Suntem la a patra ediție a catalogului RacingWheels și fiecare număr a găzduit în paginile sale cel puțin un model special produs de Porsche. Pandemia ne-a pus la încercare planurile din acest an, dar am reușit să aducem în fața obiectivului un 911 Carrera 2.7 G-series din 1975.
În mod normal, în 2020 ar fi trebuit să mergem acasă la Porsche, la Stuttgart. Acolo aveam planuri mari, dar virusul ne-a ținut în casă. Zeii vitezei au ținut cu noi și Muzeul Porsche a trimis o mașină în România.
Am vrut să-i arătăm nemțoaicei cele mai frumoase străzi din București, așa că ne-am trezit cu noaptea în cap și am inventat clipe magice într-o duminică dimineață, când abia se crăpa de ziuă, iar capitala dormea un somn dulce.
Jurnal de bord
DUMINICĂ ORA 4:10
Două fise de 5 lei la o spălătorie self wash, undeva într-un cartier mărginaș din nordul Bucureștiului. Un angajat care se uită la mine ușor ciudat. „Cine naiba își spală mașina la ora 4 într-o duminică dimineață?”.
Pe rampă, un Porsche 911 Carrera 2.7 G-series din 1975, cu numere de Stuttgart. Un sfert de milion de euro. Unul dintre cele 518 exemplare construite în acel an. Portocaliu. Direct din Muzeul Porsche.
Deși am dormit doar două ore înainte de sesiunea foto am un zâmbet lățit pe toată fața. Chiar și spălatul și alimentarea acestei piese de muzeu te face să zâmbești. Pe drumul dintre Centrul Porsche București și benzinăria din oraș am reușit să ne împrietenim un pic. În mers, direcția devine ceva mai ușor de manevrat, dar rămâne foarte fermă, iar motorul este o plăcere, urcând în ture cu o ușurință dezarmantă. Sunetul specific boxerului cu șase cilindri, răcit cu aer, și răspunsul atât de precis al accelerației te fac să nu mai vrei să te dai jos de la volan.
Totul este analog, crud, nefiltrat. Nu există sisteme electronice de asistare, iar mintea începe să își facă scenarii. Cum ar fi fost să conduci un 911 în 1975, când mașina asta era nou-nouță? Pentru noi, cei care am crescut cu Dacia 1300, pare un film SF. Dar, să dăm puțin filmul înapoi. Aventura începea cu o seară înainte.
SÂMBĂTĂ ORA 23:45
Un camion special, cu numere de Germania, trage în curtea Porsche Center București. Camionul argintiu aparține firmei germane de transport Marbach, o companie cu care Porsche își transportă în condiții optime exponatele de la muzeul său.
În interiorul închis și climatizat, stă cuminte un exemplar special: Porsche 911 Carrera 2.7 G-series vopsit în portocaliu și cu celebra inscripție Carrera pe lateral.
Direct din Muzeul Porsche: 911 Carrera 2.7 G-series din 1975.
Primesc cheia de contact și un mic instructaj. Motorul pornește un pic mai greu, mai ales când e rece. Nu există servodirecție și nici închidere centralizată. Deci, nu uita să încui manual fiecare portieră. Bine că nu sunt decât două. Nu există oglindă retrovizoare pe partea dreaptă, așa că mult succes cu cei care depășesc prin dreapta. În 1975 nu aveai nevoie de așa ceva. Când trebuia să schimbi banda, întorceai capul, ca pe motocicletă.
Mut mașina în parcare. Pedala de ambreiaj e tare și are o cursă ciudată. Mă intimidează pe moment, dar îmi aduc aminte că acum 45 de ani servodirecția și pedalele moi erau un moft. Direcția e grea, ceasurile de bord sunt slab iluminate, dar reușesc să nu opresc motorul. Bineînțeles că nu există senzori de parcare. Parchez și o las să se odihnească până dimineață.
DUMINICĂ ORA 5:30
În București se crapă de ziuă. Pe străzi sunt câțiva petrecăreți în drum spre casă și autobuzele STB. Capetele se întorc, frunțile se descrețesc, apar zâmbete, iar telefoanele se întind în aer pentru o poză cu exoticul Porsche de la semafor.
Porsche 911 Carrera G este chintesența modelului care a făcut celebră marca din Stuttgart. Este mic, extrem de compact față de un 911 actual, iar eleronul spate opțional, celebra „coadă de balenă”, îl scoate în evidență. Toată lumea recunoaște modelul, chiar și cei care nu sunt pasionați de lumea auto.
