La fix doi ani de la primul material cu unul dintre piloții de vânătoare de seamă ai României, Generalul de flotilă aeriană Cătălin Băhneanu, am revenit la Baza Aeriană 86 pentru a povesti cu un alt vârf al aviației militare, Comandorul Cătălin Micloș, comandantul escadrilei 53 Warhakws. Altfel spus, părintele aeronavei F-16 Fighting Falcon.

În 2018 reveneam în baza militară din Bărăgan cu o emoție și mai mare decât la primul „descălecat”, din 2017. Experiența s-a repetat, ba chiar amplificat, la vizita de față. După ce în primul episod botezat „Noblețea zborului” (ediția 4x4Wheels, octombrie – noiembrie 2018) am creionat un scurt portret al domnului Băhneanu, în cele ce urmează îl vom lua la țintă – permiteți-mi jocul de cuvinte – pe domnul Cătălin Micloș. Pe „Miki”, așa cum este cunoscut odată ce se desprinde cu aeronava de la sol.

Astăzi, actorul nostru este pilot de vânătoare cu acreditare pentru aeronava F-16 Fighting Falcon, instructor de zbor pentru același aparat și, foarte important, comandantul escadrilei 53 Warhawks, formată din avioane F-16, care-și desfășoară activitatea la baza aeriană de la Borcea, în apropiere de Fetești.

Comandorul Cătălin Micloș este primul pilot autohton care a aterizat cu F-16 în România. Un deschizător de drumuri.

Despre F-16 Fighting Falcon îndrăznesc să spun că reprezintă cea mai performantă armă a României. Și, fără să mă gândesc prea departe, pe timp de pace este minunat că există în dotare și putem vorbi cu fascinație despre ea.

O cumpănă, un mare pas înainte

2002, Miki era în zbor când, deodată, lucrurile n-au mai curs după mersul firesc. O pompă de combustibil defectată a oprit motorul aeronavei MiG 21 LanceR, cel mai prost scenariu posibil. A urmat cea mai complicată decizie pe care o poate lua un aviator militar: catapultarea. Însă doar după ce evitase o zonă populată. Amintindu-și în 2020, domnul Micloș explică foarte calm că nu a stat prea mult pe gânduri, pentru că oprirea motorului nu putea avea decât o singură finalitate. Ca în orice caz de acest fel, au urmat probleme medicale la coloana vertebrală, însă talentatul pilot a strâns din dinți și după o recuperare temeinică s-a întors la manșă, la doar șase luni de la eveniment. A fost o dovadă de caracter să o ia de la capăt cu mult calm.

Atracția pentru cariera militară a existat încă din anii de școală primară, poate influențată puțin și de tatăl său, militar de carieră la momentul respectiv. A copilărit în Brăila, însă mai toate vacanțele se petreceau la bunicii din partea mamei, în Ardeal. S-a cimentat astfel o legătură aparte cu acele meleaguri.

A urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Aviație de la Boboc, fiind printre ultimele generații cu un ciclu de 5 ani de studii. Rememorează amuzat prima „suprasarcină” într-un avion, când a fost oarecum speriat de către un instructor. Era convins că nu-i va plăcea zborul super-sonic. Era naiv!

După absolvire a fost selecționat pentru a lua calea bazei de la Câmpia Turzii, unde avea să se așeze la manșa aeronavei MiG 21 LanceR. De fapt, a fost între primii piloți care au zburat versiunea mult îmbunătățită a lui MiG 21 la baza din Ardeal. A adunat peste 1.000 de ore de zbor super-sonic cu acest avion, iar la primele discuții despre formarea unei noi escadrile în România, cu aeronave avansate tehnologic, a fost încântat de perspectivă.

Din evaluările periodice, publice, era de așteptat să fie între primii selecționați să facă trecerea la noul avion: F-16 Fighting Falcon. Vestea a fost primită cu bucurie, „Miki Micloș urma să fie între primii trei piloți care plecau în Portugalia, pentru formare. Doi ani a petrecut Comandorul în țara fado-ului, unde și-a lua și familia, de care este foarte atașat.

