-ți da impresia că te afli într-un avion de asalt. Și pornești de la un comutator cu protecție, grefat din industria aeronautică și te repezi chiar la vânătoare — fie de glezne fine, fie de Ferrari-uri.

Pe volan ai trei setări pentru inima taurului furios: Strada, Sport și Corsa. Las-o pe ultima pentru atunci când te afli în mediu controlat și în circulație închisă. O ultimă chestie despre interior: dacă clapetele transmisiei sunt fixe, nemișcându-se odată cu volanul, fapt ce duce la o ușoară lipsă de ergonomie în momente mai fierbinți, mi-a plăcut extrem de mult comanda pentru semnalizare, montată pe volan și similară celor de la motociclete/scutere. Știu că nu e mare lucru să semnalizezi folosindu-ți degetul mare, dar când toți producătorii montează comutatoarele la fel, e bine când unii-alții vin cu nebunii de genul.Test Lamborghini Huracan: Taurii furioși

Încă de la pornire V10-le îți transmite printr-un răget impozant că nu mai e de joacă. Sunetul este impresionant. Nu este de excepție, dar nici nu are cum să treacă fără să rupă gâturi, chiar și pe cele mai fandosite bulevarde din lume. Direcția este precisă și cu feedback excelent, iar transmisia automată cu șapte trepte și dublu-ambreiaj schimbă divin. Mereu mă amuz când dau peste câte o cutie de viteză de genul, de cei care urlă cât îi țin plămânii că după manuală nu mai există viață. Ei bine, ba da. Există!

Ar fi culmea să fiu nemulțumit de un Huracán, atât cât am putut să-l exploatăm noi la Academia Titi Aur. Totuși, există o mică problemă. Sistemul de tracțiune integrală care are un setup 70% spate și 30% față, în mod normal (dar poate distribui cuplul motor maxim de 560 Nm până la un raport 50:50, la nevoie) imprimă un comportament evident subvirator la limită.

Aici parcă au dreptate cei de la Ferrari când lasă ca farmecul unui supercar să depindă doar de puntea spate. Pentru astfel de nostalgici există o variantă și în curtea Lamborghini, botezată Huracán LP 580-2 (580 CP). Dar să nu aplaudați ca focile acum, în necunoștință de cauză. E considerabil mai complicat să ții bine pe drum o bestie de peste 500 CP cu punte motoare spate, chiar și atunci când ai la dispoziție electronică la nivel de misiune Apollo 13. Așa că rețeta adoptată de Lamborghini sub atenta supraveghere a celor de la Audi e mult mai ușor de utilizat de un profan. Chiar și zi de zi, atunci când nu se depune zăpada ca pe străduțele din București…

DUELUL

Se spune că don Ferruccio Lamborghini și-ar fi văzut liniștit de tractoarele lui pentru tot restul vieții. Doar că a existat un moment în care a fost sfidat, duelul cu un alt as al cailor-putere, numai că făuritor de automobile — commendatore Enzo Ferrari. Zice-se că atunci când industriașul Lamborghini și-a permis să-i facă o sugestie celuilalt inginer care și-a făcut numele de familie hiper-celebru, Enzo l-ar fi flituit în cel mai balcanic mod cu putință. Da’ cum putea un „tractorist” să-i explice lui cum să îmbunătățească un ambreiaj la o mașină de super-clasă? Toată lumea tânjea la creațiile sale, unii le divinizau de-a dreptul, iar nenea acela cu colb pe pantofi îi ținea morală inginerească? Și, buf!, ușa în nas fără alte discuții.

Test Lamborghini Huracan: Taurii furioși

Sânge fierbinte ce avea Enzo, dar să vedeți mânie constructivă la Ferruccio. S-a dus acasă și s-a pus pe treabă. În 1963 apărea primul automobil Lamborghini — 350 GTV, o bestie V12 de 350 CP! Urâțel, ce-i drept, caracteristică ce a fost păstrată cu sfințenie, din punctul meu de vedere, de-a lungul anilor, excepție făcând doar Miura. Adică eu consider că atunci când te uiți la un Lamborghini vezi orice, numai frumusețe pură nu. Așa au încins mințile oamenilor Countach sau Diablo, așa au succes în continuare Huracán sau Aventador. Iar eu le sunt fan!

De peste 50 de ani, Lamborghini și Ferrari împart bogații în tabere cum alte mărci nu știu să o facă. Cinstit vorbind, e destul de greu pentru un muritor de rând, dacă nu a fost pilot de curse cu acte în regulă, să ajungă vreodată să fie nemulțumit de una dintre mărci și să migreze la cealaltă. De cele mai multe ori este o chestiune pur subiectivă, ce ține de gust și gusturi. Dar sunt convins că undeva acolo sus, într-o Valhală a marilor maești ai automobilului, doi italieni împăcați ca frații acum, savurează câte un espresso împreună și zâmbesc împliniți când aud câte un Ferrari sau Lamborghini dezlănțuite pe străzi.

Citește și

Lasă un comentariu