Nissan Leaf este prima electrică din lume produsă la scară largă, așa că am găsit oportun să-i sărbătorim longevitatea pe piață printr-o vizită de-o zi la cetățile din jurul Brașovului.
Nissan Leaf există și mai ales prosperă pe piață de pe vremea când conceptul de automobil electric era doar o idee firavă. Japoneza n-a stat mult pe gânduri și a țintit drept spre inimile celor care vedeau în electrice schimbarea de care avea nevoie industria. Disponibilă inițial în Japonia, Europa și America, Leaf are în prezent o bază de clienți în 59 de piețe la nivel mondial, cimentată cu peste 500.000 de unități vândute.
Din acest punct de vedere, numele Leaf este o instutiție. Un monument. Un statut demn pentru o electrică a cărei baterie inițială avea capacitatea de 24 kWh, suficient cât pentru o autonomie de 200 de kilometri, dar care a evoluat constant și mai important, a rezistat în fața asaltului de electrice noi ce avea să urmeze.
În pas alert spre Râșnov, Feldioara și Prejmer
Am lăsat Bucureștiul în spate cu bateria la 90%, pe o vreme câinească, demnă de luna noiembrie, nicidecum de mai, așa cum îmi arăta calendarul. Computerul de bord îmi indica o autonomie de 325 km, deci drumul până la Râșnov, prima mea oprire, trebuia să se consume fără probleme. Ceea ce s-a și înâmplat. 150 de kilometri mai târziu, poposeam la poalele Cetății Râșnov via Pârâul Rece, cu 38% baterie și o autonomie calculată de 132 km.
Modul e-Pedal, cel care îți permite să conduci folosind doar pedala de accelerație, este foarte intuitiv și bine pus la punct. Unde mai pui că recuperează și energie la frânare, în special pe coborâri prelungite.
Cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335, când este menționată după o năvălire a tătarilor, care fac prăpăd prin Țara Bârsei. Cetatea este una dintre cele mai bine păstrate construcții de acest fel din Transilvania.
Dacă vă întrebați de ce i se spune țărănească, ei bine, Cetatea Râșnov a fost construită de locuitorii din Râșnov împreună cu primii coloniști sași aduși de cavalerii teutoni între 1211 și 1225. Și deși a trecut prin mai multe asedii otomane, cetatea nu a căzut niciodată: nici în 1421, nici în 1436, și nici în 1441.
Din Râșnov, goniți de ploaia mocănească și de un nor care a acoperit în întregime cetatea – adio, poze, noroc că ne-am mișcat repede la sosire, am pornit spre Brașov, unde am intrat la primul pitstop al zilei. Cu bateria revigorată până la 69% la stația de încărcare Renovatio din Kaufland și o autonomie estimată de 248 km, am pornit spre al doilea „personaj” al plimbării: Cetatea Feldioarei. În maghiară, Feldioara (Fold-Var) înseamnă cetate de pământ, iar în germană, denumirea Feldioara are drept corespondent Marienburg, adică Cetatea Mariei. De unde până unde?
Cetatea Feldioara a fost ridicată de teutoni, al căror sfânt patron era Fecioara Maria, pe o colină, și e ușor vizibilă cum vii dinspre Brașov, pe drumul de Sighișoara. Așa că dacă nu te grăbești foarte tare, merită să faci un popas scurt. Dacă prinzi anotimpul potrivit, traseul din oraș până la cetate te va îmbăta cu aroma de liliac înflorit care flanchează drumul pietruit.
Interiorul lui Nissan Leaf nu este cel mai nou sau cel mai modern, dar materialele arată și se simt bine la atingere, cel puțin în echipare de top Tekna.
De la Brașov la Feldioara bateria a pierdut doar 8% din energie, deci puteam ajunge lejer până în Prejmer, acolo unde aveam întâlnire cu singurul obiectiv turistic din România premiat cu trei stele în Ghidul Verde Michelin: Cetatea Prejmer, construită, la rândul ei, de teutoni. De fapt, cetatea e mai mult o biserică în stil gotic de mari dimensiuni, fortificată cu ziduri înalte de 12 metri cu grosime ce variază între 3 și 4 metri.
Scopul ei era de a proteja populația de atacurile otomane, ceea ce a și făcut cu succes. În interiorul cetății se află și unul dintre cele mai vechi altare din Transilvania, pictat în secolul al XV-lea, dar și 274 de încăperi mici, numerotate, câte una pentru fiecare familie din sat. Există și o legendă foarte populară prin Țara Bârsei, care spune că soții care se certau erau trimiși în așa-numita „odaie a împăcării”, unde erau forțați să folosească un singur tacâm și un singur blid, soluție care ducea de cele mai multe ori la aplanarea conflictelor.
Cu toate cetățile bifate, bateria la 50% și o autonomie de 185 km, am plecat din Prejmer spre Brașov. Pentru că urma să luăm un prânz ușor decalat acolo, am decis să-l lăsăm pe Leaf la încărcat, iar la plecarea spre București aveam 96% baterie și o autonomie estimată la 349 km.
Cum s-a descurcat Nissan Leaf în scurta escapadă?
Fiindcă am vrut musai să bifăm toate cele trei cetăți într-o zi și să ne și întoarcem în timp util la București – a se citi nu în toiul nopții – stilul de condus a fost unul alert, fără a ieși, bineînțeles, din limitele legislației rutiere. Versiunea care ne-a fost partener de drum folosește o baterie de 62 kWh (56 kWh net) și un motor electric de 160 kW (215 CP) și 340 Nm. Resursele sunt arhi-suficiente pentru orice fel de nevoi, fie că vorbim de mers domol sau de un stil de condus mai dinamic, cu depășiri mai dese. Iar Leaf e la fel de confortabil precum mi-l aminteam de cu un an în urmă, când l-am dus cu un singur plin de baterie până la mare.
Nissan Leaf știe să te transporte confortabil și în oraș și la drum lung, deci indiferent de destinație, e clar că nu vei ajunge stors de energie.
Cred, însă, că uneori numerele oferă un context mai bun decât cuvintele, deci avem următoarele: la prima oprire în Brașov am încărcat bateria cu 25,1 kWh, cu un cost de 50 de lei, iar la a doua oprire, bateria a „tras” 29,4 kWh, care au costat 58 de lei. În total, am încărcat cu aproape 55 kWh, iar costul final a fost de 108 lei, în condițiile unui consum mediu real de 17,5 kWh pe o distanță totală parcursă de 444 km. Totul într-o singură zi, cu plecare din București la ora 7 dimineața și revenire la 17:30.
Date tehnice Nissan Leaf e+
215 CP, 340 Nm, electric, 4×2, automată 1 · 62 kWh, 18 kWh/100 km, 385 km · 0-100 km/h în 7,3 s, 157 km/h · de la 36.700 €, cu TVA
Text publicat în revista EcoWheels numărul 22.
