Am mers în Slovenia pentru a conduce încă o dată Porsche Cayenne Coupe. De data aceasta am avut ocazia unei comparații inedite, între extremele gamei: versiunea „de bază” de 340 CP și cea Turbo, de 550 CP. În cele ce urmează, despre cum poți găsi echilibrul.

Nu-mi dați cu roșii în cap dacă am curajul să recunosc încă de la început că nu sunt un fan al modelului Cayenne. Sunt fan Porsche, al istoriei, al reușitelor sportive, al soluțiilor inginerești briliante, dar nu am rezonat foarte bine cu Cayenne încă de la apariție. Până acum! Cumva la cererea publicului, cei de la Porsche au considerat că trebuie oferită o versiune ceva mai „sportivă”, mai chic, mai atrăgătoare pentru gusturile fine.

Zvonul inițial, cum că Porsche va călca pe urme făcute de BMW, Mercedes-Benz și, mai nou, Audi, m-a speriat nițel. Mă temeam de o interpretare ciudată a – oricum ciudățelei – găselnițe SUV-coupe. Am avut o surpriză încă de la primele fotografii oficiale. Cayenne Coupe este oricum, numai ostentativ nu. De fapt, mi se pare o rafinare extraordinară pentru model. Spatele plonjat aduce un plus de eleganță, iar suprafața vitrată laterală trimite vizual către linia clasicului 911.

Mai adaugi la toate acestea un eleron echilibrat la partea superioară a lunetei și unul care se ridică automat în timpul mersului, la baza sa, iar imaginea începe să devină atrăgător de agresivă. Partea din spate este cea care diferențiază un Coupe de un Cayenne normal, însă datorită faptului că s-a păstrat un echilibru, noul model ar fi putut fi oricând catalogat drept SUV simplu (nu coupe). De altfel, în nebunia mea, consider că așa ar fi trebuit să arate Cayenne. Punct. Acum, fratele mai mare mi se pare ușor marginalizat în gamă. Desigur, cei care vor plăti vor hotărî, dar cred că nu vor fi puțini cei care vor migra către Coupe.

Pentru că-i șade bine unui model ce se vrea mai sportiv, Porsche oferă un pachet Lightweight Sports Package, care înlocuiește plafonul din sticlă (da, în versiunea de serie, Cayenne Coupe are trapă panoramică fixă, cu o suprafață de 2,16 mp) cu unul din fibră de carbon, pentru reducerea greutății și coborârea centrului de greutate), dar și jante cu design special și dimensiuni de până la 22 inch și alte elemente optice exterioare, plus inserții de alcantara la interior. Pentru mine totul sună bine, dar nu chiar de vreo 11.000 de euro, cât costă pachetul; plus că aș prefera un plafon panoramic, mi se pare mult mai interesant într-o conviețuire pe termen lung cu automobilul!

Ce m-a atras definitiv și irevocabil este tapițeria cu inserții de material textil, o trimitere retro către tapițeriile modelelor Porsche de acum câteva zeci de ani. Da, oameni buni, merită din plin să vă luați full, fără piele (bine, scaunele sunt conturate cu piele, doar centrul lor este din acel material genial). Poate că la detalii de genul se face diferența, când ce pentru unii poate părea semn de restricție financiară este, pentru adevărații fani, semn de respect pentru tradiție.

Regândirea caroseriei nu a privat de confort pasagerii din spate. Nicio teamă pentru locul la cap, nici măcar pentru cei de 180 cm și un pic peste, pentru că inginerii Porsche au coborât nivelul banchetei cu 30 mm comparativ cu versiunea Cayenne normală. Cât despre banchetă, aceasta poate fi înlocuită cu două scaune individuale, pentru un plus de exclusivitate. Aici, sincer, nu știu ce aș recomanda. E mai fandosită versiunea cu patru locuri, dar nici bancheta clasică nu strică la casa omului, cinstit vorbind.

