Referință în istoria automobilului și a motorsportului, Mini are o reputație invers proporțională cu dimensiunile sale. Cum a fost posibil așa ceva? Acum e timpul să examinăm tema din perspectiva Racing Wheels, aceea a empatiei e care o pot genera mașinile.

Start at five o’clock – cu expresia aceasta în minte mi-am pus ceasul să sune, știind că ziua va fi lungă și total consacrată unei deplasări ieșite din comun.

MINI este un vector cultural britanic de importanță mar- cantă și de aceea e greu să te gândești la el fără să înceapă să-ți circule prin neuroni diverși termeni din engleză. Bineînțeles, ceasul mi-a sunat la cinci și mi-am putut vedea liniștit de cafea, mic dejun plus pregătiri – englezește, cum s-ar spune – până la șapte și jumătate, adică momentul ieșirii pe ușă.

Restul detaliilor până când Marian Comșa s-a trezit cu echipa RacingWheels la poartă nu mai contează. Omul este un MINI-addict patentat. Cum altfel ar putea fi numit cineva care ține două bucăți în bătătură și nu oricum, ci interacționând strâns și permanent cu ele? Sunt două pentru că una este de curse, iar cealaltă este de stradă, ambele fiind versiuni Cooper. Deci, bine am venit!

Sunt multe de făcut, așa că trebuie să începem… cu o cafea! Poate că Marian Comșa vă este cunoscut din perspectiva curselor de viteză în coastă, disciplină de motorsport în care al său MINI Cooper 1300 din 1973 i-a adus numeroase victorii și podiumuri. Cu siguranță, de multe ori concurența și spectatorii au fost surprinși să constate la final că „tipul cu MINI” a lăsat în urmă tot felul de mașini sport cu faimă.

Mărimi la scară Mini

Oricât te-ai strădui, instinctiv, nu ai cum să găsești asta normal. Vine cineva la curse cu o mașinuță nesemnificativ mai lungă de trei metri, cu un motorici aspirat care nu are mai mult de patru cilindri și 1,3 litri cilindree, fiind montat transversal în apropiere de marginea inferioară a parbri- zului. Capota este atât de scurtă, încât nici radiatorul nu se află, după cum ar fi normal, în spatele grilei frontale, ci între motor și aripa de pe partea stângă.

Conform datelor preparatorului, automobilul ar trebui să cântărească doar 635 kg, în condițiile în care specificațiile versiunii competiționale indică 105 CP la 7.000 rot/min și un cuplu de 150 Nm la 3.200 rot/min. Cât despre turația maximă, aceasta ar fi pe la 7.500 rot/min! Mai pe limba lui Shakespeare: WTF is this? Pe de-o parte, expresia facială de mașină englezească serioasă, sobră și pertinent educată, este la locul ei. Pe de alta, băgat în viteză, Cooper-ul de curse se dovedește a fi un fel de peștișor piranha al asfaltului.

Performanțele rezultă din proporțiile caracteristicilor, nu neapărat din mărimile lor absolute. Aici este secretul iuțelii lui MINI Cooper.

Dat fiind gabaritul său minimalist, ai avantajul alegerii unui spectru mai larg de trase pe orice fel de segment de drum. În plus, datorită ampatamentului scurt, virajele care celor dintr-un (să zicem) Audi RS5 sau Mitsubishi Lancer li se vor părea strânse, celui de la volanul unui MINI îi vor lăsa impresia de lejer. Risc de surprize pentru eventuale derapaje ale punții posterioare? Virtual inexistente. Stabilitatea pe traiectorie și tenacitatea de a-și ține botul pe direcția indi- cată de roțile din față sunt cele două caracteristici definito- rii ale comportamentului dinamic oferit de Cooper.

Puterea inspirației

Ca nu cumva să ne revenim prea ușor din consternare și stupefacție, exemplarul de curse înfățișat în paginile noas- tre a fost asamblat în țara lui Dante, de către uzinele Innocenti (producția din Italia s-a desfășurat între 1965 și 1975). Pe dinafară, un MINI produs de Innocenti poate fi recunos- cut după geamurile deflectoare ale portierelor din față (cele britanice nu au astfel de „triunghiuri”), după masca frontală de culoare neagră inscripționată „Innocenti” și după lampa mai îngustă de la numărul de înmatriculare din spate.