Exemplarul nostru face parte din colecția Muzeului Porsche din Stuttgart. Este în stare perfectă, kilometrajul arată puțin peste 80.000 km parcurși. Clar nu ai spune că te afli într-o mașină produsă acum 45 de ani. Nu există clapetă de șoc, pentru că Porsche folosea un sistem de injecție încă din anii ’70.
A doua generație 911 a fost lansată în 1973 și se remarca prin protecțiile de cauciuc. Ele puteau suporta un impact de până la 8 km/oră fără a afecta caroseria.
Acest exemplar are sub capota din spate motorul boxer cu șase cilindri, de 2,7 litri (2.687 cmc) alimentat prin injecție mecanică Bosch. Este același motor folosit și de celebrul și exorbitantul Carrera RS, iar cei 210 CP dezvoltați sunt atât de prezenți la picioarele tale tocmai datorită acestui sistem de injecție. Sunetul și răspunsul instant al pedalei de accelerație se datorează sistemului mecanic.
Timpul de accelerare de la 0 la 100 km/oră este de 6,3 secunde. Greutatea totală a modelului este de 1.075 kg. Nu degeaba acest tip de motor este căutat cu ardoare de colecționari, iar prețul unui astfel de exemplar 911 Carrera 2.7 este estimat între 200.000 și 250.000 euro.
DUMINICĂ ORA 6:30
Am dus oaspetele de la Stuttgart să vadă cele mai importante locuri din București. Arcul de Triumf, șoseaua Kiseleff, Piața Victoriei, Calea Victoriei, Palatul CEC, Piața Unirii. Am terminat periplul nostru în inima Bucureștiului, lângă Palatul Regal din Piața George Enescu.
Avem acum timp să observăm câteva detalii specifice modelului Porsche 911 Carrera G-series. De la celebra planșă de bord cu cinci ceasuri VDO, extrem de clară și precisă, la modul specific cum erau acționate farurile sau dezaburirea lunetei în 1975. Cheia mică și simplă de contact își găsește locul în stânga volanului cu trei spițe, iar capacul rezervorului de carburant se deschide trăgând de un mâner amplasat pe rama interioară a portierei.
Eleronul „coadă de balenă” era opțional în 1975.
Exemplarul nostru are și un strop de digitalizare la interior. În locul clasicului radio din 1975, Porsche și-a echipat modelul din muzeu cu un sistem audio cu display digital de 3,5 inch, special creat pentru gama de modele clasice. Numit Porsche Classic Communication Management (PCCM), sistemul permite inclusiv folosire navigației, iar în torpedou a fost ascunsă o mufă USB pentru conectarea și încărcarea telefonului. Bineînțeles, pentru ca radioul să funcționeze, trebuie întinsă manual antena amplasată în partea din stânga față.
Deși este perfect integrat, nu l-am folosit prea mult în timpul sesiunii noastre foto. Am preferat să ascultăm sunetul motorului.
DUMINICĂ ORA 7:00
Colegul Radu pleacă să îl ducă pe fotograful nostru, Bogdan Paraschiv, acasă, iar eu aleg drumul cel mai lung către Centrul Porsche București. Traficul s-a animat, dar 911 se simte perfect pe străzile din București. Deja ne-am împrietenit și îmi vine extrem de greu să parchez mașina și să nu plec undeva fără destinație. Doar pentru a conduce fără țintă, pentru senzațiile nediluate, sunetul și feeling-ul analog pe care acest clasic 911 ți le transmite.
Porsche 911 Carrera era echipat cu bare anti-ruliu pe ambele punți.
Cutia cu cinci trepte intră uneori mai greu în prima viteză, dar o debreiere dublă rezolvă problema. Am învățat să turez un pic mai mult motorul la plecările de pe loc, după ce în primele ore am fost mai timid. Deși are 45 de ani, 911 Carrera 2.7 pleacă cu dezinvoltură de la semafor și lasă în urmă multe mașini mai tinere.
Motorul boxer aspirat, cu șase cilindri adoră să urce în ture, iar modelul se simte cel mai bine la viteze de peste 60 km/oră. Direcția nu mi se mai pare grea, iar cu pedalele m-am obișnuit deja. Volanul nu se reglează, dar poziția comenzilor este excelentă și se obține doar din reglarea scaunului. Nu este cel mai spațios model, iar scaunele din spate pot fi considerate instrument de tortură. Nici spațiu pentru prea multe obiecte nu găsești la interior. Poate și pentru că acum 45 de ani nu existau telefoane mobile. Acum înțeleg de ce au pus acea mufă USB modernă în torpedo. Că să uiți telefonul acolo și să conduci. Analog.
Text publicat în catalogul RacingWheels numărul 4.