Portbagajul are un volum util de 625 litri în cazul versiunilor Coupe și Coupe S, în timp ce Cayenne Turbo are doar 598 l (1.513 după rabatarea banchetei, comparativ cu 1.540, cât au frații cu putere mai mică). Atmosfera interioară este dominată de o senzație puternică de bun gust și rafinament. Deși a făcut pasul (și) către comenzi tactile, Porsche păstrează încă destul de multe butoane, ceea ce unii ca mine apreciază (sunt dintre cei care erau fani ai planșelor de bord Porsche cu foarte multe comenzi dispuse atât de bine gândit).

De la mare la mic

De obicei, la evenimentele la care avem ocazia să testăm mai multe motorizări, prefer să mă desfășor progresiv și să las versiunile de putere mai mare la final. În Slovenia a fost taman invers. Prima zi am rulat cu „turbatul” Turbo de 550 CP, ca mai apoi să am o zi la dispoziție versiunea „civilă” de „doar” 340 CP. Mi-a fost teamă, sincer, de prăpastia asta de peste 200 CP, mai cu seamă că discutam despre un SUV destul de masiv (peste 2 tone). M-am cam înșelat.

Cayenne Turbo este, fără doar și poate, cel mai capabil SUV (de serie) din arealul european. Nu e de mirare, ținând cont de numele și de prestanța casei de producție. Când am văzut ruta de test din Slovenia, o îmbârligătură de drumulețe de munte un pic mai late de o mașină, cu multe porțiuni unde întâlnirea cu un coleg de trafic din sens opus dădea bătai de cap, am fost contrariat. La prima vedere, poate că și 911 ar fi strâmbat din nas pe acolo, fiind un traseu mai degrabă pentru seria 718 (Cayman/Boxster).

Ei bine, Cayenne Coupe mi-a dat repede peste nas. În ciuda faptului că Turbo are 2.275 kg, se mișcă incredibil de agil pe viraje, ținuta de drum fiind neutră, fără semne de subvirare nici măcar în cazul manevrelor hotărâte. Șașiul modelului este o operă de artă, numai că, atenție, sunt multe sisteme opționale, care-și merită clar banii în cazul unui șofer care are pretenții de pilotaj sportiv. Trenul de rulare adaptiv, barele de stabilizare dinamice, direcția integrală, toate conlucrează minunat pentru a-l purta pe Cayenne Turbo fabulos pe drumurile virajate de munte. Direcția este, așa cum era de așteptat, foarte precisă și incitantă.

Problemele lui Turbo sunt că un exemplar configurat cam cum ar trebui să fie un Porsche poate depăși pragul de 200.000 euro, dar și că motorul are o capacitate de 4 litri. Sigur, la acest nivel n-ar trebui să conteze, dar cu cel puțin vreo 50.000 euro mai jos ai un excelent motor de 3 litri. Diferența de cai este importantă, de la 550, la 340 (Coupe). Numai că în cazul cuplului motor, cel din urmă stă excelent, cu 450 Nm (încă de la 1.340 rot/min), iar transmisia automată Tiptronic S, cu 8 rapoarte, știe să îl managerieze excelent indiferent de situație (Turbo are 770 Nm de la 2.000 rot/min).

Pare ciudat ce spun acum, dar am fost mult mai încântat de Coupe, în ansamblu, decât de Coupe Turbo. Nu e că nu am rânjit tâmp la fiecare accelerare cu cel din urmă, dar primul se descurcă atât de bine încât alegerea sa într-un duel umăr la umăr ar fi în totalitate rațională. Aici intervine echilibrul, o senzație pe care noua versiune Cayenne ți-o lasă constant. Între cele două, fix la mijloc, există versiunea Cayenne Coupe S. Motorul de 2,9 litri dezvoltă 440 CP, 550 Nm și îl poate purta pe S în doar 5 secunde de la 0 la 100 km/h. Ei bine, aici s-ar duce banii mei, fără doar și poate. Atâta doar că trebuie să mă scotocesc bine-bine prin buzunare. Ăsta-i un echilibru care pornește de la 102.155 Euro, cu TVA.