Poate părea o joacă ori împlinirea unui vis – altfel imposibil – pentru mulți. Zborul pe un simulator de aviație este mai mult de atât; poate inhiba teama de avion pe care o au destul de mulți.

Știam că există un simulator de zbor deschis către public, în București, iar din vorbă în vorbă am ajuns să-i trecem pragul. Spre bucuria noastră, am fost așteptați de o gazdă pe care o cunoșteam bine-bine de la evenimentele auto la care am mai participat: Radu David – pilot auto, instructor de conducere defensivă, pilot de avioane ultraușoare și viitor pilot certificat pentru aeronava Boeing 737.

Așa că experiența noastră la simulatorul companiei Jetav (www.jetav.ro) a început cum nu se putea mai bine. Am plecat acolo cu gândul la experiența de zbor de tipul „fun flight”, adică agrement. Aveam să descopăr o paletă mult mai largă de trăiri și de beneficii pe care le poate produce singurul simulator de Boeing 737 din România.

Undeva în București, aproape de aeroportul Băneasa (asta așa, ca să mai auzi și avioanele particulare care operează de acolo când treci prin etapele de pregătire pentru simulator), într-o casă dintr-un complex rezidențial modern se află sediul companiei Jetav. Printre mai multe ramuri de activitate, dintre care amintim doar despre cursurile de pregătire profesională pentru viitoarele însoțitoare de bord, una dintre atracțiile principale este cea pe care v-o prezentăm în materialul de față.

Ideea proiectării și construirii unui simulator a pornit chiar de la faptul că în România nu exista niciunul care să îndeplinească standardele și protocoalele aeronavelor Boeing. A fost construit la scară 1 la 1, folosindu-se toată aparatura și tot instrumentarul de bord care se găsește și într-o cabină de aeronavă reală. Inclusiv scaunele celor doi ocupanți sunt identice cu cele din cockpit-ul adevărat, având chiar același sistem inedit de glisare. Singurul lucru care lipsește, pentru un plus de confort pentru simulările mai lungi, sunt centurile de siguranță.

Aici e un mic schepsis. Simulatorul celor de la Jetav nu este certificat pentru pregătirea piloților, ci este unul de agrement, tocmai pentru că nu este unul dinamic. Adică nu e montat pe actuatoare și pe un sistem hidraulic și nu poate simula mișcările reale ale cabinei în zbor. În rest este absolut identic cu cele proiectate pentru orele de formare a piloților care fac trecerea la manșa unui 737. În schimb, operarea sa poate aduce beneficii uriașe pentru cei care se pregătesc temeinic pentru cariera de pilot comercial și care pot lua contact cu trăirile efective pe care le ai atunci când simulezi un zbor, procedurile ce trebuiesc urmate și slalomul impresionant printre multitudinea de comenzi dispuse peste tot în jurul postului de comandă.

Mai mult decât o distracție banală

Răducu, așa cum îmi permit să-mi alint prietenul, a insistat pe un aspect pe care, poate superficial, l-am cam ocolit inițial. Latura utilitară a acestui simulator. E drept că el este accesat, preponderent, de pasionați de zbor ori de persoane care vor să ofere un cadou inedit celor dragi. Însă dincolo de experiența fascinantă pe care o ai la manșă, există aspecte mai profunde.

Contactul cu un astfel de simulator poate pondera și chiar combate anxietatea de zbor. Fiecare oră sau ședință de simulator începe cu o parte teoretică (un briefing), de aproximativ 30 de minute, care va face o scurtă introducere în lumea aviației și a zborului efectiv. Acolo se poate explica foarte clar care este diferența dintre frica de zbor și anxietatea de zbor, iar prezentându-se corect modul de operare al unei aeronave, cu exemple practice în timpul simulării, multe persoane ajung să înțeleagă mult mai bine de ce zborul comercial este cea mai sigură metodă de transport, din lume. Unii și-au învins frica după câteva ședințe la simulator, iar urmarea firească a fost eliminarea anxietății de zbor (practic, se scapă de aviofobie).

De asemenea, altă categorie de clienți este aceea care vine la simulator pentru a lua contact cu un vis de viitor – orientare profesională. Există persoane care visează la o carieră de pilot comercial, dar de la teorie la practică se pot produce modificări de percepție, așa că după câteva vizite la simulator pot trage concluzii corecte; pentru unii se dovedește clar că aceea este calea, în timp ce alții realizează că nu e neapărat de ei. Situații și situații. Simulatorul Jetav este o destinație minunată și pentru copii în activitățile din timpul „școlii altfel”. Cel mai mic „cursant” Jetav a avut 5 anișori.

O trăire intensă

Ai opțiunea să-ți pui o șapcă de comandant atunci când te așezi pe scaunul din stânga, postul său. Mie, dar sunt sigur că și altora, odată ajuns acolo mi s-a schimbat puțin sistemul de valori și percepția asupra experienței. Am optat pentru un zbor de la Otopeni și până în Bacăul natal, pe care l-am efectuat pe modul manual, cu o scurtă intervenție a pilotului automat doar pentru a admira peisajul. De la procedura decolării, una extrem de complicată și până la toate detaliile din timpul aterizării, totul te transpune într-o poveste excelentă și total captivantă. Deși era o simplă simulare, aș compara nivelul de atenție cu acela pe care îl ai atunci când conduci sportiv pe un drum perfect de munte, atunci când îți provoci limitele, dar încerci să păstrezi totul sub control.

Manșa se manevrează finuț, pentru a nu destabiliza colosul de peste 60 de tone pe care îl plimbi unduios printre nori. Sunetele simulează perfect situațiile reale, în timp ce instrumentarul de bord afișează fix aceleași informații pe care le primesc și piloții de linie în timpul zborului.

Experiența crează dependență, fără doar și poate. Nu cred că a plecat cineva de la simulatorul Jetav și nu și-a mai dorit să revină la manșă. E cu atât mai intrigant cu cât poți accesa scenarii diversificate, aterizări și decolări de pe orice aeroport din lume, condiții de zbor diferite, manevre și altele. Am învățat multe chestii, ca de exemplu faptul că este o meserie care solicită mult gradul de atenție și care necesită o pregătire colosală în spate. Aaa, am mai învățat și că un Boeing 737 nu poate face un looping nici măcar de la peste 30.000 de picioare altitudine, pentru că intră în vrie. Noroc că era „profesorul” în dreapta!