Suntem norocoși! Respirăm vremuri interesante, trăim schimbarea de paradigmă în lumea auto. Suntem exact în momentul dintre viitorul de tip nou și legendă, adică la întâlnirea unor modele titan precum EQC și Clasa G, două vedete ale celor de la Mercedes-Benz, ambele cu 4x4Wheels.

Parcarea unui spațiu de servicii de pe autostrada care îi poartă pe români, vara, către mirajul litoralului Mării Negre. O seară de noiembrie cu ceață, o atmosferă încărcată. Oprisem pentru a lua o gură de aer și a face schimb de șoferi, numai că îmi năzărise să profit de popas și să merg și la toaletă. Mașina era parcată în cel mai depărtat punct de aceasta, dar am luat-o ușor, la pas. Iar cum mă apropiam de clădirea în față cereia făcea pauză și un sedan trecut bine de prima tinerețe, flancat de doi domni care povesteau despre viață, am simțit cum farurile lui EQC m-au îmbracăt deodată din spate, scoțându-mi silueta în evidență.

În mod normal n-ar fi trebuit să povestesc un moment care în primă fază ar părea banal. Numai că pentru a nu mă aștepta, prietenul meu, Adi, pornise ușor cu mașina spre mine. Cei doi domni înlemniseră. Priveau țință și părea că respirația li se oprise. Era exact scena din începutul filmului Terminator, atunci când Arnold-mușchi-Schwarzenegger defila în tot ce-i lăsase mai bun Adam prin fața unor motocicliști dintr-un bar. Numai că oamenii prinși total involuntar în momentul relatat nu se uitau la mine, ci la „terminatorul” din spate.

Cam așa-și face intrarea EQC, în liniște deplină, dar cu un impact năucitor. Seara e și mai și, cu banda luminoasă care unește pe sub capotă cele două faruri atrăgând privirile bulversate. Printre mașini mai e cum e, dar atunci când treci printre pietonii neobișnuiți încă să adopte automobilul electric ca pe ceva banal, privirile devin de colecție. Șoc!

Pe EQC scrie vizibil, în spate, 4MATIC, deci este temă perfectă de studiu pentru revista noastră. Însă pentru a condimenta întâlnirea cu dumneavoastră în acest număr special de iarnă, l-am adus la pachet cu o legendă – strămoșul său cu blazon rasat, Mercedes-Benz Clasa G. Deși aflat în postura de generație complet nouă, seniorul are un aer absolut inconfundabil în industria auto, fiind unul dintre modele cu o personalitate încomensurabilă, nu doar în curtea nemților, ci în toată încrengătura vehiculelor motorizate.

Dacă aminteam de impactul pe care îl crează apariția lui EQC, același lucru se poate spune și despre Clasa G. O siluetă care a apărut în 1979 și care se menține în formă perfectă chiar și după 40 de ani. Detalii care pe fanii automobilelor-gadget îi îndepărtează dar care pe ceilalți îi cuceresc pe viață – forma aripilor, grila față, unghiul parbrizului, semnalizatoarele montate „pe bot”, montarea roții de rezervă pe portiera portbagajului, totul e păstrat în forma care l-a făcut chiar și pa Papa Ioan Paul al II-lea să se îndrăgostească de un G Class modificat – Papamobilul vremii.

La patru decenii distanță

Interiorul lui Mercedes-Benz EQC 400 4MATIC este futurist, garnisit de materiale obținute în urma recilării controlate a maselor plastice, ergonomia este rezultatul experienței incontestabile Mercedes-Benz în a oferi automobile eminamente confortabile, ocupanții pot comunica verbal cu automobilul (MBUX și Mercedes ME) și se pot bucura de înalta fidelitate a sistemului audio hi-end, care vine să spargă monotonia liniștii generate de lipsa sunetului de motor.

În partea cealaltă, Clasa G impresionează diametral opus exact prin sunetul pe care motorul îl face atunci când pornește, un V8 cum nu vor mai fi multe în anii ce urmează. Experiența de la bord începe odată cu deschiderea portierei foarte grele, de la un mâner care amintește nostalgicilor din România de Dacia 1300. Ai toate șansele să nu o închizi bine din prima. Va trebui să tragi hotărât de ea, să o trântești cum nu se mai face la automobilele moderne. Iar ea îți va mulțumi cu cel mai frumos sunet metalic posibil. Gata, te-ai urcat în vehiculul militar.

Acolo dai peste o ergonomie ceva mai spartană. Șoferul stă mai îngrămădit decât în alte SUV-uri/tot terenuri de așa gabarit, dar într-o poziție care-l transpune imediat într-un film de succes. Butoane care de 40 de ani tronează în Clasa G, precum cele ale diferențialelor față, central și spate (blocabile) sunt acum acompaniate de ecrane ultramoderne cu super rezoluție și de aeratoarele desenate atât de frumos! În spate se sta ceva mai cazon decât în EQC, complet normal, iar G-ul mai dă un semn de „școală veche”: pornirile de pe loc se fac cu o ușoară smucitură, în sunet de V8 trezit la realitate.