După această perioadă, într-un timp record, a obținut nu doar acreditarea de pilot de F-16 cât și pe cea de instructor de zbor pentru aeronavă, împreună cu un alt coleg, Mihăiță „Miță” Marin. Ei coordonează formarea unei noi gărzi de piloți de vânătoare români, cei care vor zbura aeronava F-16, acreditată acum pentru misiunile de poliție aeriană NATO.

O mentalitate proaspătă

Miki a petrecut multă vreme prin baze militare din alte țări aliate, pe lângă experiența uriașă din Portugalia. Are o viziune foarte deschisă despre viitorul aviației militare în România și dorește să implementeze cât mai multe idei de succes de la alții. Escadrila Warhaks, cea pe care o comandă, și-a luat numele de la o celebră escadrilă care a apărat regiunea în timpul celui de-al doilea Război Mondial (Escadrila 53). A descoperit că unul dintre simbolurile utilizate atunci era un Mickey Mouse restilizat, călare pe un cal, și l-a adoptat ca emblemă suplimentară șoimului care este antet oficial. Astfel, emblema clasică este folosită de luni până joi, iar „Mickey” intră în rol vinerea. Cine uită să-și schimbe patch-ul de pe uniformă primește o mică pedeapsă.

A adunat, deja, în jur de 600 de ore de zbor cu F-16, norma pentru un pilot NATO fiind de 140-180 de ore de zbor efectiv, anual. Spune că nu este o aeronavă greu de pilotat, însă necesită mult exercițiu. În zilele noastre pilotajul propriu-zis este doar o mică parte, pilotul având mult mai multe îndeletniciri în carlingă, de unde este conectat în permanență la partenerii strategici din aer dar și de la sol. Lupta aeriană modernă nu mai seamănă cu ce se petrecea în urmă cu zeci de ani. Este de părere că dacă ajungi în situație de „dog-fight” (adică luptă în câmp vizual) nu ești un pilot suficient de bun. F-16 este capabil de misiuni mult mai complexe, din punct de vedere strategic.

F-16 permite instruirea piloților din avion în avion, nefiind neapărat necesar să se zboare în dublă-comandă.

Din 2016 zboară din Baza 86, însă familia a rămas la Cluj-Napoca. Este orașul pe care îl iubește și de fiecare dată când are măcar două zile libere trage câte o fugă acasă. L-am întrebat dacă nu i se pare prea obositor, dar mi-a răspuns că știind ce-l așteaptă acolo, cei doi copii și soția, i se pare că ajunge imediat. E mai greu drumul de retur…

Am fost mânat de curiozitate să-l întreb dacă ar fi de acord ca moștenitorii săi să îmbrățișeze cariera de pilot. Așa cum ar sfătui pe oricine, imaginea trebuie privită în ansamblu. Această meserie, poate cea mai frumoasă din lume, implică multe sacrificii, mai ales pe plan personal. Timpul petrecut departe de cei dragi nu prea mai poate fi recuperat. Pe de altă parte, are dorința fermă de a forma generații noi de piloți cu viziune, cu mentalitate proaspătă, gata să facă cinste poveștii aviației militare din România.

Peste 1.000 ore de zbor cu MiG 21 LanceR și în jur de 600 cu F-16 Fighting Falcon are Cătălin „Miki” Micloș.

Atunci când găsește momente de respiro, Comandorul Micloș se relaxează citind. Este pasionat de istorie și-i place să analizeze diferite momente de cotitură ale omenirii. Zborul, însă, rămâne, de departe, cea mai mare împlinire. Acolo sus, în aer, la vitezele experimentate, se petrec cele mai pline de viață fracțiuni de timp pe care le poate experimenta un aviator de carieră. Și se succed chiar și la suprasarcini de 9G.

Text publicat în revista 4x4Wheels numărul 28.