Ceea ce pentru mulți poate trece drept rateu imobiliar, pentru alții, ancorați în istorie, se dovedește a fi o veritabilă comoară. Undeva în București, deschis către public, găsim un apartament oglindă al perioadei de dinainte de 1989. Haideți, poftiți!
Ora 10:23, undeva în cartierul bucureștean Militari, un fast food oarecare. De obicei abia începem treaba la ora respectivă, dar noi eram deja într-o scurtă pauză între două ședințe foto. Așteptam împreună cu Dragoș, după ce am fost muștruluiți că nu știm să citim programul de funcționare, deschiderea punctului de alimentație publică. Opt minute am stat la „coadă”, atât. Numai că, în 2019, a sta la coadă pentru mâncare și a aștepta în frig nu prea se „mai poartă”. A fost ca o mini-lecție a destinului, în amintirea celor care, până cu 30 de ani înainte, și-au pierdut ore, sute, poate mii, din viață, răbdând la cozile comuniste.
Tocmai plecaserăm fascinați dintr-un apartament transformat în muzeu; o veritabilă mașină a timpului. Internet-ul mi-a deschis ochii către acest subiect, iar după ce l-am experimentat, recomand cu tărie să o facă toată lumea. Într-o scară de bloc absolut banală, pe ceea ce altădată se numea strada Semințelor, la numărul 1, te întâmpină o ușă de intrare nici prea-prea, nici foarte-foarte. Unul dintre puținele repere care nu corespund întru totul cu perioada, pentru că originalul, fabricat din carton presat, a cedat de mult.
Odată pătruns în apartament te transpui într-o altă dimensiune, parcă. Vremea a stat în loc, iar mașina timpului te poartă vreo 30-40 de ani în urmă. Minunată sincronizare pentru ediția noastră de decembrie, la fix 30 de ani de la schimbarea regimului comunist.
În acest apartament s-a mutat, în anul de grație 1979, familia Papanicoglu. Doamna Alexandrina era cadru medical, iar domnul Mihai, cadru militar. Mutați cu serviciul din orașul Roman au primit, după o așteptare de patru ani, o repartiție într-un bloc nou din cartierul în plină dezvoltare pe atunci, Militari. Acolo și-au trăit restul vieții, acolo și-au crescut fiul, dar și nepoții. Acolo și-a petrecut unii dintre cei mai frumoși ani din viață și Raluca, nepoțica familiei Papanicoglu.
Muzeul
După plecarea celor doi spre alte lumi, fiul lor a dorit să renoveze locuința. A apucat doar o pavare cu gresie în baie până când Raluca și-a intrat în rol. Legată emoțional de locul în care a copilărit și pentru că apartamentul era în același stadiu ca și înainte de evenimentele din ’89, și-a convins tatăl să-l păstreze ca pe o capsulă a timpului. Mai mult, a început căutarea unor obiecte din epocă, potrivite pentru a aduce plus valoare. Așa s-a născut apartamentul-muzeu, botezat Ferestroika.
Ghid printre anii ciudați ai comunismului, în special cea de-a 8-a decadă, ne-a fost Alexandru Cristian Groza. Și nu orice fel de ghid, ci unul foarte bine pus la punct; Alexandru este istoric și cadru universitar, iar dincolo de a prezenta în detaliu apartamentul Ferestroika, are darul de a explica foarte bine contextul perioadei comuniste, cu informații corecte din punct de vedere istoric.
Linoleumul de pe pardoseală, covorul „persan” din sufragerie, piesele de mobilier autentice, televizorul la care rulează diverse înregistrări din epocă, dintre care cea mai de impact este cea a ultimului discurs de la balcon, ziua în care tovarășul Ceaușescu a pierdut Republica Socialistă România din mână, toate stârnesc interesul vizitatorului. Aparatul video amintește de norocoșii perioadei, iar fructele decorative, din plastic, de neajunsuri. Aparatul de radio cu pick-up și magnetofonul te duc cu gândul la seratele între prieteni, la fel ca și cutia de nechezol din bucătărie. Tot acolo tronează un auto-sifon cu capsule, lângă niște biscuiți Eugenia contemporani care ne-au fost oferiți pentru a gusta și mai bine timpurile.
Apartamentul este compus din trei camere, un hol destul de generos, o cămară asemenea, baie și un balcon. Toate sunt autentice, minunate în felul lor. În baie sunt expuse produse de întreținere și igienă, dintre puținele care se găseau pe piață. Dormitorul impresionează prin prezența rochiei în care doamna Alexandrina s-a prezentat la Starea Civilă în ziua cununiei. La capul patului tronează ghidul „Pregătirea pentru viața de familie”, scris de doctorul Dan Abulius și editat de către „Direcția sanitară și comitetul de femei al municipiului București”.
În cămară stau cumințele sticlele de lapte, sculele nelipsite din casa unui român, raftul cu borcane cu dulceață, fierul de călcat, mașina de tocat carne, dar și sticlele de Pepsi, una dintre puținele delicatese occidentale tolerate de comuniști. Însă cel mai aproape de suflet mi-a fost camera copilului. Acolo a crescut Edmond, băiatul cuplului Papanicoglu, dar și Raluca, nepoțica. Biroul dotat cu glob pământesc și numărătoare, păpușile vremii și uniforma de pionier, toate m-au purtat instant către frumoasa-mi copilărie. Cărțile din bibliotecă, obiectele personale ale celor doi proprietari – din lumea medicinei, dar și un revolver Mauser casat, primit cadou de cel care și-a încheiat cariera în grad de colonel, colecția de reviste Cutezătorii și Autoturism, toate ne-au dat încă o lecție despre cât de important este să ne prețuim trecutul și familia.
Tururile la Ferestroika se fac cu rezervare în prealabil, la adresa www.ferestroika.com. Ideal ar fi ca grupul să fie de maxim șase persoane, iar costul este de 25 euro pentru fiecare vizitator. În scurt timp, apartamentul va intra și în regim hotelier de tip Airbnb, pentru o experiență totală. Tot la Ferestroika s-a jucat cu mult succes o piesă de teatru, în care patru actori și un scenograf au transformat sufrageria în „sală” pentru fix șapte spectatori pe reprezentație. Ce poate fi mai frumos de atât?
Text publicat inițial în revista 4x4Wheels numărul 24.