Dacă EQC ar putea cuvânta de la sine, sunt ferm convins că s-ar lăuda cu un bunic atât de „cool”. Dacă Clasa G ar putea da replica, sigur ar fi mândru de punctul în care a ajuns Mercedes-Benz în competiția mobilității.

Benz Patent-Motorwagen 2019

Acesta este titlul pe care l-am dat primului nostru test cu Mercedes-Benz EQC, lansare internațională de la Oslo, despre care ați putut lectura în ediția de vară a publicației soră, EcoWheels. Sunt într-atât de nebun încât, dacă acceptăm că viitorul nu foarte depărtat va fi preponderent electric, să susțin că EQC este un automobil la fel de important pentru actualul colos Mercedes-Benz pe cât a fost Benz Patent-Motorwagen în anul 1886 pentru genialul inventator Karl Benz, deschizătorul de drumuri către democratizarea automobilului. De altfel, ca fapt inedit, Benz Patent-Motorwagen este primul automobil care a efectuat o călătorie lungă – 194 kilometri, în 1888, condus de , atenție, doamna Bertha Benz (soția).

Și că nu-s nebun cu paralela pe care am făcut-o confirmă chiar Mercedes-Benz, care a plasat cu mândrie anul 1886 pe aripile față ale modelului, dar și pe scaune. Un detaliu care obligă să cinstești trecutul!

EQC nu este primul model electric Mercedes-Benz, dar este primul proiectat și dezvoltat spre a fi exclusiv electric. Platforma constructivă preia elemente de șasiu de la Mercedes-Benz GLC, dar grupul propulsor este complet nou. Două motoare electrice de tracțiune a câte 150 kW animă punțile. De la acest considerent se poate explica denominația modelului – 400 de la cei 408 CP ai sistemului și 4MATIC de la faptul că discutăm despre un automobil cu tracțiune integrală.

Bateria de acumulatori de 80 kW promite o autonomie (oficială, conform standardului WLTP) de 417 km, iar încărcarea sa se poate face cu până la 100 kWh (stațiile prezente momentan în România permit un maxim de 50 kWh). În realitate, la sfârșit de noiembrie (pentru că și vremea influențează speța) am reușit să parcurgem cu un „plin” în jur de 300 km.

Călătoria inițiatică

Am vrut să creionăm o figură de stil, o predare a ștafetei 4×4 de la tătuca G Class către junele viitorului, EQC 400 4MATIC. A fost deopotrivă un pariu off road și unul de anduranță în privința autonomiei. Am ales ca punct final al călătoriei superbul peisaj oferit de faleza din Tyulenovo, Bulgaria, la doar câțiva kilometri de granița cu România.

Pentru Mercedes-Benz G 500 și V8-ul său de 4 litri și 422 CP este doar o problemă de consum mediu, care poate sări de 20 l/100 km dacă provoci serios limitele de viteză pe autostradă. Nimic de obiectat, ținând cont că aerodinamica n-a fost niciodată sarcină pentru „dosarul” G Class.

În schimb, cu EQC trebuie să plănuiești o astfel de călătorie. Plasată parcă expre pentru testul nostru, la Agigea, în curtea unui supermarket, se află o stație de încărcare cu putere maximă de 50 kWh. Rulând constant cu 100 km/h pe autostradă (deh, automobilul electric încă necesită o recalibrare a stilului de condus extraurban) am ajuns la ea cu o rezervă de autonomie de 48 km. Un pic peste o oră de așteptare ne-a încărcat bateria complet, pentru că urma un drum de 80 kilometri până la Tyulenovo, ședința foto și returul la același punct de încărcare.

EQC este fin în rulare, molcom, confortabil. Masa de aproximativ 2,5 tone nu funcționează ca o piedică dinamică pentru că centrul de grutate este coborât. Direcția este moale și subliniază faptul că EQ este o filosofie complet diferită de cea pe care grupul o adoptă prin divizia Mercedes-AMG.

Odată ajunși la Tyulenovo am ieșit de pe asfalt și am intrat în patria lui G Class. Traseul cu mici dificultăți a fost ca un antre pentru cel mai cel Mercedes-Benz în off road. Nici măcar nu a trebuit să apelăm la celebrele butoane care transformă comportamentul lui G în teren accidentat. Am fost cumpătați, dar și G-ul parcă a ales un traseu unde să-și încerce nepotul. Iar odată ajunși la locul cu pricina, EQC a făcut cinste inscripției 4MATIC. Sigur, discutăm despre ceva complet diferit față de ce înseamnă cei fix 40 de ani de Clasa G. Tracțiune integrală pur electrică, unde management-ul se face de către microcipuri și nu de roți dințate din diferențiale, dar asta înseamnă evoluția, nu?

Cumva, am ajuns într-un punct în care ajung SUV-urile moderne capabile. EQC a îndeplinit misiunea, iar David s-a împrietenit definitiv cu Goliat. G 500 abia de acolo se dezmorțea și ar fi intrat chiar mai tare în rolul terenului accidentat. Problema sa este că de la acel punct încolo rămâne cam singur pe drum, modele similare din alte epoci fiind de mult istorie. Să sperăm că va exista mult timp de acum înainte clientelă pentru acest model emblematic pentru Mercedes-Benz. Despre EQC nu mă tem; abia am văzut parte din vârful iceberg-ului.