Una peste alta, acest MINI e unul dintre acele obiecte pe care britanicii le alintă cu porecla „the italian job”, inspirată de titlul celebrului film cu Michael Caine din 1969 (film în care clasicul MINI apare pe post de „getaway car” al unei bande de spărgători de bănci). Iată cum inspirația produce, mai departe, inspirație… Sfatul nostru: depuneți eforturile necesare pentru a găsi și viziona acest film! Veți fi uimiți de ceea ce se putea face în cinematografie cu mașini reale și ceva trucaje pur analogice, fără urmă de virtual-FX sau Computer Generated Images.

Stylish MINI Mk II. Trei cadrane pe bord și finisare cu aspect de nuc. Pentru întreaga planșă a lui MINI probabil ar fi suficient materialul unui lambriu de portieră de Rolls-Royce. Britishness 100%!

Un alt fapt inedit referitor strict la cazul de față: Marian Comșa nu a fost dintotdeauna un adept al mărcii MINI. Când a plecat să-și ia o mașină sport, el intenționa să-și ia un Porsche 911. Nu neapărat economia la buget, cât aptitudi- nile dinamice neașteptate, ba chiar uimitoare, ale lui MINI Cooper l-au determinat să-și schimbe în manieră spontană orientarea. Astăzi ne-a spus că nu a regretat niciodată acea decizie.

Fiecare zi cu Mini

Pentru zilele în care nu sunt programate curse și nici nu sunt dorite senzații extreme, versiunea de stradă este preferabilă. În acest caz, reprezentat aici de un Cooper 1300 Mk II, constați că o masă proprie de 670 kg și o putere de 68 CP sunt suficiente ca să nu mergi deloc încet.

Purtând culorile regatului și un mare Union Jack pictat pe tot plafonul, acest MINI Cooper vine să consolideze colecția de realizări esențiale din secolul al douăzecilea prin care Regatul Unit își afirmă un statut de referință al culturii și identității sale în lume.

Asemenea muzicii produse de Beatles, Bee Gees sau Queen, asemenea vestimentației cu croială în linii lungi și nuanțe subtile de verde-gri și asemenea unui punch fierbinte băut pe vreme umedă, cețoasă și frigu- roasă, un MINI Cooper astfel tratat face parte dintr-o colecție aparte, inventată și completată treptat în Marea Britanie: fițe imperiale care nu sfidează! Iar manifestările care nu sfidează ajung să fie dorite și asimilate cu sete, lăsându-și amprenta frumoasă și generoasă spiritual asupra tuturor ce- lor interesați. Semnalăm și o fiță care nu mai bate la ochi în 2019: jantele cu diametru mare: 12 inch! Nu degeaba am spus „mare”,din moment ce jantele standard ale lui MINI au diametrul de numai 10 inch.

Desigur, avem de-a face cu multe elemente „custom” în cazul exemplarului street-Cooper „Union Jack” (că nu știu cum să-i spun altfel).

Steagul britanic se regăsește și pe panourile interioare ale portierelor, iar manivelele geamurilor și clanțele din interior sunt făcute din ștraifuri de metal perforate, purtând o anume inspirație aeronautică – în fond, aceasta e o mașinuță fabricată în țara celebrelor avioane de vânătoare Spitfire, nu-i așa?

Spre deosebire de primele modele MINI din anii ’60, cele produse sub indicativul Mk II au și planșă de bord. Eventual, aceasta putea să arate asemenea lemnului de nuc finisat în nuanță închisă, întâlnit pe la bordul unor limuzine Jaguar, Bentley sau Rolls-Royce. Bineînțeles, la MINI nu e vorba de lemn masiv, ci despre un furnir plastifiat, dar care arată convin- gător – să fim sinceri.

Mesajul este tonic: ai mașină cu nuc pe bord? Am și eu la fel, chiar dacă lungimea sa nu e de 6 metri, ci de doar 3. Cât zici că dai pe benzină, impozit și RCA? Cât te stresezi cu parcatul și cu garatul? Câtă lume îți zâmbește deschis când circuli pe stradă? Te-ai gândit vreodată că fericirea poate avea un mini-preț? Thank you so much for your attention!